Sunday, December 31, 2006

 
chestii ce trec prin el capul

... ingrop acest an in haina de sarbatoare adinc in tarina lipsita de zapada a timpului, ma bucur ca a fost si ma bucur ca pleaca
... inchin un pahar de licoare anului ce vine, rugindu-l sa fie frumos si vesel, promitindu-i ca voi fi la fel
... ma gindesc la toti oamenii pe care ii iubesc si pe care nu ii enumar aici pentru ca ei se stiu si le trimit o imbratisare maaare din sufletul meu mic
... trimit un gind plin tuturor sufletelor care nu mai sunt aici cu mine si pe care le iubesc la fel de tare
... ascult linistea din lume si din mine si o salut
... vibrez la viata ce ma umple si ii spun ca sunt a ei
... respect tristetea si o fac sa zimbeasca
... ating blind singuratatea si o umplu de viata

un an frumos sa ne vie!

Friday, December 29, 2006

 
ginduri de an vechi si de an nou


am pierdut multe si am cistigat si mai multe, am fost pe margine dar am fost si pe virf, m-am simtit destructurata si imediat dupa atit de adunata, m-am regasit pe mine intr-un fel in care ma pierdusem, m-am reintilnit in feluri pe care nu mi le cunosteam, am pierdut suflete dragi dar le am in mine asa cum nu se poate mai frumos, am avut doruri chinuitoare, bucurii ravasitoare, tristeti adinci si viata nebuna; mi-am infruntat frica, am descoperit ca nu exista adevaruri absolute, ci totul se misca intr-un fel la fel de viu ca viata, ca intotdeauna se intimpla ceea ce e bine sa se intimple iar ceea ce urmeaza este doar o cale care e a ta, ca lucrurilor trebuie sa le dai drumu' sa fie, ca exista un echilibru in toate si exista o determinare a ta dar si deasupra ta, am invatat ca exista lucruri care nu mor niciodata pentru ca nu tine de noi sa le punem capat. am aflat ca am un copil extrem de viu ce salasluieste in mine, pe care il iubesc. ca femeia din mine explodeaza de bucurie, viata si iubire. ca am o inocenta prostuta si o intelepciune de batrin al timpului. ca adultul din mine de fapt se joaca in permanenta si fuge de camere cu usi inchise tocmai ca sa poata sa ramina adult. ca traiesc cu doua porniri, una de independenta si una de nevoie de haita. ca mama din mine este acolo si imi spune lucruri. ca exista multa lumina in mine. ca sunt atit de eu ... si e al naibii de bine.

Sunday, December 24, 2006

 
limite

all the way long ne testam pe noi insine, ceea ce e foarte sanatos - ne impingem limitele, mergem mai departe, crestem, mai urcam o scara, ne depasim fricile, ne infruntam pe noi, le infruntam pe ele, si da! iarasi crestem.
exista insa zone in care nu exista limite - in moarte, in iubire ... acolo lucrurile sunt sau nu sunt. daca le pui limite le vulgarizezi. asta imi aduce aminte de cele 2 iubiri - iubirea cereasca (Afrodita divina) si iubirea lumeasca (Afrodita obsteasca) - Ficino si Shakespeare le-au simtit si povestit prin poezia lor atit de frumos si adevarat. si se spune ca majoritatea dintre noi traim iubiri lumesti, alea divine sunt daruri din alte parti, pe care putini le primesc.
iubirea lumeasca are limite, cea divina nu are. fericita iubirea divina care isi gaseste corespondent si in plan lumesc. si ajung asa sa traiasca precum sufletul si trupul intr-o impreunare ... tot divina. sufletul ramine acolo no matter what, insa prin trup este si aici. suntem oare capabili sa avem grija de trup ca sufletul sa ramina si aici?

Friday, December 22, 2006

 
atingeri

aseara printre prieteni si pahare de vin vorbeam despre atingeri si contact fizic. este ciudat de ce oare majoritatea oamenilor privesc atingerea fizica aproape exclusiv ca avind incarcatura sexuala. de ce daca 2 femei se tin de mina, se tin in brate sau se mingiie trebuie sa fie lesbiene, daca 2 barbati se imbratiseaza si sunt apropiati trebuie sa fie gay sau daca saruti un catel pe bot si il iubesti stringindu-l in brate poti fi catalogat drept zoofil? de ce daca esti foarte deschis, tii de mina pe cineva sau il stringi in brate sau il mingii, adica esti foarte apropiat ca si contact fizic inseamna ca e un semnal sexual? prin atingere schimbi in primul rind emotie si bucurie cu omul ala, nu neaparat sexualitate. oare emotia si apropierea dintre oameni au deviat intr-un singur canal ingust de expresie - a sexului? e trist! si enervant cind deschiderea, emotia, bucuria, schimbul ala de energie misto se duce invariabil la nivel de interpretare spre sex. atingerea este o manifestare a apropierii pe care o simti fata de anumite suflete si este in primul rind emotie si bucurie.

 

de dor

... sa ma cufund cu nasul in blanita lui
... sa il pup apasat pe nasuc, intre ochi, pe urechi
... sa se culcuseasca linga mine in pat
... sa ma trezesc dimineta cu capul lui peste gitul meu
... sa umple toata casa de bucatele de mere
... sa il aud dind cu labuta la usa
... sa ma plimb ore in sir in parc, povestind unul altuia fara vorbe
... sa dam labuta la stop, eu la volan si el in spate
... sa ma certe sa ii dau sa manince
... sa ne luptam/jucam ca nebunii muscindu-ne, alergind, miriind
... sa se mire la lucruri

Of, Doamne, imi e atit de dor de el!

Thursday, December 21, 2006

 
dementa continua

de parca nu aveam o gramada de lucruri de facut acum pe ultima 100 de metri pina la vacanta, dementa cu refuzatul cadourilor de Craciun business continua, adica exista o procedura clara, pe care trebuie sa o urmezi obligatoriu - primesti cadoul (desi noi am cam spus la toata lumea "NU ne trimiteti cadouri!!!" ... dar nimeni nu te crede), injuri bine "fuck again!", stai si cotrobai pe internet sa afli valoarea de piata a ceea ce ai primit, trimiti scrisoare oficiala la centru"well ... am primit ... un cadou, care costa atit", vine scrisoare tot oficiala "sorry, nu il puteti accepta", faci scrisoare frumos "va multumim, apreciem ... dar stiti nu avem voie, asa ca suntem nevoiti sa va returnam cadoul", il faci frumos pachet, chemi curierul si il trimiti inapoi. ceea ce dureaza ... de te ia de cap si iti vine sa iti bagi si scoti. i hate it.

Wednesday, December 20, 2006

 


miini

... pentru ca uneori miinile vorbesc mai bine decit vorbele sau chiar ochii
... pentru ca multa vreme am crezut ca miinile mele sunt urite si am fost o proasta
... pentru ca lumina se transmite prin miini pentru cei care simt si o iau
... pentru ca aici in piatra asta am simtit ceva ce se potrivea tare cu miinile mele
poate pentru ca si ea vorbeste

 
d'ale lui decembrie

nu stiu despre altii, dar pe mine traficul din Bucuresti a ajuns sa ma faca cu nervii. de unde dracu exista atitea masini? si ce fac cu ele in restul timpului? azi am facut pe un drum de max 10 min nici mai mult nici mai putin de 50. iar romanul isi claxoneaza toate frustrarile ca imi vine sa spun ca e cea mai proasta inventie ever si ar trebui initiata o campanie nationala de declaxonare. claxonul o sa ajunga unealta valabil universala pe care o actioneaza de fiecare data cind le trece ceva prin cap - vad o gagica misto, claxoneaza; sunt nervosi, claxoneaza; ploua, claxoneaza; stau la stop, claxoneaza; ii cicale nevasta din dreapta, claxoneaza! somebody stop them!

unii oameni se gindesc ce si cite cadouri de Craciun vor primi, eu ma gindesc la modalitati politicoase de a le refuza (e adevarat, doar pe alea primite de la cei cu care am vreo treaba cu jobul) - nu am voie sa primesc cadouri! - politica companiei, doar chestii super simbolice cu valoare comerciala spre 0. ei, explica tu romanilor ca nu ai voie. si totusi am acceptat niste tricouri (cu dedicatie speciala pentru client, cred) cu niste copy-uri dementiale inscriptionate pe ele:
"While you are reading this, my GRPs are rising"
"What do you mean *low*, that's why we call it a *budget*"

chiar vine Craciunul! ... si de fapt o sa imi fac brad si o sa am cozonac pe masa. si o sa respir Craciunul asta pentru ca imi face bucurie si pentru ca e in mine ...

Tuesday, December 19, 2006

 
Amestecate

... sa stai mai bine de 12 ore intr-o parcare subterana plina de noxe, intr-un frig dement poate fi fun daca esti la o super filmare. Ador filmarile, e incredibil cum un haos aparent este de fapt foarte organizat, cum niste pusti pot ride, dansa si exploda de bucurie dupa ce au fost chinuiti ca la nebuni ore in sir, cum toata lumea cunoaste pe toata lumea si desi sunt nervi, stres si oboseala este si multa veselie. Efectele secundare - nu mi-am simtit ore bune pielea, degetele, nasul..., aveam un fel de "cenusa" in nas cind mi-am suflat nasul seara, multa "smoala" pe fata, thanks God ca nu mi-am vazut plaminii.
... exista oameni care tot vin spre mine si la un moment dat renunta pentru ca sunt "partial prezenta sau partial absenta". that's life!
... de ce dracu conteaza atit de tare grija celorlalti fata de noi? azi am primit informare despre pericolul gripei aviare (care se pare ca e foarte posibil sa faca mutatia anul viitor astfel incit sa se transmita de la om la om) cu un mini manual de informare si sfaturi de la companie. m-am simtit bine. uite bai ca oamenii astia se gindesc la "haita" lor sa ramina intreaga si safe. imi place ceva tare in chestia asta cu haita - eu care am fost atita vreme un lup singuratic. people change. si io asijderea. provocarea mea - cum imi impac lupul singuratic cu nevoia de haita. grea provocare, trust me.
... abia astept vacanta, habar nu am de ce ca nu stiu daca fac brad, ma ingrozeste ideea Ajunului, sigur nu o sa fac cumparaturi si nici cadouri, sigur nu o sa maninc sarmale si fripturi de porc, nu mai am nici un chef de revelion. dar o sa dorm dimineata pina fff tirziu, o sa fac gimnastica zilnic (sunt dependenta!), o sa citesc si o sa vad oameni (si de asta devin dependenta!)

Sunday, December 17, 2006

 

 

 

 

 

 

 

 

Bucatele de Paris

 
Iubirea

sa vrei si sa nu poti; sa faci in fiecare zi acelasi lucru si sa ti se para ca nu; sa vrei sa mori linga omul ala; sa fii liber de el si totusi legati; sa vrei sa construiesti bucati de lume alaturi de el; sa poti sa pleci de linga el si sa fii tot acolo; sa poti sa te intorci linga el ca si cum n-ai fost plecata; sa poti sa faci absolut orice pe lumea asta pentru ca el e alaturi; sa poti sa dormi pentru ca el vegheaza; sa-i faci copii din trupul si sufletul tau si al lui; sa traiesti in si cu lume alaturi de el; sa poti sa mori pentru ca ai fost fericita si sa ramina in suflet pe veci.

Saturday, December 16, 2006

 
o altfel de iubire

acum vreo 5 ani am primit in dar de ziua mea doua broscute de Florida mici cit unghia mare de la mina mea, erau absolut delicioase, mici si dragalase dadeau din niste piciorute mititele ce se iveau dintr-o carapace minuscula. mascul si femela. au crescut an dupa an ajungind dintr-un vas cit un platou intr-un acvariu urias de peste 100 litri, ele aratind ca niste mici monstri acum, mai mari de o palma jumate. la inceput s-au iubit, de altfel le-a mers atit de bine ca s-au si imperecheat facind niste oute mici si scumpe, pe care mi le-au depus pe covorul din sufragerie. nu stiu daca ati vazut ritualul de imperechere al broastelor testoase, dar este un spectacol minunat - e un fel de dans circular, se atrag, apropiindu-se si departindu-se intr-o atractie frumoasa, nas in nas cu piciorutele din fata atingindu-si fata. totul bine si frumos intr-o armonie de cuplu sanatos pina intr-o zi cind masculul avea chef in continuu de sex, iar femela nu! asa ca masculul de frustrare a inceput sa o cafteasca cind aceasta il refuza. toata povestea asta a durat vreo citeva luni spre disperarea mea, care empatizind puternic cu femela ti l-am bubuit de vreo citeva ori pe mascul. insa roata se intoarce always asa ca anul trecut dupa 2 saptamini in care am fost in concediu l-am gasit pe mascul insingerat pe labute si pe cap de la tot omorul pe care si-l luase de la femela. cert este ca de fix un an femela face crize de violenta numai cind il are in preajma si ti-l bate si ti-l musca pina il umple de singe. iar de atunci stau cu schimbul in acvariu - 3 zile una in acvariu, cealalta tropaind prin casa, dupa 3 zile facem schimbul. nu par a le displace faptul ca nu stau tot timpul in acvariu pentru ca tropaie prin toata casa intr-o fericire de zile mari, iar acum au scapat si de inamicul no.1 - Kiki, care atunci cind le prindea prin casa le urmarea umplindu-le de saliva si aruncind cu ele de pamint ... din dragoste nu de alta (a durat ceva pina a invatat, dar Kiki stia ca broscutele sunt un fel de fratiori din aceeasi haita si nu are voie sa le ucida, desi dupa toate balele care ii curgeau sunt convinsa ca prefera sa fie din alta haita decit a lui)
... se spune ca broastele testoase sunt monogame, ale mele cu siguranta sunt, dar printr-un geam de sticla si un acvariu distanta.

Wednesday, December 13, 2006

 
milano, hopefully ultima iesire anul asta

... alitalia sucks! ... au prea multe greve, intirzieri, anulari, no smoking area in nici un aeroport, iar in avion iti dau un amarit de sandwich si un pahar de apa / suc mai rau ca la blue air desi platesti super preturi.

... seria cadourilor continua cu mult inainte de Craciun! aseara am intilnit niste oameni tare, tare misto, pe care i-am simtit tare, tare aproape si care m-au bucurat cu niste cadouri foarte, foarte dragute.

... still don't like milano! in afara de centru, prea cenusiu si sumbru, prea industrial. ca e capitala europeana a modei, m-am convins, but who cares atunci cind te plimbi prin oras si incerci sa il simti?

Tuesday, December 12, 2006

 
despre singuratate

de ce si cind ne simtim singuri? e singuratatea o forma de nevoie de atasament? e o manifestare a incapacitatii de a fi doar noi cu noi independent de oricine si orice pe lumea asta? e o forma de slabiciune? sau este doar o necesitate naturala a sufletului de a fi alaturi de alte suflete asemenea in aceasta calatorie?

... cel mai tare am simtit singuratatea atunci cind fiinte dragi mie au plecat. cind a plecat kiki ... am resimtit cel mai tare insingurarea. kiki a fost un suflet tare aproape, care era acolo neconditionat, orice si oricum as fi facut, el era acolo, chiar daca il vedeam in fiecare zi sau la 2 saptamini, kiki era acolo ... stiam ca plec, ma intorc, dar el este acolo, si bucuria acestui fapt "de a fi acolo no matter what" iti da un sentiment de non-pierdere ... de tine, de lume, de aici si dincolo. simti ca nu esti singur, ca exista sufletul ala care iti da un "bine" de aproape sau de departe, te simti intr-un fel ciudat de explicat "complet". de-a cursul vietii stabilesti legaturi cu atit de multi oameni si totusi ... sunt atit de putini cei fara de care simti ca esti singur.

... cu siguranta poti trai singur, cu siguranta ca mergi mai departe si dupa ce sufletele alea pleaca, le recompui intr-un fel inauntrul tau si mergi mai departe. stim oare sa pastram sufletele alea aproape? suntem capabili sa hranim astfel de legaturi ce ni se dau in dar atita vreme cit suntem? ...

Sunday, December 10, 2006

 
frica

in ultimul timp m-am tot intilnit cu 2 sentimente in mod pregnant - frica si singuratatea. azi ma dau prin scris fricii.

ieri butonind telecomanda, dau peste un film (habar nu am care) in care am vazut cu coada ochiului o frintura de conversatie "oricui ii e frica. daca e cineva care pretinde ca nu ii e frica ori stie al dracu' de bine sa disimuleze ori are o mare problema si pentru el chiar nu conteaza nimic."

cineva imi spunea ca frica trebuie traita cu ochii deschisi - si tind sa cred ca are dreptate

mi-e frica de multe lucruri pe lumea asta, uneori de lucruri marunte alteori de lucruri ce tin de viata si moarte. intotdeauna am reusit sa imi depasesc fricile aruncindu-ma ca dementa inconstienta in "ce - urile" care imi provocau frica. pentru ca niciodata nu am putut sa las "ce"-ul ala / sursa fricii mele acolo fara sa il provoc. sunt 2 variante de cele mai multe ori - sa iti bagi capul in nisip ca strutul si sa pretinzi ca nu exista sau sa te duci la el, sa te uiti fix in ochii lui si sa il traiesti pina la capat - ii faci fata sau nu dar macar stii ca nu iti atirna deasupra capului ca o ghilotina. imi place sa cistig, dar stiu sa si pierd. urasc insa pasivitatea.

mi-e frica de albine si viespi pentru ca sunt alergica si hop top intru in soc anafilactic (ceea ce e cam funny). dupa o perioada destul de mare de teroare in care la orice biziit saream ca arsa, mi-am zis "what the fuck. daca e sa mor din asta ce pot sa fac doar n-o sa imi traiesc toata viata intr-o panica continua". asa ca m-am dus eu spre albine si viespi in loc sa fug ca disperata - le provoc intr-un fel, dar in primul rind pe mine. am o viespe in casa nu o omor, o salvez - ok cu grija. ma duc toamna la piata si stau printre ele, pentru ca in mod nesimtit le place exact ceea ce imi place si mie - florile si fructele. merg desculta prin iarba, stau in gradini si in natura imbracata in culori foarte deschise si data si cu parfum (spre disperarea alergologului, dupa care ar trebui sa ma pun in glob de sticla)

mi-a fost frica de moarte. nu imi mai e. toate mortile din ultima vreme m-au facut sa provoc intr-un fel moartea si sa o traiesc pina la capat atit de in mine incit simt ca moartea e doar o trecere, e ca mersul la culcare.

.... oare frica este doar reactia noastra de aparare la ceva nou sau altfel pe care trebuie sa il traim? e un fel de sistem imunitar in plan mental?
... sau poate este manifestarea durerii de crestere a spiritului atunci cind mai face un pas si merge mai departe ...
... sau propriile garduri interioare care ne fac sa raminem in structuri cunoscute?
... si in acelasi timp poate fi intuitia pericolului, eliberezi frica, adrenalina si te pregatesti?

multa vreme mi-am reprezentat frica ca pe un suflet schingiuit si imi dau seama de fapt ca este schingiuit doar daca nu se arunca in "ce-ul" care ii determina frica, daca il lasa sa il domine, raminind impietrit. altfel e doar un suflet miscator ... provoaca, traieste, creste ... se misca

Friday, December 08, 2006

 
well ...

am primit ipod nano, cred ca de Sf. Nicolae - fff frumos (chiar vroiam sa imi cumpar de Craciun ca sa am muzik cind tropai prin avioane, aeroport si hoteluri, alaturi de camera foto planificata de mult). sunt atit de fericita ca toata topaiala de copil prostut si pupicii dati nu ar fi suficienti.

azi am aflat ca sunt daltonista rau si am dificultati in a intelege "nuantele" si "culorile" din viata mea, adica daca vad alb ... never ever sa nu imi imaginez ca ala e alb ... pentru ca de fapt poate fi negru ... sau roz, sau albastru ... si viceversa

"what goes around comes around" - intotdeauna! ... dar spune lucruri, multe acolo, numai ca uneori sunt si oarba, nu numai daltonista, si le vad doar cind imi intra in ochi.

am o pofta nebuna de ris si de zimbit si de scos inima la suprafata. deci o sa dansez ...

Wednesday, December 06, 2006

 
Lucruri nebunesti

... in ultimul timp imi vine sa fac lucruri traznite, cum ar fi sa ma dau cu parasuta sau sa fac bungee jumping, sa imi dau demisia si sa fac ceea ce realmente cred si simt ca ar trebui sa fac pe lumea asta - sa ajut animalele, sa plec un an in lume calatorind prin locuri la care am visat dintotdeauna - Tibet, Africa, Noua Zeelanda ... sau sex in grup (asta e o chestie mai veche, pe care nu am avut curajul sa o fac niciodata si in orice caz nu cu cineva de care sunt apropiata, prieten, iubit) ...

toata lumea ma intreaba ce fac de Revelion, am si citeva propuneri - una la Viena, pe care am refuzat-o din start (nu mai vreau sa plec!, am fost plecata anul asta cit nu am fost in toata viata mea, cred ca am avut peste 20 plecari, si I am really fed up de zbor, aeroport, hoteluri), altele la diverse petreceri, de care nu am chef at all - lume imbracata frumos, stat la masa, mincat, dat din fund, etc. cih!

anul asta o sa imi petrec revelionul in ... tren! da, o sa merg cu trenul toata noaptea de revelion!
nu e chiar asa de nebunesc, dar mi se pare super, super tare!!! si ce e misto e ca mai sunt si alti nebuni pe lumea asta in afara de mine, carora le-a placut ideea. cine se simte ... suficient de nebun, let me know!

Monday, December 04, 2006

 
Trairi

in ultima vreme am sentimentul ca parca ma traieste altcineva si intr-un fel ciudat imi sunt doar spectator la propria viata. poate asa e cind dau peste tine navala lucruri si te schimbi. ma simt ca sarpele care si-a schimbat pielea si se uita cu o mirare plina de entuziasm la noul "el" si totusi simte si vechiul "el" acolo in el. si ca intr-o incolacire orgasmatica (ca atunci cind serpii se impreuneaza - fantastic spectacol!) intre un tu de dinainte si un tu nascut proaspat te simti, te pipai, te cunosti si te bucuri ca esti TU.

moartea este doar un prag. atit de aproape de moarte in ultima vreme am simtit acut pe dinauntru acest lucru. poti sa il treci linistit si impacat si atunci e doar un pas pe care il faci inspre un "altceva" sau poti sa ramii blocat in prag si atunci poate intr-adevar mori de-adevaratelea. ma bucur ca ultimele cuvinte pe care i le-am spus unui suflet drag gata de a pleca au fost "sa fii linistita draga mea, acolo unde mergi tu e doar lumina" ... si tot e greu ...

imi vine sa sorb fiecare bucatica de viata, fiecare zi si noapte, imi vine sa strig in gura mare ca e minunat sa traiesti, sa te bucuri, sa iubesti ...

Sunday, December 03, 2006

 
... si cind simti ca mai ai un pic si o sa te pravalesti gramada, de prea mult si prea greu, de prea multa moarte si pierderi, de dor, de nopti insomniace deja nestiute la numar, de ... tot, vine cineva la tine si iti spune lucruri frumoase ... ca esti frumoasa, ca esti buna, ca ceva din tine emana ceva ce te face sa stai la nesfirsit acolo ... oh God! ... aveam nevoie ca de aer de asa ceva.

Saturday, December 02, 2006

 
S-a mai stins un suflet drag...

... pentru care ii multumesc lui Dumnezeu ca am putut sa o am in preajma ... de la care am invatat ce inseamna sa fii optimist indiferent prin ce treci ... care mi-a aratat ca forta de viata si dorinta de a merge inainte totdeauna sunt lucruri care exista in fiecare dintre noi ... si care mi-a indulcit anii cu cele mai bune prajituri din lume ...

... draga mea, sa ai liniste si bine acolo ... sufletelul tau ramine aproape de mine

This page is powered by Blogger. Isn't yours?