Wednesday, February 20, 2008

 
despre eclipse si radacini

eclipsa este intunecarea unui corp ceresc. eclipsele mele sunt asupra mintii, a sufletului, a unei stari pe care adesea o cred armonioasa si de echilibru. o stare pe care mi-am gasit-o / creat-o in timp, cu multa migala si cautare neincetata. cel mai probabil din lipsa de radacini. o stare care ma tine pe sirma astfel incit nu ma pravalesc nici in dreapta, nici in stinga, nici in fata si nici in spate. daca ai radacini, pravalindu-te te agati de ele, ele te sustin, te leagana, te alinta, iti spun ca o sa fie bine. daca nu le ai, te agati de orizontale - de sirma, de bara de echilibru, de oameni ...

o viata intreaga m-am dus la locul sterp in care trebuiau sa imi creasca propriile radacini. am pus multa iubire, am suflat, am mingiiat, am cersit, am tipat, am urit, am plins ... nu a crescut nimic. acum am renuntat. e sterp acolo, nu va creste nimic niciodata. mi-au trebuit 33 ani sa accept asta. radacinile mele au crescut altfel, nu au crescut in pamintul matern, nu s-au nascut odata cu mine. au crescut tirziu ... alaturi de mine, in aer, suspendate pe sirma aia pe care ma misc, pe bara de echilibru pe care o duc cu gratie si multa iubire. s-au rasucit ca sa aiba stabilitate, s-au extins in spatiul ala de echilibru, s-au agatat de tot ce il populeaza

eclipsele mele vin si pleaca. cumva cred ca au legatura cu radacinile mele

Thursday, February 14, 2008

 
intimplari (2)

a doua intimplare haioasa in ny a fost in hotel cind in una din zile, in pauza de prinz, a venit la mine unul dintre chelneri si m-a abordat in romana
am auzit ca sunteti romanca si vroiam sa va salut
vazuse ca suntem un grup international si a intrebat pe una din fetele de la organizare daca exista vreun roman in grup. i-au spus ca eu sunt si a venit sa ma salute, vroia sa vorbeasca cu cineva de acasa. e din 79 in ny, din 82 lucreaza la ny palace hotel si e ... bine, are familia cu el - sotia si fata - vine din cind in cind in romania, si-ar dori sa vina mai des, a vrut chiar sa cumpere un apartament in constanta pentru fata sa vina la mare acasa, dar a avut foarte multe probleme cu constructorul si a renuntat.

cunosc foarte multi romani care traiesc afara. le e bine, s-au adaptat, multi dintre ei nu s-ar mai intoarce niciodata in romania. exista insa un dor care probabil ca nu trece niciodata. exista poate o nevoie permanenta de intoarcere la radacini - la un acasa de neinlocuit - ca la izvoarele de origine. a fost o perioada in care imi doream foarte tare sa plec, nu ma lega nimic suficient de tare, simteam ca nu am radacini si astfel imi creez o sansa sa mi le cresc in alte parti. intre timp m-am razgindit, cred ca mi-au crescut niste mustati fine de radacini, pe care le ingrijesc si le cresc frumos.

mai e o componenta esentiala, in general cautam oameni asemeni noua si atunci originea, bagajul cultural, valorile specific comune ajung sa atirne mult. diferentele culturale te pot dezvolta extrem de sanatos, dar te pot si aliena sau instraina cumva de tine insuti. si poate de aceea nevoia de raportare la un sistem cunoscut, de reintoarcere la un acasa care e built-in in noi.

extrapolam deunazi si ma gindeam ca si viata poate fi privita ca un fel de trait afara... si la un moment dat ne intoarcem tot acasa. si poate viata in ansamblul ei este ca o casa imensa, cit toata lumea, care contine - precum o papusa ruseasca - multi de acasa pe o axa dinspre interior spre exterior. papusa cea mica este simburele, iar restul de papusi instante ale traitului in lume.

... si de aceea poate acasa e cel mai adesea inauntru, in noi ...

Tuesday, February 05, 2008

 
intimplari

excuse me, is this the train to wh.pl?
yes…. are you polish? you must be polish. only polish women have this ... kind of beauty …
actually, i am not … i am romanian
nu pot sa cred! esti romanca???
da... sunteti roman?
da. uite am nume de roman ... ma cheama radu
(aratindu-mi ecusonul din piept)

au urmat 10 minute de povestit in grand central, la linia 27. era conductorul trenului, un om la peste 55 ani, de 20 ani in new york … care se intoarce in fiecare an in bucuresti si sta 5 saptamini cit are concediu. s-ar intoarce de tot in tara la pensie, dar ii e frica de sistemul sanitar, care nu e pus la punct in romania ... si ce s-ar face la batrinete...

la 7 dimineata ieri in new york ningea abundent, era un frig intepator, ingrozitor de multa lume ... si masini ... overwhelming!

la 5 dimineata astazi nu stiu cum e afara, dar eu nu pot dormi de doua ore ...

Friday, February 01, 2008

 


aduceri aminte (2)




cotrobaind prin lucruri gasesti bucati din tine uitate. mi-era liniste aici. si mi-era kiki.


(moeciu, 2005, thanks to R)

This page is powered by Blogger. Isn't yours?