Friday, February 26, 2010

 
toma la 1 an si 4 luni

vrea din ce in ce mai des sa manince singur - lucru sanatos de altfel, faza grea e pentru mine dupa, cind trebuie sa il spal din cap pina in picioare, sa culeg bucatelele de mincare de pe scaun, sub scaun si pe o raza de 1 metru in toata bucataria. cu mina se descurca mai bine, cel mai greu e la lingurita cind isi pune in cap, in par si peste tot pe el si pe linga el. ce e foarte misto e cit de generos poate fi - isi hraneste toate jucariile pe care le aliniaza pe masuta de la scaunul lui si le hraneste cu lingurita lui - care invariabil e goala pentru ca de la castron pina la gura lui sau la jucarii pierde continutul pe drum. uneori ma cearta ca eu ii dau doar lui cu lingurita mea si imi atrage atentia ca si elefantelul, crocodilul, vacuta si steluta trebuie sa fie hranite. asa ca lingurita poposeste mai intii pe la animalute si abia apoi fericit maninca si el. alteori eu il hranesc pe el, iar el ma hraneste pe mine - tot cu lingurita goala. e disperat dupa banane - dupa fiecare masa vrea banana. asa a invatat sa spuna "da" - il intrebam "vrei banana?" si tot eu raspundeam "da.da.da". acum spune singur "da.da". cind nu mai vrea sa manince este dragut daca spune "nu" dind din cap negativ (inca nu spune verbal), este mai putin dragut insa cind imi frige una peste lingurita si mi-o zboara din mina.

a inceput sa mearga singur, nesustinut. cind vrea sa mearga singur spune "haaaiii" - pentru ca la inceput cind facea doar cite 1-2 pasi noi ii spuneam "hai, toma, hai". pentru el "hai" este echivalent cu "merg". este extrem de increzator in el, isi creaza echilibrul intr-un mod haios folosindu-se de miini astfel ca arata ca un vrabioi care tocmai invata sa zboare. nu ii e frica deloc si uneori prinde o viteza din sufragerie pina la el in camera de abia ne putem tine dupa el.

adora sa faca "ordine" in toate sertarele si dulapurile din toata casa - poate sa stea si o ora scotind lucruri, jucindu-se cu ele si apoi punindu-le la loc intr-o ordine a lui. casa arata fain dupa fiecare scotoceala din asta - bucataria plina de cutii de ceai, instrumente de gatit; dormitorul plin de sosete; iar camera lui plina de tricourile bonei, servetele umede, cutii cu medicamente, betigase de urechi si altele

in fiecare zi are 2 lucruri pe care musai tre' sa le faca - sa hraneasca broasca testoasa, se agata cu o mina de acvariu si cu cealalta de cutia cu mincare a broastei si tipa "bam papa". este de neacceptat un refuz din partea mea, plinge si tipa "bam papa". deci eu deschid cutia, el apuca cu degetelele lui mici bucatelele de mincare si i le arunca in acvariu spunindu-i "hai. papa. uite. papa". cit timp broasca maninca isi baga degetelele in acvariu sa ii arate mincarea. al doilea lucru este joaca cu apa in bideu, sta sprijinit de bideu pe care il umplem cu apa si apoi punem jucariile de baie inauntru. in ultima vreme s-a plictisit de jucarii, asa ca se distreaza plesnind apa si improscind-o in toata baia sau dind drumul la robinet la putere maxima - cu acelasi efect, apa improscata peste tot. cind iesim din baie suntem amindoi fleasca, iar baia pluteste intr-un strat subtire de apa.

adormirea e cu cintec. ne asezam amindoi in patul din sufragerie si dureaza intre 20 si 50 de minute pina adoarme. ne gidilam / ne alergam prin pat / facem furnicuta care se urca pe picioare si pe burtica, pe minute sau urechiute ... si tot asa pe tot corpul, timp in care el moare de ris / proiectam steluta cintatoare cu imagini miscatoare pe pereti si tavan sau doar lanterna / uneori ne uitam la dvd-uri cu desene animate / mormaim si cintam / pe partea de final se baga cu nasul in pielea mea, ma stringe de carne precum pisica care toarce cind o mingii si isi scoate gherutele usor de placere, se mai arunca de vreo citeva ori pe perne si adoarme intr-un final. de multe ori eu adorm inaintea lui si ma trezesc dupa vreo ora / doua nauca intrebindu-ma de ce nu sunt in patul meu. il mut la el in camera si dormim pina pe la 6-7 dimineata cind musai tre' sa bea lapte.

de cind a inceput sa mearga criza de separare a reaparut - in fiecare dimineata avem spectacol cind plec la birou, iar cind ma intorc de la birou nici sa ma spal pe miini nu pot ca vrea musai numai la mine in brate.

altfel, ride tot timpul, e tot un zimbet dimineata cind se trezeste. are un sunet bestial de uimire intrebatoare pe care il foloseste ca pe un "ah? ce? ce vrei sa zici?" exact in situatii in care parca nu intelege ce se intimpla sau ce vrem de la el. mai are un ris in care se distreaza pe seama noastra cind facem ceva haios - daca imi pun sapca pe cap sau dau din miini si picioare la gimnastica ...

este un omulet mic frumos si rotund

Thursday, February 25, 2010

 
hugh jackman

prin 2007 au fost 2 filme care m-au darimat the fountain si the painted veil - pentru ca treceam printr-o perioada in care eros si tanatos faceau sex nebun pe tarimurile sufletului meu si pentru ca in astea doua filme jucau aceleasi roluri ... si au rascolit lucruri in mod dureros si au spus lucruri la mine pe dinauntru

ceea ce nu stiam sau uitasem este ca in the fountain a jucat mr. hugh jackman care imi place din ce in ce mai tare. a crescut si mai tare in ochii mei

Wednesday, February 24, 2010

 
paris pe scurt

a fost a 4-a sau a 5-a oara in paris, m-am bucurat sub un soare zglobiu si zimbind a primavara, am mai incercat o data sa urc in tour eiffel si am renuntat in fata cozii de minim 2 ore, oricit mi-as dori sa vad parisul de sus nu pot sa stau la coada aia ...

rodin de data asta - ce imi place cel mai tare la sculptura lui este modul maiastru in care reuseste sa transpuna in piatra / bronz starea. e adevarat ca e mai multa suferinta acolo decit bucurie, o fi mai usor de reprezentat, dar miscarea pietrei imi da o notiune despre impermanenta concretului si usuratatea greului. si imi mai place ca forma sau "lumea" pe care o introduce si o creaza in piatra ramine agatata in materia prima din care se trage - imi imaginez ca asa trebuie sa fi aratat secunda aia in care izanagi a infipt sulita in "nimic" si a creat lumea ... iar poarta infernului cind am vazut-o am spus linistita fara sa ii stiu numele - ah! poarta lumii. ceea ce e trist daca in capul meu lumea seamana cu infernul ...

si munch - am ramas prinsa in mrejele povestii lui de viata scursa prin miini si ochi si suflet pe pinze pierdute de timp si spatiu. in povestea dragostei lui cu femeia casatorita (sarutul, jealousy, atractia, harpie, etc) - mi s-a parut fascinant simbolul parului. mi-am amintit de ce nu ii e permis femeii sa patrunda in biserica cu capul descoperit - in mod traditional se considera ca femeia isi foloseste parul ca sa sminteasca barbatii. se pare ca munch a descoperit asta.
... si povestea lui alpha si omega, care e incredibil de trista si plina de adevar. din disperarea lui alpha s-a nascut practic faimosul strigat ...

si altele - civilizatii la quai branly, unde m-a doborit partea cu oceania / papua noua guinee pentru ca am intilnit un fel de zeitate cunoscuta mie, dar si vibratii joase de prin fundul pamintului care m-au supt de energie, expozitie de fotografie de la inceputuri la petit palais ... multe intilniri cu prieteni, multe braserii, plimbari pe jos ore in sir ... mult bine si dor de toma

This page is powered by Blogger. Isn't yours?