Tuesday, March 31, 2015

 
funny memories ... cu uniforme

am o mare disponibilitate in a genera situatii de-a dreptul comice cu autoritatea ... eh, da, stiu, o sa va ginditi ca am probleme nerezolvate cu ... tatal, cu figura masculina ... samd. who cares? m-am hotarit sa le povestesc pentru ca uneori si mie mi se pare ca nu e posibil ca eu, chiar eu, sa fi patit asa ceva, dar cel mai tare ca am si reactionat asa cum am facut-o

1. politistul & prima cafea

aveam 20 ani, abia imi luasem carnetul si fiecare drum pe care il aveam de facut cu masina imi provoca transpiratii reci pe sira spinarii. pe bune ziceai ca ma urc in cel mai cumplit trenulet al groazei. dar pentru ca nebunia (a se citi "curajul") mi-era caracteristica de la virste fragede, vroiam eu sa le demonstrez alor mei ca pot, nene, pot orice imi propun! de altfel m-am luptat cu ei sa fac scoala de soferi luni de zile, ei nu erau de acord din cauza problemei mele cu ochii.
... asa, si ca sa revin la poveste, conduceam o dacie rosie, tata s-a gindit ca daca tot e sa dau cu ea de pereti macar sa fie dacie. ziua in amiaza mare, la universitate trec pe galben ... imediat dupa intersectie ma opreste domnul politist, unul la vreo 30 si ceva de ani, spunindu-mi "ca am trecut pe rosu". eu galben - el rosu, eu galben - el rosu vreo citeva minute bune (si jur ca problemele de vedere de care vorbeam nu intra in sfera daltonismului). dupa care el imi spune "domnisoara, ati trecut pe rosu degeaba nu recunoasteti si va voi lua carnetul de conducere!" ... deci la mine a atins cel mai sensibil buton, adica dupa ce m-am luptat cu ai mei luni de zile, dupa ce mi-am luat carnetul pe bune ... cum adica vine individul asta cu uniforma lui de cacat sa imi ia carnetul. e al meu, cistigat cu greu! mi-am imaginat scurt cum ii rup capul ... si altele, le-am pastrat doar la nivel de imaginatie ... m-am calmat, am respirat de 3 ori, i-am zimbit frumos si i-am spus "cred ca aveti dreptate domnule politist, cred ca era rosu :-). insa ar fi mare pacat sa imi luati carnetul, haideti sa vedem ... poate ne intelegem intre noi". se linisteste si el si imi spune "cred ca am putea rezolva ... daca ma gindesc mai bine" si imi spune o cifra para ... mare al dracu! dar, jur, ca eram dispusa sa dau si triplu numai sa nu imi ia carnetul. ii dau actele, cu ... stiti voi ce in el. se uita la ele si apoi imi spune senin "da, e in regula. insa sa aveti grija data viitoare, da? ... auziti, dar stiti ... sunteti tare draguta, nu vreti sa bem o cafea impreuna?" ... pe dinauntru l-am dat iar cu capul de masina de data asta, apoi de asfalt, i-am zimbit frumos si i-am spus "daaa ... ar fi dragut sa ma invitati la o cafea ... haha ... chiar pe banii mei" ... si am plecat. zimbind.


2. politistul & aeroportul

dimineata de vara, iunie sau ceva, ma trezesc absolut bezmetica, imi arunc ochii la ceas si intepenesc 4.00 am ... fuck la 5.00am aveam zbor, ceasul nu sunase. nu stiu cum m-am imbracat si cum am plecat in maxim 5 minute din casa. ce taxi? m-am gindit eu ... ma duc cu masina, o las in parcarea din otopeni, ajung mai repede asa. inainte de charles du gaulle goneam cu 140km/ora ... spre aeroport si ... cred ca abia atunci m-am trezit cu adevarat cind dintr-o masina de politie a sarit in mijlocul drumului un politist ... ca sa ma opreasca, bineinteles. nu vreti sa stiti ce frina am pus, habar nu am cum de am reusit sa ma opresc fara sa il calc pe nesocotitul ala, care in loc sa doarma la 4 dimineata, ii ardea de radar. inima imi batea ca la nebuni, ca pierdeam avionul, ca era sa calc politistul si ca ... o sa imi ia carnetul :-). vine la mine la geam, imi comunica viteza, pe care o stiam prea bine si imi spune ca e groasa, ca imi ia carnetul, nu stiu cite puncte, pe mama pe tata si toata familia. imi cere actele, le ia si pleaca la masina de politie. si sta si sta si sta. dupa ceva vreme, ma hotarasc sa ma duc la el si sa rezolv problema ... ma pricep sa rezolv probleme, ce naiba, o rezolv eu si pe asta, ajung si la aeroport si vad cum fac si cu politistul. recunosc, mi-a trecut prin cap si sa o tai pur si simplu, dar ar fi fost prea mult chiar si pentru mine sa ajung cu girofarul la aeroport. ma uit in portofel, vad ca am niste hirtii cu niste desene frumoase, verzi, le iau cu mine si ma duc hotarita la politist. ma apropii de geam si ii spun "uitati, eu la 5 am zbor, nu a sunat ceasul, daca nu plec acum pierd si zbor si ce am de facut acolo si tot ... haideti sa ne intelegem intre noi". si dau sa bag mina pe geam sa ii dau o hirtiuta cu desen ... ala se panicheaza tot, incepe sa se bilbiie sa ma duc la masina, sa il las in pace (eu de unde sa stiu ca nu le plac hirtiutele in masinile de politie ca au tot felul de camere si microfoane interesate de asa ceva). ma duc la masina, dupa vreo 3 minute vine, imi da toate actele si imi spune "va doresc sa aveti o zi frumoasa si sa prindeti avionul!" ... eu masca, nu puncte luate, nu carnet. brusc ma simt vinovata, bai da macar sa ii dau ceva ... ce naiba. dau sa ma duc dupa el, tot la masina de politie, unde se intorsese sa scape de nebuna, sa ii dau bombonica. asta paralizase "domnisoara va rog sa plecati acum la aeroport si sa ma lasati in pace!" . cu asta m-a convins si am plecat ... ma rog, ca sa ajung la aeroport si sa descopar ca zborul era anulat :-)

3. stewardul & geanta neagra

asta nu e cu politisti, dar e cu uniforme. zbor la londra, ajung undeva dupa masa, pe la 5. imi iau linistita din overhead lockers geanta neagra (singura geanta, stateam doar 2-3 zile si aveam o singura geanta, luata cu mine in avion), plec, iau masina care ma ducea la hotel. totul perfect, urma sa ma intilnesc in scurt timp cu niste oameni, asa ca imi spun - fac check-in ul, imi las geanta in camera, iau o geaca pe mine din geanta si apoi merg la intilnire. ajung in camera, deschid geanta si ... soc si groaza! in geanta mea neagra erau 2 perechi de boxeri, o pereche de runners, niste budigai d'aia de alergat cu un tricou si 2 camasi albe inscriptionate BA si un necessaire, toate barbatesti, you know! o inchid, o deschid din nou ... aceleasi lucruri. ok, imi spun ... am luat geanta pilotului! sun la Heathrow, intre timp se facuse 6, nici dracu la serviciu cu clientii. anunt oamenii ca intirzii, le povestesc ce am facut si stabilim sa ii sun mai tirziu dupa ce ma intorc de la aeroport, chem masina, pornim spre aeroport si ... aici incepe delirul. am stat in heathrow 5 ore incercind sa imi recuperez geanta. pe scurt, am dat peste un tip simpatic, un sefulet sau ceva, care chiar daca serviciul cu clienti era inchis a stat cu mine, incercind sa ma ajute. dupa multe telefoane si investigatii (vreo 2 ore) a descoperit ca stewardul caruia ii luasem geanta (nu pilotul! :-)) si-a dat seama mai repede decit mine ca nu e geanta lui, asa ca a lasat-o la crew department, daar asta era alt departament decit cel cu clientii sau cu ala al aeroportului care se ocupa de bagaje, pasageri whatever ... iar BA nu are procedura pentru o geanta luata din overhead lockers / sau o geanta uitata in overhead lockers, ei au procedura doar pentru geanta luata aiurea sau uitata sau negasita pentru bagajele care iti vin pe belt, adica alea de cala ... asa ca multa vreme s-au sunat / sfatuit / intrebat (era consiliu in toata regula cu toate departamentele din heathrow) ca sa vada cum rezolva problema ... si dupa inca vreo 2 ore au venit cu solutia "dumneavoastra abandonati geanta stewardului in aeroport si noi suntem chiar in spatele dumneavoastra si o luam, iar apoi miine dimineata veniti la 9 cind se deschide serviciul clienti si faceti plingere ca v-ati pierdut geanta, dar noi o sa le spunem unde e si or sa v-o dea imediat inapoi!". dupa 4 ore in heathrow cu soferul masinii de la hotel dupa mine (ca nu l-am lasat sa plece) va imaginati care a fost reactia mea, nu? "are you fucking kidding me?? nu va dau nici o geanta pina nu imi aduceti geanta!" a mai urmat o tura de consiliu, vreo ora asa, erau vreo 6. pina la urma m-au luat pe sestache, m-au dus prin niste usi si culoare secrete pina la zona de crew department si acolo mi-am recuperat geanta ...

4. politistul & a doua cafea (sau razbunarea primei cafele)

ma intorceam de la munte, intre comarnic si ploiesti, pe acolo pe linga nistoresti sau in zona, oricum parea cimp in toata regula ... ma grabeam destul de tare sa ajung acasa, asa ca nu mergeam prea incet. dintr-o data (bai nici un semn de faruri sau ceva de la aia din fata) pac politist in mijlocul drumului, radar ... vine domnul politist, clatinindu-si capul mustrator, imi comunica ca aveam 140km / ora in localitate ... "localitate?" zic eu "pai e doar cimp aici, nu e nici o casa, nimic". "ba e localitate" imi spune el. viata m-a invatat ca nu e bine sa te contrazici cu autoritatea in uniforma, asa ca ii dau dreptate "daca ziceti dumneavoastra, sigur e localitate, va cred!" si incepe ca ala de la punctul 2 cu toate punctele pe care mi le ia, carnetul, mama, tata si toata familia ... dintr-un motiv de neinteles eram intr-o mare acceptare si mi-am spus in gind - asta e, ramin fara carnet, fac si scoala de soferi din nou daca e cazul, asta e! ma intrerupe din acceptarea mea interioara domnul politist, care imi cere actele, mustrindu-ma in continuare, bineinteles ... ca ce daca am masina aia trebuie sa gonesc asa .... ii dau buletinul, talonul si incep sa caut permisul si caut si tot caut ... si permisul nicaieri. nici in portofel, nici in geanta, nici in masina ... in timp ce il cautam disperata, imi aduc aminte, asa ca prin vis, ca mi se furase portofelul cam cu 1 an jumate in urma si permisul era acolo. fuck! am uitat sa imi refac permisul! ... dar nu puteam sa impartasesc cu domnul politist asa ceva, deci ii spun inocenta ca probabil l-am uitat acasa, dar sa ma caute in baza de date :-)). am aflat ca si pentru lipsa actelor, mi se mai luau si alte lucruri, puncte ... etc. dar si o amenda si mai mare, ajungea la vreo 700RON ... doamne, in ce acceptare eram. zen, nu alta. cred ca nici masina daca mi-o lua, nu ma opuneam!

si atunci il aud ... "stiti, e cam grav ce aveti dumneavoastra aici, 140km la ora in localitate, fara acte ... nu stiu ce sa zic, e foarte grav! haideti (si imi face cu ochiul) ca poate, cine stie, ne intelegem intre noi ..." ma agat imediat de aceasta brusca si neasteptata intorsatura a universului, bag in functiune zimbetul magic si datul din gene si ii spun "oh, ar fi foarte dragut din partea dumneavoastra!" ... in paralel in mintea mea mai era in desfasurare un plan important, cel al reamintirii (zau era ceva cu memoria si rememorarea in ziua aia) ca am 0 hirtiute cu desene, nici macar de 10 banuti cash ... stau si evaluez rapid, sunt in cimp nici un automat de desene pe o raza lunga ... toate astea in timp ce dadeam foarte frumos din gene, jur! si decid ... e propunerea lui, de ce s-ar presupune ceva din partea mea. asa ca doar zimbesc si ii spun cit de dragut ar fi si cit de tare ii multumesc. se duce la masina de politie, imi completeaza actele, mi le aduce - deja eram intr-o situatie mult mai buna, o amenda rezonabila si atit, am semnat ... si i-am spus toata un zimbet seducator si faza cu genele "sunteti cel mai dragut politist din lume, va multumesc din suflet si ... va promit ca data viitoare cind mai trec pe aici iesim la o cafea impreuna!" am vazut cum ii cade fata, dar pe bune ca nu aveam ce sa fac, eram in cimp ce naiba ... si am plecat ...

* aceasta povestire este un produs al creatiei personale, nu poate fi reprodusa sau tratata ca realitate ;-)

Tuesday, March 24, 2015

 
impresii & expresii

... imi privesc unghiile scurt taiate, ca niste picaturi de apa in prelungirea degetelor lungi si le vad albastre. chiar sunt albastre. imi amintesc ca azi am vrut sa ating cerul, cred ca am reusit sa-i prind albastrul pe unghii

... mi-e greu sa pun punct. la multe. la relatii. la intilniri. imi place ca viata sa fie lipsita de semne de punctuatie. fara virgula. fara punct. fara semne de intrebare sau de exclamatie. imi imaginez ca daca viata este fara semne de punctuatie, inseamna ca totul se pastreaza viu. este. aici si acum. totul e deschis. ca un cerc, nu incepe si nu se termina niciodata. ca o sfera fara limite. imi spunea cineva drag deunazi ca "noi doar putem deschide o poarta, niciodata nu o mai putem inchide" ... imi place asta

... care este distanta dintre mine si tine? pielea, la nivel de corp. niciuna, in inima

... in secunda aia infinitezimala dintre inspiratie si expiratie, eu nu mai sunt eu si tu nu mai esti tu, ci suntem unu. pe inspiratie te ascult, te aduc in mine si iti aud toate povestile, toate emotiile, toate trairile pe care le stii si nu le stii. pe expiratie ma las sa curg in tine si daca esti atent, imi vei auzi vocea din adinc, pielea cum freamata, inima cum bate, imi vei cunoaste trecutul, prezentul si chiar viitorul

... simt fara limite. traiesc tot

... mi-e frica uneori si atunci ma arunc in gol. pina imi gasesc curajul si invat sa zbor.

... ma doare alteori, atit de tare ca ma string, ascund, urlind pina in miezul pamintului. si pling pina lacrimile se transforma in curcubeu si zbor, iar ...

... si daca da si daca nu
    si daca eu sau poate tu
    si daca intr-o zi ma vei gasi
    sau poate doar ma vei cauta

   si chiar de voi veni sau voi pleca
   chiar daca cerul sau pamintul
   aici sau dincolo
   jos sau sus
   lumina sau chiar intuneric,
   eu te voi iubi neincetat

   pentru ca eu sunt tu
   iar tu esti eu
   iar inima se naste din sfere mici sau mari
   si totusi … sigur infinite
   ce doar plutesc cu gratie si forta
   singure si impreuna
   in doar un dans,
   un dans miraculos … al vietii

   al iubirii, da.

This page is powered by Blogger. Isn't yours?