Monday, December 24, 2007

 
despre ... altfel

viata mea se defineste functie de numeroase intimplari, etape, trairi, oameni ... stateam si ma gindeam deunazi ca mi-as putea imparti viata si functie de temele viselor mele. exista momente cind te traiesti pe dinauntru, cind creezi sau descoperi lumi de dinauntru ... care nu au nici o legatura cu ceea ce stii deja, este altceva ... este jumatatea cealalta din tine, pe care unii nu ajung sa o cunoasca niciodata, pe care altii o neaga vehement. exista insa oameni care patrund dincolo de intelegerea imediata a lucrurilor, atingind adincimea a tot - a intimplarilor & trairilor, a vietii si a lor insisi ... acolo unde verbele isi redefinesc semnificatia, se dau inapoi un pas sau dimpotriva fac inainte un pas si redevin gind. unde a calatori nu presupune locomotie in sensul clasic al cuvintului. unde a atinge se poate realiza fara de contact fizic. unde a vedea nu necesita ochi ... unde a auzi nu are nevoie de urechi, iar a simti se intimpla cu toata fiinta.
cineva imi spunea, intr-o discutie pe tema asta concret- sensibil / senzorial - extrasenzorial, ca este un bullshit sa crezi ca exista ceva dincolo de constiinta ... si nu am stiut ce sa ii raspund. l-am intrebat doar de ce crede ca aproape o treime din viata o dormim si ce inseamna tot ce traim in somn.
eu cred ca somnul poate fi o poarta de acces catre noi ca intreg. ca poate fi o fereastra prin care sa ne vedem ca parte dintr-un tot din care suntem elemente integrante. iar visele pot fi vehicule de acces catre lumea asta.

eu am visat dintotdeauna - am visat fiinte care nu exista, pe care le-am gasit mai apoi in carti de mitologie. am trait experiente in vis despre care mi s-a spus ca sunt tehnici de chikung. am atins stari de bine absolut, dar si de infern. am simtit divinul. am respirat linistea si bucuria, din care trebuie ca venim cu totii. am fost senin si am fost furtuna. l-am cunoscut pe dumnezeu ... sau cum s-o numi. si la inceput au venit in stare onirica, mai apoi le-am simtit si in stare de veghe, ca niste fulgerari carora nu le-am gasit sensul sau originea. nu stiu cum de am ajuns acolo ... uneori o leg de momentul in care mi-am pierdut vederea la ochiul drept, alteori cred ca au fost acolo dintotdeauna. si asta se numeste poate moarte sau lumea de dincolo ... sau de fapt nu exista aici & dincolo, ci asa e viata - iar unii au reflectorul pe toata scena, altii doar pe bucati din ea.

imi amintesc acum 20 ani cind am fost operata la ochi a doua oara, dupa anestezia generala ... nu reuseam sa ma mai intorc, eram ratacita intr-un labirint plin de lumini si umbre si nu reuseam sa gasesc iesirea de acolo. auzeam doar vocile alor mei care imi spuneau "daniela, te rog frumos trezeste-te" si mi-era bine acolo, si nu stiam daca vreau sau nu sa ma intorc. mi-era frica si sa ramin acolo si sa ma intorc. suspendata parca intre 2 lumi, nesigura de nici una, pierduta si non-parte la nici una dintre ele. si imi mai aduc aminte de o experienta ... absolut intimplator am aterizat la o reuniune la care venise nu stiu ce guru spiritual, care facea sedinte de meditatie. am parcurs drumul inainte de ghidaj, am ajuns in toate "locurile" indicate inainte ca el sa ne ghideze ... am atins o stare minunata de bucurie desavirsita, in care totul se goleste ... dar esti plin. si iarasi m-am simtit suspendata intre 2 lumi ... m-am vazut parca undeva jos de tot si nu imi mai gaseam calea inapoi, parca orificiul prin care trebuia sa ma intorc devenise prea mic si nu il mai nimeream. era vocea unei prietene, cu care ajunsesem acolo si care traieste lucruri similare, care imi spunea "dana. nu fi caraghioasa, mai ai atitea lucruri de facut aici. intoarce-te"

asa e. am atitea lucruri de facut aici. am ales. am ales viata ...

Friday, December 21, 2007

 
despre politica si jurnalism

... nu dau doi bani pe politica, presedinte, guvern si tot ce se intimpla. sunt atit de scirbita de toata mocirla, rautatea si minciuna in care ne balacim ca tara incit in ultimii ani imi ia zile in sir sa ma conving sa ma duc sa votez, asa ca sa nu ma mai bata anumiti oameni apropiati la cap ca ii las pe altii sa decida in locul meu, de parca as avea de unde sa aleg sau as avea ce sa decid ...
in acest context, toate scandalurile din zona asta imi ajung la urechi si sub ochi fara sa le caut, ca un zumzait nesuferit de care nu stiu cum sa scap.

aseara, frinta de oboseala, naufragiata pe canapea am lasat televizorul sa curga pe o emisiune cu musiu orban ... plictisita dupa o vreme, butonind telecomanda am mai gasit o emisiune fara musiu orban, dar tot despre domnia sa pe alta televiziune. senzatia a fost aceeasi - made me sick rau de tot - insa de data asta raul mi s-a facut nu numai de la politicieni ci si de la jurnalisti.

asa ca nu ma pot abtine:
- orban parea tocmai venit de la o clinica de psihiatrie, indopat bine cu tranchilizante - ceea ce nici nu il poti acuza caci la genul de discurs agresiv, violent, nefundamentat si nesustinut logic, ci doar scuipat cu venin si axat pe frinturi de idei interpretate functie de context, de cum le da lor bine sau cum ii propulseaza pe culmile gloriei - din partea supradotatilor si inteligentilor de jurnalisti de pe la noi - nu te mai miri
- ceea ce urmaresc jurnalistii nostri nu este acuratetea intimplarii, nu rezolvarea sau gasirea unei solutii, tragerea unei invataturi .... ci exclusiv vinarea de greseli, scoaterea din context, interpretarea, folosirea unui argument nesustinut, eventual validat circumstantial. intr-un cuvint SCANDALUL. nu se face jurnalism, se face scandal. se face prostitutie. se atenteaza la bunul simt al eticii. se ridica fustele si se dau chilotii jos doar ca sa arate cit de tari sunt.

excuse me, soiul asta de jurnalism face rau, rau de tot! mircea badea si ciutacu parca il sustineau pe orban ca sa i-o traga lui turcescu; turcescu si tatulici faceau spume si vorbeau in dodii, fara nici un fel de consecventa, maturitate si profesionalism doar ca sa i-o traga lui ctp, care se burzuluise la ei; iar ctp arunca cu cacaturi in altii, printr-un discurs vehement si necooperant (desi continutul a ceea ce spune este mai mereu super ok - sustinut, fundamentat si obiectiv) dar se supara cind altii ii raspund folosind fix acelasi tip de discurs, ca si forma si verbalizare.

exista o totala lipsa de valori sau ne miscam dupa o scara total anapoda si ma tot intreb e o chestie culturala sau doar de dezvoltare, in primul caz e nasol - in al doilea caz, mai avem o sansa dar inseamna ca suntem in era primitiva ... si din pacate asta se vede peste tot, de la chioscul din colt, in trafic si pina in parlament sau pe sticla. pentru noi conteaza cine are cel mai mare tupeu, care urla mai mult, mai tare, care e mai tare in gura si iese in fata prin orice fel de mijloc ... ne evaluam dupa reflexiile pe care le aruncam in lume, ne facem cit mai stralucitori la suprafata, ca niste cocote ... doar ca sa ascundem gaunosenia de dinauntru ... na, ca m-am pornit! ok, a facut accident - si ce! se poate intimpla oricui, dar orban a fost suficient de bou, probabil ( nu mi-e clar), sa incerce sa o ascunda (desi cu vulturii deasupra capului, refuzi pina sa si mori), iar astia din presa si tv si-au gasit inca o mina de aur, un nou scandal asa ca hai sa ne aruncam poalele in sus, sa tipam cit mai tare, sa iesim in evidenta ... ca asa suntem tari, apreciati, buni, frate!

nu poti sa dai cacat si sa primesti trandafiri (sau poate doar de la dalai lama), nu poti sa ataci si sa spui / faci / gindesti lucruri grele si rele despre cineva si sa te astepti ca ala sa taca milc si sa spuna multumesc.

noi ne facem lumea - iar ceea ce se vede e din noi ... din pacate, sau din fericire ...

Thursday, December 20, 2007

 
foarte, foarte tare

... am ris cum nu am mai ris de multa vreme in urma unei intimplari absolut bestiale (sic!). saptamina trecuta am fost intr-o ceainarie cu niste prieteni, iar la plecare mi-am uitat telefonul. am sunat dupa vreo 10 min cind m-am simtit fara de el si mi-au raspuns niste pusti simpatici care ocupau masa de linga noi intr-unul din saloane, jucind un joc neidentificat de mine, ceva cu multe piese caraghioase ... am ajuns inapoi dupa vreo 20 min, am recuperat telefonul, le-am multumit frumos si am plecat. saptamina asta, luni, la o petrecere business, unul din colegi s-a apucat sa imi faca poze cu telefonul meu ... dupa ceva vreme am inceput sa cotrobai prin poze sa vad ce a facut ... cind ... dau peste o poza cu 4 cururi goale ... stateam si ma uitam prostita incercind sa imi dau seama de unde au aterizat cururile goale in telefonul meu ... ale cui sunt ... cind m-am imbatat ultima oara ... ce perioade imi sunt neclare in memorie. dupa citeva secunde bune, mi-am adus aminte de seara buclucasa cu telefonul uitat. am ris cu lacrimi, am reusit sa distrez o masa plina de 10 oameni cu poza si povestea astea. foarte, foarte tare!

... de aceea as dori sa le multumesc inca o data pe aceasta cale celor 5 baieti care mi-au inapoiat telefonul si doresc sa ii prezint aici ... ooops! nu din fata, nu din profil ... ci doar din dos. nice buttocks, guys!

Wednesday, December 19, 2007

 

covasna


unde narile se lipesc refuzind aerul rece, clar si curat, zapada iti piriie sub bocanci, iar ochii iti fug pe creste de munti si brazi

Tuesday, December 11, 2007

 
comunicare

contributia unor factori cheie pentru o comunicare eficienta:

cuvintele folosite - 7% ... adeca scrisori, mailuri, etc ...
tonul vocii - 38% ... telefon
prezenta - 55% ... tu cu totul, body language & stuff

pai da! si cind ma gindesc cit ne ocupa mailul din comunicare, raportul ar fi fix pe dos. poate tocmai d'aia ... ca regula lui pareto - 20% intilniri face to face ne fac 80% din treaba.

Monday, December 10, 2007

 

windsor

pe un vint naprasnic ... tamisa cu lebedele si drumul lor

Wednesday, December 05, 2007

 
contradictii

... ma gindeam ce te faci cind oamenii te percep deopotriva ca fiind a fucking control, result & task oriented bitch si fix in acelasi timp ca pe o tipa extrem de calda, plina de emotie, sensibilitate, people oriented care mingiie si ofera enorm, linga care iti vine sa stai o viata si o moarte si chiar mai mult de atit pentru ca e acolo o caldura care te umple si te fascineaza ... pai, ei sunt blocati si nu inteleg nimic, paradoxul este greu de dus; in vreme ce tu esti ... contrariata cumva de bruschetea extrema a polilor interiori, dar esti tu si atit ...

... de 3 zile in londra, ma tot intreb ... mi-ar placea sa locuiesc aici sau nu? de ce da & de ce nu? ce imi place & ce nu imi place? ... raspunsurile sunt multe si la fel de contradictorii. imi place si nu imi place. iubesc orasul, ador zumzetul noptii si furnicarul strazilor ... ma las dusa de suvoiul plin de viata din soho, am fiori pe sira spinarii la anumiti oameni, la limba asta pe care o adulmec cu pasiunea femeii dornica de o noapte nebuna de dragoste ... insa la lumina zilei ma simt departe, mi-e dor de casa, de radacini ... pe care de fapt nu le am, dar le tinjesc si le cresc cu ardoare ...

... lucrurile nu sunt simple, omul prin natura lui e complicat. simtim prea sus si prea jos in acelasi timp. prea stinga si prea dreapta. prea alb si prea negru. prea cald si prea rece. suntem niste fiinte suspendate intr-o viata pe care nu stim cum sa o luam.

... citesc hanif kureishi "intimitate si alte povestiri" si nu ma ajuta deloc. pina si acolo totul e ... atit de contradictoriu ... "parerile mele sunt neinsemnate. se schimba in fiecare zi. e intotdeauna un fel de usurare sa nu ai nici o parere .... si totusi sufar de un exces de credinta". poate suntem blestemati sa ne caram crucea dualitatii, sa fim plusul si minusul din bateria universului, sa inspiram da si sa expiram nu ... sa stam in echilibrul precar al fiintarii carindu-ne jumatatile ... pe care unii le numesc bine / rau; ying / yang; soare / luna ... si sa nu intelegem decit la capat ca nu sunt opuse, ca nu trebuie sa alegem intre una si cealalta ci doar sa invatam dracului ca sunt parte din noi si doar trebuie sa le inspiram si expiram ... si atit.

inspir. expir. inspir. expir. iubire. viata. dor. adinc. sus. eu. el. sunt ...

Sunday, December 02, 2007

 
despre copii si facutul de copii

... citesc francois dolto (o psihanalista bestiala specializata pe copii, cu care am tot cochetat in ultima vreme cautind raspunsuri uneori dar si lecturind de placere alteori) "imaginea inconstienta a corpului" si ma intrebam de ce nu se fac cursuri obligatorii inainte de a face copii. citeodata ma gindesc ca eu as interzice facutul de copii iaca'sa ... as obliga parintii sa faca cursuri, le-as explica exact ce urmeaza sa se intimple, la ce se comit, ce responsabilitati au fata de sufletul ala pe care se pregatesc sa il aduca in lumea asta, i-as testa psihic, fizic, moral, emotional ... si i-as lasa doar pe cei care sunt apti sa faca copii. si poate asa am fi mai sanatosi si la cap si la trup. si am fi mai buni. si poate asa am suferi mai putin. am gasi mai repede si mai ales aici bine-le ala si fericirea aia, pe care majoritatea religiilor ni le promit, in mod cinic si fara de salvare, dupa moarte sau in viata de apoi.
realmente nu ne dam seama ce impact poate avea asupra unui copil aflat in dezvoltare atitudinea si comportamentul parintilor, cit de mult poate fi afectat emotional, si nu numai, un copil de lucruri pe care le traieste in copilarie. asa unii ajung sa dezvolte boli pe care le cara cu ei o viata intreaga si care intr-un final ii doboara. ce apasa sufletul, intr-un final doboara si trupul. si tot asa ne intrebam de ce copii proveniti din mariaje destramate in mod brutal si incarcat de multe emotii negative au probleme grave ani la rind sau isi cauta tatal / mama in relatii de iubire cu barbati / femei mult mai in virsta. copii care se simt vinovati si devin extrem de angoasati si vulnerabili atunci cind unul din parinti abandoneaza familia, nepastrind legatura cu copilul si ne-exercitindu-si rolul de parinte. copii care devin "intretinuti / asistati / handicapati social" toata viata pentru ca parintii au fost ultraprotectivi si in loc sa ii stimuleze sa invete si sa se descurce singuri au facut totul pentru ei si in locul lor. sau copii, care nu au avut parte de mama cu afectivitatea si atentia absolut necesare in perioada de formare si se lupta o viata intreaga sa demonstreze ca sunt buni, se duc pina la limita si dincolo de ea incercind din rasputeri sa spuna uite-ma, sunt bun, sunt destept, sunt frumos si de obicei ajung departe social, dar emotional sunt varza ...

ma mai intrebam azi de ce unii parinti si copiii acestora nu isi impart jucariile cu ceilalti copii? in parc cu o prietena si bebica ei m-a durut cind citeva mamici isterice, acompaniate de strigatele copiilor lor, stringeau obsesiv jucariile LOR (sunt ale noastre SA STITI!!!) ca nu cumva sa le ia ceilalti copii ... care doar vroiau sa se joace cu ele. nu fugea nimeni cu ele. de ce e atit de greu sa invatam lucruri atit de bun simt? de unde atita suspiciune si inchidere? ... in astfel de momente nu ma mai mir cind oameni care au trait ani si ani de zile afara dupa ce se intorc in ro nu se mai pot adapta si, mai mult decit atit, nu mai pot accepta lucruri din astea, simple si de nebagat in seama pentru noi cei de aici ... iar dupa ceva timp isi cauta iar de lucru afara si pleaca de tot pentru ca vor ca macar copiii lor sa fie mai buni

copiii, ca si orice altceva pe lumea asta care contine viata - planta, animal, relatie - cresc daca primesc, daca sunt hraniti. e o lege de bun simt a universului si a vietii. hranesti, creste. hranesti sanatos, creste sanatos. dai, primesti. e o relatie biunivoca. e o dinamica de cind lumea. e cauza - efect. e tandemul fortelor ce anima lumea.

This page is powered by Blogger. Isn't yours?