Sunday, December 17, 2017
despre relatii
toata viata
mea am cautat o iubire din aia in care sa ma simt iubita pentru tot ceea ce
sunt, am cautat pe cineva despre care sa stiu si sa simt ca ma iubeste mult,
care sa fie acolo pentru mine no matter what, sa ma protejeze sau doar sa fie
linga mine atunci cind alunec in cele mai intunecate si grele tenebre ale
trecutului meu. am cautat o iubire in care sa putem sa crestem, invatam, iubim
si ajutam unul pe celalalt. o iubire constienta in care fiecare sa hraneasca
acel spatiu al relatiei, chiar atunci cind lucrurile nu sunt deloc usoare. o
iubire in care sa pot sa dau tot si sa primesc tot. o iubire in care sa existe
respect, onestitate, incredere si angajament de ambele parti.
mi-a luat
mult, prea mult, sa inteleg ca ce cautam era un proces reparatoriu a tot ce nu
am primit in copilarie in relatie cu parintii, cu familia. voiam siguranta,
incredere, un fel de iubire neconditionata. nu erau nevoile unui adult, ci ale
unui copil. voiam sa fiu unica, dorita, respectata. voiam sa stiu ca daca
cad, e cineva acolo care ma va prinde sau macar ma va insoti in cadere si apoi
in inaltare. cineva cu care sa rid, sa pling, sa traiesc viata la maxim, sa ma
joc, sa zbor, sa cad … sa tot.
dar Viata,
in misterul ei de neinteles, iti aduce cel mai adesea fix bucati pe care le ai
nevindecate, nedepasite … ca nu poti sa ai lumina daca nu ai integrat
intunericul, respect daca nu ai acceptat tradarea, sinceritate daca nu ai scos
la lumina toata minciuna, incredere daca nu ai respirat pina la capat mizeria
sau continere si iubire daca nu te-ai balacit integral in abuz, frica sau
violenta.
primele
mele relatii din adolescenta au fost la fel de abuzive ca si copilaria mica –
am fost agresata sexual la 13 ani de un soldat in spitalul militar cind eu eram
internata pentru toate operatiile de la ochi, am fost violata de doi amici la
17 ani, am fost batuta crunt cu pumni si picioare la 20 de iubitul de la vremea
aia, care m-a urmarit ani de zile, am fost agresata si batuta pe strada de mai
multi barbati. la un moment dat, cind nu credeam ca o sa mai ies vreodata din
acest pattern, s-a oprit. pur si simplu. m-am dus pina la fund, fiind sigura ca
moartea e singura care ma mai poate salva … si la un moment dat s-a oprit. nici
acum nu inteleg cum si de ce. nu imi amintesc sa fi facut ceva anume, pur si
simplu nu am mai intrat in relatii abuzive.
a urmat
apoi tradarea si lipsa de sinceritate, pina de curind. ce am simtit, de fiecare
data cind am fost tradata si mintita, a fost o repunere in scena a tuturor
momentelor, tot din copilarie in care cei despre care credeam ca ma iubesc, cei
de la care ar fi trebuit sa primesc protectie, de fapt m-au tradat si m-au
abandonat. mama si tata ca m-au lasat in
grija unor adulti complet defecti, cu un bunic alcoolic, violent si care habar
nu avea ce facea cind era beat mort. bunica, care i-a permis in fiecare noapte
sa ma abuzeze, la fel, neprotejindu-ma, necerind ajutorul si nespunind nimic
nimanui despre ce se intimpla.
ce vreau sa
spun este ca relatiile pe care le atragem sunt relatiile care se muleaza pe niste
bucati din fiinta noastra. eu am ajuns sa cred ca atragem fix relatiile de care
avem nevoie pentru a putea lucra acele spatii grele si nerezolvate. pentru a le putea vindeca si merge mai departe intregi. daca nu as crede asta, nimic, dar absolut
nimic nu ar mai avea sens. daca nu as crede asta, viata asta, creatia asta ar
fi doar oglinda unui “dumnezeu” bolnav mintal sau manifestarea unui univers
pervers, a unui experiment care a dat gres lamentabil.
e forma
prin care eu am putut sa merg mai departe, prin care am ales sa vad si sa cred intr-o
ordine a acestui univers. daca nu ar fi asa, nu as putea sa vad si sa simt
cealalta bucata – a luminii, a bucuriei, a iubirii, a frumusetii. doar
acceptindu-le in pereche, in dualitate – iubire / frica; liniste / iad; lumina
/ intuneric – pot sa ma traiesc intreaga, pot sa iubesc aceasta viata. doar in pereche … si toate in mine. relatiile
pentru mine sunt cel mai puternic mod de a trai constient, de a integra umbra
ca sa pot trai lumina.
celalalt e
pentru mine un dar de a ma cunoaste, de a cunoaste si experimenta Viata cu tot
ce cuprinde ea. si sunt recunoscatoare pentru fiecare dar.
imi doresc
din toata inima un celalalt care sa fie constient, care sa fi trait si lumina
si intunericul.
un celalalt,
care sa creeze dintru amindoua Viata. Viata cu sens. cu incredere. cu iubire. cu
respect.
relatia
este despre a merge in calatoria vietii in doi. constient. mina in mina, umar
linga umar, iubire in iubire, ochi in ochi. avind inauntru si demonii si
ingerii si lumina si intunericul.
