Tuesday, October 31, 2006

 



Monday, October 30, 2006

 
Kiki

... acum multi ani, aproape 13, o colega de facultate vine si ma intreaba daca vreau un pui de brac german, ultimul ramas din 13 pui, pe care vroiau sa il pastreze, dar parintii ei s-au razgindit ... cum arata un brac german?, nu stiu! hai sa il vad, imi spun. Si il vad ... si ma indragostesc instantaneu de el ... un bot mic de catel cu o mocuta de mosulet, ochi intens albastri, plin de cute pe fatuca, de o energie nebuna tropaia peste tot, rontaia tot ce prindea in dintisorii ca niste ace subtiri ... si cu un sufletel atit de mic si frumos
... multumesc tata!, ca mi-ai dat cei 50,000 lei ca sa pot sa am sufletelul asta de catel aproape de mine
... multumesc Monica! ca i-ai fost nasa (de fapt il cheama Akihito, iar lista de nume potentiale era lungaaaa - de la Bach si Kant la "Suzukisan no ichinichi", numele manualului de japoneza dupa care invatam la vremea aia)
... a ros 2 fotolii, 1 cuier si 1 usa, de draci ca il lasam singur
... a mers ani la rind in toate vacantele la mare si munte cu mine, in tren, cu cortul, in discoteca, in hotel
... s-a tavalit in toate hoiturile din parc ca sa se ascunda de "vinat"
... s-a pierdut 2 zile alergind dupa catele in calduri
... s-a plimbat cu autobuzul de unul singur, of course, pierzindu-se iarasi
... s-a batut cu toti cateii masculi indiferent daca erau de talia unui dog german sau erau pitbulli ori bullterrieri si niciodata nu s-a predat
... a facut "sport de performanta" inotind cite 2 ore / zi in lac si alergind kilometri de dealuri si munti
... are aprox. 100 de pui
... la plimbare iesea el cu mine, nu eu cu el, motiv pentru care niciodata nu venea acasa atunci cind vroiam eu, deci de draci (de data asta eu!) il lasam in parc citeva ore si ma duceam sa il recuperez din fata blocului cind avea el chef
... a refuzat sa fie dresat, "la pas" a fost o comanda stupida, deci tot timpul a mers liber, a mincat de pe jos ce a vrut si cit a vrut (cu exceptia momentelor cind era dresorul in preajma si era cel mai cuminte catel din lume), a mincat de la toata lumea (cu exceptia zecilor de oameni de prin parc pe care ii cooptam in procesul de dresaj si il pocneau peste bot atunci cind ii dadeau biscuiti si el vroia sa manince, adica prima oara si-o lua, dar a doua oara daca era acelasi individ facea crize si il latra de ziceai ca il sfisie)
... mergea singur la cumparaturi in magazinul din cartier unde erau jucarii de catei, adica se ducea le lua de pe raft, stresind vinzatoarele si clientii, o tulea acasa glont ... iar eu trebuia sa le platesc, ca no chance sa mai pun mina pe ciine ori pe jucarie sa o recuperez
... i-am citit povesti de copii si i-am cintat seara
... ne cunoastem atit de bine ca da! se poate comunica altfel decit prin vorbe, eu stiu ce vrea / simte el si viceversa
... mi-a bucurat si imi bucura viata de 13 ani si cred ca este unul din cele mai frumoase lucruri care mi s-au intimplat in viata asta

Kiki face in curind 13 ani si simt cum incepe sa plece ... si desi ma pregatesc de citiva ani pentru asta si ma bucur de fiecare clipa si zi cu el, sunt ... atit de nepregatita!!!

... am simtit nevoia sa vorbesc azi despre sufletelul asta atit de aproape, care imi bucura sufletul ...

Multumesc Radu pentru toate pozele absolut minunate pe care i le-ai facut (inclusiv cele de aici) si pentru ca il iubesti atit de tare ...
Multumesc Ciprian ca Kiki e pentru tine ce e si pentru mine, ca ii esti si mama si tata, dar mai ales fratior ... si ca nu te superi cind toata familia tie iti spune "Kiki", iar lui Kiki "Ciprian" ...

Sunday, October 29, 2006

 
Traieste-ti fiecare zi ca si cum ar fi ultima...

... si, da!, ajungi sa traiesti totul foarte intens si intrucitva fara pareri de rau
... te bucuri de fiecare secunda, gest, zimbet, om
... te crezi norocos ca azi (in poate ultima zi!) ai iubit, ai privit cerul, l-ai vazut pe el, ai intilnit-o pe ea, te-ai bucurat de ei, ai fost ...
... si intr-un fel nu iti permiti sa fii trist sau posomorit pentru ca ... poate fi ultima zi si de ce sa o strici?

iar seara mergi la culcare si te gindesti "mi-am trait poate ultima zi azi, mi-a fost tare bine, poate miine nu o sa mai vina ... dar sunt fericit!"

iar a doua zi te trezesti si te bucuri ... "nu a fost ultima zi, mai am o zi, care si aceasta poate fi ultima..." si te bucuri, te traiesti intens ...

si a treia zi ... la fel

si a patra zi ...

si la un moment dat te trezesti si simti cum lacrimi iti inunda sufletul "Oh Doamne, inca o zi, ultima zi! Inca o viata, ultima viata! Inca o bucurie, ultima bucurie! Inca o iubire, ultima iubire!"

... oare poti trai de fapt fiecare zi ca si cum ar fi ultima zi?

Data viitoare o sa vorbesc despre Kiki ...


Saturday, October 28, 2006

 



Hagar Qim

...temple megalitice in Malta din 4000 / 5000 BC
...mai vechi decit Stonehenge si piramidele
...probabil construite de primii oameni ce au populat Malta,
veniti din Sicilia
...o proslaveau pe Zeita Mama, da! inca se vad niste urme recompuse
de femeie ... fertila (stiti cum arata statuetele cu zeita fertilitatii ...
ei, exact asa!)

Friday, October 27, 2006

 

Ea, umbra ei ... si papucii lor

Wednesday, October 25, 2006

 
New generation insights

Tot respectul pentru unii dintre ei:
... ca au valori precum familie si prieteni si le plaseaza acolo central si centrat
... ca asculta muzica buna (gen Pink Floyd) si nu i-a luat valul prostelilor contemporane
... ca stiu ce vor de la ei si de la viata (eu nu cred ca stiam la virsta lor atit de multe!)
... ca au un fel de maturitate si self centrare, desi cred ca le lipseste intrucitva magicul, joaca si copilareala - pe care trebuie sa le pastrezi forever ca sa poti calatori cu bucurie prin viata asta
... ca sunt frumosi si sinceri

Toata compasiunea pentru ceilalti dintre ei:
... care-si formuleaza dureros valorile - bani / masini / femei
... pentru care manelele sunt singurul stimul care le misca sufletele inghetate
... care nu stiu ce inseamna sa asculti o muzica care iti misca fiinta, sau sa citesti o carte care te face sa iti pui intrebari despre tine si lume
... care cred ca traiesc si de fapt isi dorm somnul de veci deja
... care sunt inchisi, opaci si de suprafata

Rindurile de mai sus mi-au amintit de reclama la Zaraza - super coniac! multumesc celui care mi-a facut cunostinta cu el :-)
... se rasfoieste o revista de scandal (plina de vip-uri, masini luxoase, supermodele, cancanuri), iar copy-ul e ceva de genul "pentru toti cei care nu umbla in masini ultraluxoase, care nu se afiseaza cu iubite adolescente ... tot respectul!"

Monday, October 23, 2006

 
Il fuomo ucide

ultimele pachete de tigari mi le-am cumparat din Malta si Italia ... si trebuie sa admit ca nu e usor deloc ca de fiecare data cind intinzi mina dupa o tigara sa vezi toate mesajele alea (al dracu de multe!, fiecare pachet cu mesajul lui, de parca unul singur nu era suficient pentru toate pachetele - "fumatul dauneaza acut sanatatii voastre si a celor din jur"; "fumatul cauzeaza cancer la plamin"; "fumatul duce la boli cardiovasculare", etc.). Mai nou vor sa puna si poze - un plamin muci, o inima vraiste, un om pe moarte ...

... fumez de la 17 ani, cu o intrerupere de 5 ani, si o revenire de 1 an. Cind m-am lasat de fumat acum 6 ani mi-am spus ca daca poti renunta la fumat, poti renunta la orice pe lumea asta ... si inca incerc sa aflu daca asa e ...

... all the way long renuntam la lucruri ca sa raminem intregi, ca sa putem merge mai departe, ca sa nu mai doara, ca sa fim ...

... saptamina trecuta in Daily Mirror a aparut un interviu cu George Michael despre consumul lui de marijuana (un alt fel de fumat!) in care spunea ca "chiar daca am tot ce mi-am dorit nu sunt fericit, while this keeps me happy and sane, so I smoke", totusi (exista si un "totusi"!) "I know it is extremely damaging my health and chills me so much down that I don't recommend to people who haven't achieved something in their lives as it kills ambitions and determination to do things"

Si continuam sa fumam ... din diverse motive ... ca sa inlocuim goluri, ca sa ne mentinem fericiti, ca sa uitam ... sau pur si simplu ...

 
Jurnal de mina vs. blog pe internet

De cind ma stiu m-am scris - pentru ca simteam cum imi trepidau lucruri pe dinauntru si se otarau sa iasa la iveala, iar mina incepea sa imi tremure cu neliniste si bucurie caci ea era cordonul ombilical intre un eu de dinauntru si un altul ce traia pe dinafara ... si am scris, si am scris ... caiete intregi ... despre mine si gindurile ce-mi cotrobaiau prin cap, despre suflet si simtirile care ma umpleau, despre oamenii dragi, despre lume si dincolo de lume, despre carti si locuri, despre tot ...

... zeci de caiete ca la scoala, de format mic sau mare, dictando sau de matematica, cu spirala sau capse la mijloc
... scrierea asta era una foarte "a mea", de parca incercam sa nu ma pierd in noianul de timp ce trecea peste mine, de parca vroiam sa pastrez bucati din mine si peste ani cind poate ma uitam, dar cel mai adesea pentru ca este un dans acolo ce se naste - un cerc perfect - din suflet se trezeste, te umple, il simti cum invadeaza prin vorbe, ochi, atingeri sau prin degete adunate intr-un manunchi de trei ce lasa sa se scurga vibratia, iar vibratia ajunge un sir de vorbe care spun ...

... scrisul de mina e ca uitatul in oglinda

la un moment dat insa simti ca vrei sa vada si altii oglinda ...

... si acum am pagina asta, care insa e mai mult sau mai putin la fel de "a mea" - cu putine exceptii. de ce? habar nu am.

I am probably in transition!

Thursday, October 19, 2006

 
Intlift

... intr-un ocean de mare Mediterana, prea rece ca sa ma incalzeasca si prea calda sa ma racoreasca
... intr-o corabie pe valuri nebune de prea multa ploaie curata, atit de aproape de tarmuri cu iz de arabi frumosi si virili, deghizati in vestici cuminti si seriosi
... printre moschei si catedrale
... cladiri mici, inghesuite si murdare, dar atit de frumoase ca-n Casablanca, in care iti vine sa te ascunzi si sa te pierzi macar pentru o viata
... Valleta si Gozo
... sensuri intoarse pe dos dar cu propriul lor sens
... strazi mici, apasatoare insa cu un "ceva" care te face sa le iubesti pentru atunci
... mult British like, si muslim like si Italian like
... numere si nume si oameni
... doar 400,000 de oameni in doar 25 square miles, stinca, mare, multa mare, palmieri
... incep sa iubesc aceste insule atit de pline in adincimea lor cu un aer parca ce nu le vine bine, ca o masca de teatru no de femeie fragila, purtata de un barbat adevarat
... Malta, Gozo, Comino ...

Tuesday, October 17, 2006

 
Malta 2

cald, mare, vint atit de usuratic si usor racoros doar cit sa iti trezeasca anumite parti din trup...
rasfat de valuri izbindu-se in urechi si mai departe inauntru ...
aer oriental ascuns in oameni, in sinagogi, simtit adinc in singe, care incepe usor usor sa clocoteasca si sa strige "'sunt aici" ...
prea mult occidental, rigidizat intr-un zimbet impersonal, in masini mari si hoteluri luxoase ...

mi-e plin de un fel de nepasare, de mult tremur al fiintei pe dinauntru, de aruncare inauntru si in afara, de explozie de simturi si simtiri, de un eu ce isi vrea drepturile nascute de cind lumea, de descatusare si incatusare, de acum si numai acum, de oameni si de mine in ei...

2 zile de trebuie si inca 4 de plin & mine

zbor usor ;)

Monday, October 16, 2006

 
Lord of the Flies - William Golding

citita in engleza acum ... nu mai stiu citi ani ... ca lectura obligatorie printre zecile de romane per sesiune la facultate, am cumparat-o de curind in romana, pentru ca - penibil, dar adevarat! - din sutele de carti citite in acea perioada am descoperit ca am ramas doar cu idei fixe si proaste din punct de vedere analiza literara, stil & simt critic.

... iar pentru ca eu iubesc sa citesc pentru poveste, nu pentru idee, plasare in context literar, analiza de stil, etc., am recitit-o ...

... o carte frumoasa, cu o poveste usor trista, dar extrem de adevarata ... un avion plin de copii se prabuseste pe o insula pustie, iar copiii care supravietuiesc invata sa traiasca singuri, fara adulti, intr-o lume perfect naturala ... la ce te-ai astepta? avem de-a face cu niste copii - puri, inocenti, nealterati de lumesc si rau intr-un spatiu perfect natural. Un fel de tabula rasa - iaca construiti o lume, voi atit de curati intr-un spatiu propice.
... ei bine, ceea ce iese, of course este in exact directia opusa decit te-ai astepta! In afara de 3 copii, care ramin "copii" - dintre care 2 sunt omoriti, iar celalalt vinat cu insingerare, restul devin niste mici "bestii" in care se trezeste gustul singelui, in care clocotesc demonii, iar pornirile ucigase se dezlantuie...

Of course, eu stiu ca Golding a scris romanul asta imediat dupa razboiul al 2-lea - deci, de inteles. Si totusi ... e ceva acolo al dracului de real, sunt in noi ambele jumatati, indiferent ca suntem de 1 luna, 1 an, 20 sau 50 ani. Traim de la primul tipat pe lumea asta pina la ultima suflare cu 1 ingeras si 1 dracusor. Care e ingerasul, dar care dracusorul? E mai mult ingeras, sau mai mult dracusor? Exista o trinitate acolo - eu, inger, demon? Si daca-s trei, se pot face coalitii? Baleiezi intre o parte sau cealalta? Sau este posibil sa ii aduni pe toti 3 intr-un "ceva" coerent care sa te duca doar mai departe...

... so many questions, so few answers ...

Saturday, October 14, 2006

 
Din nou la virsta de ce-ului

...de ce cresc copii mari cind in suflet sunt tot copii chiar si atunci cind mor?
...de ce trebuie sa pierzi lucruri dragi cind ele sunt inca acolo?
...de ce poti sa spui "gata" cind stii si simti ca nu e?
...de ce pleaca soarele in fiecare seara si se intoarce in fiecare dimineata?
...de ce cauti alte lucruri doar ca sa le inlocuiesti pe unele atit de asemanatoare?
...de ce da
...de ce nu
...d'aia

but life is so ***ing beautiful, afterall...

Friday, October 13, 2006

 
Dinspre Malta catre Duna lui Pylat, fara nici o legatura aparenta

"...a bridge between Southern Europe and North Africa, or between Western Europe and the Middle East. This had landed the Maltese Islands right in the middle of the most important historic events: the wars between Rome and Carthage, the rise of Islam, the Crusades, the wars between Christians and Moslems, the rise and fall of Napoleon, the rise and fall of the British Empire, the fight for democracy against Fascism and Nazism, the Cold War, the rise of a United Europe and the challenges of the Third Millennium"

... citind despre Malta si gasind nenumarate referiri la "puntea" dintre ... si ... mi-am amintit de o duna superba - Duna lui Pylat - aflata linga Bordeaux ... un altfel de "punte" intre mare (Oceanul Atlantic) si pamint (o padure superba de pini)... si am regasit niste notite pe care mi le-am facut atunci (februarie 2003):

"...cred ca asa duce soarele dorul lunii, asa se simte Mama Universului – jumatate in subteranul lumii, iar cealalta jumatate in viata acesteia.
E posibil sa continem aceasta dualitate ca amprenta pe sufletul nostru. E posibil ca provocarea caii noastre sa constea in incercarea continua si plina de disperare, tristete, bucurie sau fericire de a uni contrariile Lumii, raportate in acest caz la contrariile Unului / individului / sufletului ca parte unica si indivizibila a Totului.
E ca mersul pe sirma. Trebuie sa fii acolo, e unica sansa, pentru ca altfel te vei pravali fie in stinga, fie in dreapta.
Si atunci mergi inainte, suspendat intr-un echilibru fragil, carind cu tine 2 jumatati de lume.
E precum duna de am vazut-o ieri – Duna lui Pylat – crucea ei e sa uneasca marea cu pamintul, cerul cu pamintul. E atita frumusete in existenta ei. E mindra si puternica, e puntea dintre un aici si un acolo, dintotdeauna aproape si totusi atit de departe.
Acolo sus pe ea, in contact cu acea materie, care contopeste udul marii si taria pamintului, usuratatea vintului si caldura focului – te confunzi pentru o clipa cu armonia totului. Esti tu duna, iar duna e tu, si toate la un loc suntem Totul. Iar Totul e atit de simplu, simplitatea naturii insa nu apartine omului. El, omul, e un fel de cutie neincapatoare pentru toata maretia naturii, si atunci simplitatea intregului devine complicitate partii. Ne impiedicam in noi insine, creind abisuri launtrice, galerii diabolice in loc sa ne ridicam privirea, sa luam o gura de aer proaspat si sa traim pur si simplu."

... tre' sa invat sa fac poze!

Thursday, October 12, 2006

 
A RENUNTA

RENUNŢÁ, renúnţ, vb. I. Intranz. A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bună voie (ceva sau pe cineva). – Din fr. renoncer, lat. renuntiare.

Wednesday, October 11, 2006

 
Violenta

te enerveaza unul in trafic, si brusc devii animal, injuri, sari la bataie ... ai tot dreptul, doar te-a enervat, cu ce esti tu vinovat ca ala a fost dobitoc?

ajungi acasa si nevasta te intreaba de ce ai intirziat sau nu ti-a pregatit masa, te enervezi si urli, o troznesti eventual ... ai dreptate, de ce e proasta si nu face ce trebuie, nu esti vinovat ca te-a scos din minti, nu?

copilul urla in continuu 2 ore, simti cum iti creste furia si il iei la omor ... ce conteaza de ce urla, pur si simplu nu te poti abtine, nu e vina ta.

crezi ca te inseala nevasta / barbatul, ti se pune pata si o iei razna ... te isterizezi, tipi, dai, simti cum iti cresc demonii pe dinauntru. Nu conteaza de ce o face, ci ca o face, ca te raneste si atunci innebunesti.

Care e diferenta intre a-ti lasa demonii sa creasca, manifestindu-te ca o bestie si a te retrage in tine spunindu-ti "viata e de cacat, o mare dezamagire, oamenii sunt niste prosti", manifestindu-te ca o victima? Nici una probabil, ambele dor la fel.

Oare reactiile noastre sunt doar consecinta incapacitatii de a accepta diferentele? Sau poate suntem atit de atasati de propriile noastre structuri incit in ceilalti nu vedem decit pericole care atenteaza la siguranta propriilor setari?

... si totusi, vrem nu vrem, suntem fiinte sociale, care intr-un fel sau altul trebuie sa traim printre altii. vrem, nu vrem incercam sa ne descurcam cu noi insine printre cei de linga noi. e important sa trasam acolo o linie de echilibru intre ce suntem noi si ce sunt cei de linga noi, astfel incit at the end of the day sa putem trai unii cu ceilalti? conteaza si ce facem noi, dincolo de reactiile celor de linga noi? ...

Monday, October 09, 2006

 
Verbe

Simt ... orice farima din ce traiesc cu miini, ochi, buze, piele, dar mai ales cu un fior ce seamana cu un ochi altfel decit orice ochi pe care l-ati vazut vreodata
Cred ... in ceea ce este in mine, desi de cele mai multe ori habar nu am ce e acolo & cred in oamenii de linga mine, desi acolo si mai putin & mai cred intr-un ceva care e dincolo de mine
Vad ... lumea si ma minunez
Ascult ... soapte de oameni, dar mai ales de cer
Gust ... din viata
Pipai ... necunoscutul
Muncesc ... ca sa ma joc
Ascund ... pentru ca iubesc
Iubesc ... pentru ca

 
Ginduri despre aici & acum

Care aici si care acum? - nu ma pot abtine sa ma intreb. Motiv pentru care o sa pun deoparte aceasta intrebare, presupunind un "aici" si un "acum" ce zumzaie prin viltoarea de trairi, sentimente, ginduri, activitati ce ma umplu cu fiecare secunda pe care o respir si o traiesc...

viata - un carusel nebun
oamenii - atit de multi, unii pe care ii simt atit de bine, altii care imi dau un tremur de neliniste
fiintele aproape - sufletele pe care le ating la rindu-mi cu sufletul in frinturi de timp si spatiu, intr-o intilnire, intr-un zimbet aruncat pe strada, o atingere calda de imbratisare, un salut cald, un tata, o mama, frati, surori, prieteni dragi
sufletele aproape - unele sunt prezente, altele nu mai sunt, dar cu siguranta sunt la fel de aproape, iar atunci cind se intilnesc se stie
sufletele pereche - ... cred ca doar sunt aproape
iubirea - "ceva"-ul care iti spune ca esti atit de viu
bucuria - freamatul din piept, risul ca un clinchet, zimbetul, iubirea, veselia, cei aproape
tristetea - un fel de bucurie pe partea ei cealalta
moartea - o caleasca mare

Saturday, October 07, 2006

 
Paradox
...
Sa cresti lucruri in alta parte, doar pentru ca acolo unde vrei realmente sa le cresti e ceata...
...

Thursday, October 05, 2006

 
Bucurie e...

...sa simti cum inima din piept e un animalut mic, care face ce vrea muschiul lui si nu da doi bani pe mintea ta
...sa ai invazie de fluturi din virful picioarelor prin stomac si pina in virful capului
...sa te uiti in ochii oamenilor de pe strada, sa ii vezi rizind si sa simti risul lor in sufletul tau
...sa dai un pic din sufletul tau oamenilor din jur si sa nu pierzi nimic, dar ei sa cistige ceva
...sa simti ca esti tu
...sa stai tolanit in iarba in miez de noapte si sa te pierzi in stele, in fosnetul copacilor, in vint, in luna, respirind ca si cum ai face-o pentru prima oara sau chiar ultima ... si asta sa nu aiba nici o importanta
...sa pastrezi in suflet ceea ce iubesti, chiar daca uneori e nevoie sa le pierzi
...sa te traiesti tot

Wednesday, October 04, 2006

 
Iubesc vs. Urasc

Iubesc sa ma traiesc
Iubesc bucuria in orice forma
Iubesc o anume sclipire din ochii oamenilor atunci cind le e bine
Iubesc oamenii carora le simt sufletul vibrind
Iubesc oamenii care iubesc si atit, dincolo de garduri, timp, spatiu & orice altceva
Iubesc adincimile
...povestile spuse la ore tirzii
...muzica care imi bucura sufletul si imi spune despre lumi stiute si nestiute
Il iubesc pe Kiki dincolo de aici
...marea cind toarce linistit
...muntele cind explodeaza de energie si verde
...dimineata cind ma trezesc zimbind
...noaptea cind ma traiesc intens
Iubesc viata!

Urasc ochelarii de cal
Urasc suprafetele (pentru ca iubesc adincimile!) din multi dintre cei ce misuna printre noi
Urasc vorbaria goala - bla, bla, bla
...sa povestesti lucruri ordinare despre & din lume sau despre tine & altii
...sa te crezi destept
...sa traiesti de fapt mort fiind
...sa uiti ce e aia lumina, iubire & bine ... si totusi sa traiesti in continuare ... tot mort fiind

Dar mai mult iubesc!

Monday, October 02, 2006

 
Noaptea prin Bucuresti.

Stiati ca noaptea Bucurestiul respira un alt fel de aer? Ca brusc isi da jos vestmintele ponosite si stresate, isi pune straie libere si vesele si se apuca sa petreaca? Imi aminteste de o poveste pe care am recitit-o la nesfirsit in copilarie, care m-a fascinat teribil - cu 9 fete de imparat care ziua erau printese cuminti, iar noaptea isi puneau hainele cele mai frumoase si paraseau palatul printr-o scara ascunsa in podeaua palatului spre un loc nebun de viata in care dansau pina dimineata, pina isi rupeau pantofii. Iar pentru a ajunge acolo traversau padurile de arama, argint si aur. Ce pacat ca nu mai stiu cum se numea!

Strazile - pline de intuneric luminos, cutreierate de oameni care se traiesc, iubesc, respira...intr-o voluptate nebuna de fata care e pura intr-un fel si atit de provocatoare in altul
Casele - niste siluete ce imbraca orasul cu forme pline de fecioare coapte, ce ascund miros de cald si acasa, de mame blinde, tati frumosi si copii somnorosi
Baruri si cluburi - locuri in care patrunzi ca sa iti incalzesti mintea cu o bere, trupul cu dans nebun pina dimineata, atingeri intimplatoare, priviri cautatoare, femei frumoase si barbati cu miini puternice si ochi care le mingiie formele intr-o atingere ireala. Si totul vorbeste acolo, dar o altfel de limba - una de eter in care lucrurile se stiu fara sa se spuna, in care te pierzi intr-o impreunare cu toti cei din jurul tau, femei si barbati, prieteni vechi si noi.

Imi place Planters pentru ca are ceva deschis si ascuns in acelasi timp. Pentru ca muzica e ok. Pentru ca oamenii sunt misto si te simti bine printre ei.
Imi place Fratelli pentru ca e aproape de apa si verdeata, drumul pina acolo fiind ca o calatorie in no man's land, ca au mincare buna, canapele confortabile si bere atit de buna.
Imi place Green Hours ca simti adincimea locului si ceva misto de tot in oamenii de acolo. Iubesc muzica de acolo si ma bucur sa il vad pe Iordache aproape chiar daca nu cinta.
Imi plac terasele din Bucuresti noaptea cind te cuprinde usor frigul dar caldura de dinlauntru il cuprinde intr-o invaluire calda de femeie frumoasa si el cedeaza si o iubeste nebuneste pina dimineata in compania unor lichide tari si a unui fum incestuos de frumos.

Iubesc Bucurestiul noaptea pentru ca este acolo. Il iubesc dimineata devreme cind ma intorc spre casa si el adoarme intr-un fel si se trezeste in altul.

 
Danseaza, draga mea, danseaza ... no matter what!

Poate ca imi aleg cartile in mod inconstient atunci cind am cea mai mare nevoie de ele, si ele, dragele de ele vin si se intrepatrund cu starea mea de suflet, imi aduc o luminita atit de clara in calatoria uneori incerta, imi spun lucruri dragi, imi soptesc vorbe intelepte, si eu devin cartea, iar cartea pentru o noapte tirzie devine eu ... si ne pierdem una in cealalta povestindu-ne vietile, intelegindu-ne si acceptindu-ne, mergind mina in mina mai departe spre un ceva pe care nu il cunosti, dar in care ai incredere pentru ca e al tau, si numai al tau ... si poate si al cartii.

Haruki Murakami
"Dans, Dans, Dans"

Simt ca trebuie sa vorbesc despre aceasta carte intrucit ea a fost pentru o noapte tovarasa ce mi-a tinut mina cind am simtit ca e greu, umarul pe care am plins, cind perna nu a mai fost suficienta, urechea in care am soptit bucurii si tristeti, atunci cind ale mele si ale altora erau deja prea mici.

E despre viata, atit de multa viata - despre un aici si un dincolo - intre care baleiezi o viata intreaga, despre un om care traieste si atit, iar la un moment dat isi da seama ca undeva acolo in timp s-a pierdut de el insusi, simte ca pierderea de sine a creat un gol imens in el, un gol ce pune stapinire si intr-un anume fel il face invizibil pentru viata in aici. Si atunci se intoarce la momentul ala in care simte ca a inceput "pierderea" si ajunge intr-un "dincolo" in care se intilneste cu Omul Oaie (atit de Murakami!) - un fel de guru cu care vorbeste. Si tot ce ii spune Omul Oaie este - aici, unde suntem acum, este lumea ta, locul tau de suflet, dar nu esti pregatit inca pentru asta, tu trebuie sa traiesti in cealalta lume, insa pentru ca la un moment dat te-ai pierdut de tine insuti si de ceilalti este din ce in ce mai greu sa traiesti acolo, e ca si cum parti din tine au disparut si ai devenit gol, ceea ce face imposibil traitul in acolo. "Si ce sa fac" intreaba omul (din fiecare dintre noi, poate!); "Danseaza, orice s-ar intimpla danseaza!" "Pastreaza legatura cu lumea asta, pentru ca e lumea ta, intoarce-te insa in lume si danseaza, asa vei umple golurile si vei restabili niste legaturi pe care la un moment dat in timp le-ai pierdut - legaturi cu tine si cu ceilalti". "Si nu uita, danseaza!, orice s-ar intimpla danseaza!"

Deci, danseaza, draga mea, danseaza ... no matter what!

This page is powered by Blogger. Isn't yours?