Wednesday, October 31, 2007

 
imi doresc

ca viata mea sa fie simpla, sa fie usoara precum norii si clara precum albastru', mintea mea sa fie goala si curata precum o foaie alba de hirtie, pe care sa o scriu in fiecare dimineata cu o cerneala magica, care in fiecare noapte ar disparea, iar a doua zi as putea sa o scriu din nou ... asa poate inlauntrul meu ar muri lacrimile si mi-ar ramine doar zimbetul mare cit toata lumea

sa-mi pot alege amintirile, as face camarute mici, frumoase precum sertarele din casutele cu papusi, le-as pune desene pe usi pe care as scrie "iubire", "bucurie", "zimbet", "joc" ... iar in camera ascunsa din podul casei as indesa toate tristetile, suferintele si durerile, as darima scara spiralata ce duce acolo, as distruge cheia, as zidi usa cu totul si i-as interzice sa mi se mai aminteasca vreodata ... nici macar in somn

sa am o mama crescuta inlauntrul meu, in locul pe care sta inima, care sa ma alinte cind doare si sa imi spuna "o sa fie bine, draga mea", care sa fie acolo pentru mine cu piele si ochi si vorbe si ea ... si poate asa mi-ar creste radacini si as avea echilibru

sa am un copil, sa il iubesc tare, tare ... sa ii dau o copilarie frumoasa si buna ... si poate asa, odata cu el, as putea avea si eu una ... la fel de frumoasa si buna

sa pot sa pling si sa spun ca doare si lumea sa nu fuga de mine, poate asa m-as simti mai putin vinovata ca sunt asa sau ca nu sunt asa ... si doar as fi pur si simplu ... intreaga

imi doresc sa fiu ... asa cum sunt

Monday, October 29, 2007

 
pierderi (2)

somnul ne e poarta ramasa ... ca sa nu uitam, ca sa stim de unde sau de ce. somnul anuleaza timpul asa cum il stim, punind laolalta tot ce am fost, suntem si putem deveni. prin somn ne putem elibera de poverile constiintei, dar le putem si cara infinit dupa noi.

somnul e exercitiul mortii, e usuratatea de a fi liber, e lipsa durerii si a suferintei

... e vraciul care mingiie trupul plin de rani si sufla peste el lumina, e deprinderea de a te trai altfel, ciudat de strain, dar familiar de din tine

somnul este un gind. fara de conditionari, devii un gind, propriul tau GIND, gindul de dinainte de a deveni VERB, dar in aceeasi masura gindul de dupa verb ... pentru ca inceputul tuturor lucrurilor este GINDUL, dar si sfirsitul lor. iar viata este alegerea acestuia de a fi VERB.

... in una din nopti m-am visat ingenuncheata deasupra capului meu, in partea dreapta. ochiul imi era deschis pe jumatate, printre pleoapele cazute se vedea cerul. de un singeriu adinc si dureros. ploua cu singe inauntru. picaturi mari si grele ce picau cu zgomot de gol. mi-am aplecat buzele de deschizatura pleoapei si am sarutat. saliva mea facea bine nimicului dureros. mi-am lins ochiul mort cu ochii inchisi poposind pe jumatate de ochi ramas. mi-era bine. lacrimile si saliva vin din acelasi loc si sunt albastre ...

Sunday, October 28, 2007

 
usuratati

... uneori mi-e greu sa ma duc mie insami si atunci imi devin usoara ca un fulg de pinguin puiut care tropaie ca o ratusca pe o felie de tort cu glazura de soare si sirop de zapada ...

si de aceea azi o sa ma vorbesc usor si cu usuratate pentru ca simt a vorbi despre mine:

- ma hranesc cu zahar, de aceea prin vene imi curge sirop rosu si intens dulce cu aroma de caramele dimineata, miere portocalie la prinz, bomboane roz seara si prajituri bine coapte noaptea
- daca imi dezvelesti toate foitele de piele ce ma acopera, vei gasi o inima mare albastra ce pluteste pe o mare de foc si care vibreaza o muzica imprumutata din stele albe
- am 53 de kile, din care jumatate sunt piele, degete, ochi, buze si burta, iar restul este suflet sub forma de albastru
- am 175cm cu care ajung pina la ceruri si cu care ma chinui sa cresc in pamint
- dau soapte calde la schimb cu castane calde toamna
- susur atingeri duioase de piriu de munte pe fosnet de brazi verzi inalti
- misc lumea ca sa nu uite ca este
- am 33 ani, dar ma amintesc de 1000, ma traiesc la 17 si de cele mai multe ori ii ratacesc unul cite unul prin tolba plina de amintiri de atunci sau de mai tirziu
- respir iubire & cald
- zbor frinturi de suflet pe vint de doruri eterne
- sunt alba cit noaptea si albastra cit cerul, alerg pe sfere rosii, ma odihnesc pe pajisti moi si string liniile universului in palmele mele drepte

Saturday, October 27, 2007

 

poarta

 
pierderi

pierderile se respira, se ating golurile, se tine doliu, se accepta ... cu totul. se ingroapa si apoi se merge mai departe. uneori dureaza zile alteori ani ... alteori o viata intreaga sau poate chiar o eternitate.

acum 20 de ani am inceput sa imi pierd ochiul drept ... cu o piatra, zvirlita de un baiat vesel si jucaus cu ajutorul unei prastii ... vroia sa ma nimereasa ... eram "ciudata" de la oras care citeste tot timpul si vorbeste altfel decit toti ceilalti. citeam sub un copac mare, pe malul unui riu frumos ... probabil una din sutele de carti imprumutate de la bunicul meu ... la un moment dat am intors capul, am vazut piatra cum vine navalnic spre mine, izbindu-se in ochiul drept. a durut, nu am inteles de ce eu sau de ce piatra, de ce baiatul, de ce dumnezeu, de ce doctorii, de ce saptamini in spitale, de ce dureri infernale ... dar am iertat. asa sunt eu.

acum 3 saptamini am terminat de pierdut ochiul ... cu un bisturiu rece, stapin pe el, exact si sigur ...

ma intreb adesea cum se poate umple senzatia de gol, un gol greu si dureros? ma trezesc uneori dimineata cu sentimentul ca am o caverna de nimic in cap. dar daca e nimic si daca e gol de ce e atit de greu? si de ce doare? golul are greutate? eu il stiam usor. nimicul doare? eu il credeam inexistent.

... da, pierderile se respira, se ating golurile, se tine doliu ... si se merge mai departe

Friday, October 05, 2007

 
suferinta / durerea inalta ...

poate doar in sensul ca atunci cind nu mai poti sa o duci, cind devine mai puternica decit viata insasi, inveti sa te desprinzi de tine si astfel fugi, inaltindu-te ... in somn, in alte lumi, in alte povesti ... uitind / parasindu-te / pacalind-o. asa se si moare.

suferinta nu te intareste, doar te sensibilizeaza adinc ... devii atit de sensibil incit plutesti in tine si in afara ta in acelasi timp ... ajungi sa simti lucruri pe care nu le poti simti fiind doar in tine, treci pe strada pe linga oameni sau animale sau plante si le preiei tristetile, dar si bucuriile ... si plingi sau rizi odata cu ei. durerile lumii trec prin tine, atit de deschis devii. dar si bucuriile ei. aceasta devine crucea ta ... suferinta te dezbraca de toate foile de ceapa ce iti imbraca miezul si esti tot expus lumii. uneori esti greu de dus atit de dezvelit, iti vine des sa te acoperi si atunci fara de foi, tragi genunchii in sus si umerii in jos ... respiri adinc si te inalti mai departe

This page is powered by Blogger. Isn't yours?