Tuesday, November 23, 2010

 
azi recomand carti

mai intii carti despre psihologia copilului:

Jacques Salome "Mami, tati ma auziti?" - scrisa simplu, pe intelesul tuturor, plina de invataminte, iti arata o alta abordare in a te relationa cu copilul tau sau chiar cu copilul din tine.

Francois Dolto "Cind apare copilul", "Ce sa le spunem copiilor", "Dificultatea de a trai. Povestiri psihanalitice despre copii" - cind ma gindesc ca femeia asta a scris in urma cu 40 de ani, mi se pare incredibil cit de putin a preluat societatea (indiferent din ce zona geografica) in ziua de zi cu zi sfaturile ei si adevarurile alea simple, care se afla inlauntrul fiecaruia, numai ca le mascam cu cacaturi si timpenii. toate cartile ei m-au minunat si m-au ajutat enorm sa invat si sa inteleg lucruri despre copii si oamenii mari.

Dr. Robin Fancourt "Bebelusi destepti" - cartea asta m-a facut sa ma inteleg mai degraba pe mine prin prisma experientelor si trairilor din mica copilarie, facind astfel posibil sa fiu mai aproape de toma si o mama mai buna.

Francois Dumesnil "Tot ce trebuie sa stie parintii" - structurata pe 90 intrebari si raspunsuri reuneste in mod clar si la obiect o multime de teme / intrebari / hot issues prin care sunt convinsa ca trece orice parinte in cresterea unui copil.

si apoi carti pentru noi si sufletele noastre:

Stanislav Grof "Cind imposibilul devine posibil" - as spune ca e un must read! dar probabil ca fiecare carte ajunge la tine atunci cind esti pregatit sa o primesti. pe mine m-a schimbat, a fost o piatra de cotitura in dezvoltarea mea interioara pentru ca m-a ajutat sa ma iau toata si sa ma simt intreaga. e o serie de povestiri (ale lui Grof personal sau ale pacientilor lui) in ceea ce priveste lucrul cu constiinta extinsa. a fost o revelatie.

Dr. Elisabeth Kubler-Ross "Despre moarte si a muri" - intimplarea sau poate nu m-a facut sa fiu in preajma mortii de citeva ori bune in viata mea, moartea unor fiinte aproape mie sau chiar moartea mea. ceea ce e interesant este ca de fiecare data experienta mortii si iminenta ei te duc pe margine doar ca sa te arunce mai puternic in viata. cind "gusti" moartea intelegi viata mai bine. cind accepti moartea, inveti sa traiesti. cartea asta iti aduce sub ochi si suflet moartea asa cum e ea traita de cel ce e in prag de moarte dar si experientele prin care trec cei din anturajul celui pe cale sa moara. e vorba despre povestiri reale in lucrul cu oameni in stadiul terminal, cu procesul prin care trec ei si cei din preajma lor. e despre moarte, dar de fapt despre viata.

John Welwood "Psihologia Trezirii" - desi nu am citit-o integral, ci mai degraba am rasfoit-o si inca o fac, imi place foarte tare abordarea de mijloc intre spiritualitate si lucrul cu tine (abordarea terapeutica) ca persoana, ca individ poposit pe lumea asta, care isi parcurge calea inclusiv cu bocceluta de rigoare in spate, plina de consecinte ale experientelor de cind s-a nascut aici. adica, pe scurt si foarte neortodox, ce am luat eu din cartea asta este "nu fugi de lumea asta si de tine, cel ce esti acum si aici, inspre spiritualitate numai, ci incearca sa te traiesti plenar si integrant folosind ambele dimensiuni - spiritualitatea si tu cel de acum si aici"

Monday, November 22, 2010

 
de weekend

simbata world class. de ceva vreme reusesc sa ma tin de sala de 2 ori pe saptamina (si de inca cel putin 1 data acasa dimineata inainte de birou) - o data la un fel de pillates (el de fapt se numeste power yoga) si o data la sala de tras de fiare si banda. miscarea da dependenta, la fel ca tigarile. de ani buni de cind am inceput sa ma misc, daca e vreo saptamina in care nu fac deloc gimnastica, sunt deprimata si ma simt precum o balena ruginita. miscarea fizica clar desteleneste energii si te face mai usor la trup si cap. nu ar trebui sa spun cit de bine intra tigara imediat dupa sala ... unii ar spune ca "vai! ce urit!", eu recunosc ca tigara de dimineata pe stomacul gol si tigara imediat dupa ce iesi de la sala sunt cele mai bune tigari.

duminica gaudeamus. am zis sa mergem duminica seara ca o fi mai liniste, nu am avut noroc, multa lume, prea multa lume, lansari, vorbitori la scena deschisa, trompete, fosnete de foi de carti si zumzaiala neintrerupta. intr-un fel ma bucur ca oamenii inca se mai duc dupa carte, fiind insa cu un bot de copil dupa noi, care tot ceea ce face in spatii mari deschise si cu multa lume este sa alerge cu hotarire in toate directiile, necunoscind inca teama si neavind capacitatea de a se feri de obstacole in miscare ... a fost fun. adica eu am stat cu ochii dupa copil si nu dupa carti, oprindu-l brusc si ferindu-l de la iminentele ciocniri de sutele de picioare de adulti, care bineinteles ca nu se uita pe jos ci pe sus la carti. cea mai tare faza in spatii de genul asta (inclusiv la hypermarket sau in mall) este ca eu strig dupa toma "easy! easy!" incercind sa il domolesc din goana neintrerupta, iar el tipa la fel de tare "iigi! iigi!" si alearga si mai abitir. se pare ca nu am reusit sa ii transmit corect semnificatia cuvintului. nu ne-am ales decit cu citeva carti de copii in engleza (pentru ca doar la rafturile respective a binevoit sa se opreasca din fuga nebuna), pentru noi nu am apucat sa luam nimic.

Tuesday, November 16, 2010

 
respiratie holotropica
"regasiri"

respir. respir profund, adinc, pina in maduva oaselor, pina inlauntrul inimii, pina la izvoare si inapoi. jos pina in degetele picioarelor sau maruntaiele pamintului. pina la mijlocul pamintului, in zona de foc a pintecului meu. pina sus la cer. ating cerul, stelele si lumile de dintre ele, inima imi tresalta precum o sfera albastra ca oceanul. la git imi creste un diamant imens cu raze blinde. ochii mi se deschid spre interior si vad culorile de inceput ale lumii. in cap mi se deschide precum un nufar cararea lumii si a cerului, a lui dumnezeu si a eterului

de ani de zile respiratia mea vibreaza cu ceva mai presus de mine. inspir lumina. expir lumina. sunt lumina. cind a durut sau a fost bucurie, cind am plins sau am ris, cind am iubit sau am fost in iad, lumina se furisa usor printre gene de ochi nevazator de clari. inspir lumina. expir lumina ... inspir ... expir ... sunt lumina

ma cufund in lumina de inceput ce seamana cu intunericul. tobele bat cu putere, luminile focului si trupurile nevazute ale copacilor formeaza cercul mama ... iar eu dansez, dansez de parca o fac pentru propria mea viata ... o voce din mine imi spune “danseaza draga mea, danseaza! pentru viata din tine, pentru pamintul cald de sub picioare. pentru trupurile fratilor tai ce ating tobele cu miini puternice de barbati ai pamintului, pentru sora ta si seva ce curge prin copacii vechi precum lumea” .... dansez, dansez ... vibrez odata cu rasuflarea sunetelor muzicii de tobe, miinile si picioarele aproape ca au devenit entitati de sine statatoare, miscindu-se in ritmul lor nebun ... sus spre cer, jos spre pamint, dreapta spre lume, stinga spre noi ... ma unduiesc precum un sarpe sub muzica unui dumnezeu al pamintului. dansez pentru sora si mama mea, fiinta asta parca intrupata din cer si pamint deopotriva, picioare in radacinile plantelor, sceptrul in miezul cerului, figura distanta si rece precum moartea, purtind o masca alba din care se vad doar ochii negri ... atit de negri ... asa de reci si calzi. o string in brate, o iubesc, ma impletesc cu ea intr-o imbratisare a vietii si a mortii. suntem una si aceeasi. dansez si pling, pling si dansez. de dor si regasire. stiu toate trupurile astea, si tobele le stiu si padurea. recunosc fiecare copac in parte. si pe femeia asta ... pe toate ... de cind lumea. atit de mult dor. le spun printre suspine fara cuvinte “ce dor mi-a fost de voi dragii mei, ma bucur sa va regasesc”

cerul coboara incet spre cercul de foc, formind o carare de lumina precum cararea lunii peste mare la ceas tirziu de noapte. dintr-un animal de foc si pamint ma transform intr-o fiinta de lumina, aripi imi cresc si ma inalt usor pe cararea cerului ... fiinte cu aripi albe imense ma intimpina. sufletul meu iubit sub forma de cal cu aripi, dintotdeauna stiut, vine blind spre mine ... alerg, alerg spre el. ochii lui ma cuprind negri, aripile lui ma ating alb ... ma arunc de gitul lui puternic si pling. pling. “iubirea mea, atita dor, ma bucur sa te regasesc”. trupurile ni se impreuneaza in zbor. aripile lui imense si albe calca lumina duios, aripile mele albe si catifelate il string in brate, capul imi sta pe coama lui si zbor cu lacrimi

cobor din nou. lumina ia forma unui copac cald precum o castana, in jur creste lumea, cu ape si izvoare, cu iarba si orase, cu oameni si emotii. sub copacul vietii iubirea se intrupeaza in doi, un doi perfect, precum un mar rotund in cercul vietii. miinile mele sunt miinile lui. miinile lui sunt miinile mele. trupul meu se impleteste cu trupul lui. ochii nostri devin unul. rasuflarea noastra e respiratia ierbii. pe strazile orasului pierdut intr-un timp si spatiu de mult uitat ne impreunam bratele, ma saruta cu drag si jumatatea mea imi da o amuleta sfinta. e neagra si calda de parca tocmai s-a nascut dintr-un arbore al vietii de aici si dincolo. mi-o da cu brate ferme, o iau cu palme blinde. doar ea, amuleta ne va mai lega in timpul si in viata asta, doua jumatati rupte de catre lume si oameni, dar legate etern printr-o bucata de lemn in care s-au adunat toata iubirea si universul, tot pamintul si cerul, timpul si non timpul

la vremea potrivita, pe care o accept si intrucitva o aleg, imi cresc iar aripi lungi si albe. zbor inapoi acasa, la tatal meu dintotdeauna. ma asteapta in lumea lui de lumina si a mea. capul mi se odihneste pe picioarele lui, bratele mele ii cuprind picioarele imbracate intr-o mantie alba. “ma bucur sa te revad. mi-a fost dor de tine, Tata!” si pling. pling de bucurie ... lumea mea si a tatalui meu este o sfera alb stralucitoare formata din usuratatea si racoarea cerului. e usoara si clara. e alba si plina. straluceste precum diamantul si te mingiie precum respiratia

la marginea lumii mele lumina se disipeaza, albul devine gri, mai gri, si mai mult gri. la marginea lumii mele se nasc lumi prin virtejuri precum gaurile negre. in centru alb stralucitor, la margine tot alb, dar dens si greu, atit de greu ca se transforma in negru. sunt o fiinta calatoare din lumina, o mica scinteie cu aripi transparente ca de libelula. ma arunc in virtejuri, ametita de spiralele ametitoare ce se nasc, parcurg non-distante prin non-timp si simt ca asta e tot universul. uneori usor si nevazut ca vintul, alteori greu si tare precum pamintul. si aleg din nou sa ma nasc. vuuum in jos pe virtejul lumii ... deschid ochii, camera se recompune incet, lumina intreaga si plenara prinde culori si forme. citeva grinzi, o perdea albastra ... respir in continuare. carnea e grea la inceput si nu pare sa ma asculte, zgomotul din jur e greu. din tavanul camerei curg cristale de lumina, au venit odata cu mine prin virtejul acestei lumi. linga mine o fiinta draga, dintotdeauna stiuta ... “iubirea mea, mi-ai dat o amuleta in alta lume”, ii spun... in mijlocul camerei un barbat frumos cu aripi imense, inalte pina la cer, mediteaza .... respir

inspir lumina. expir lumina. sunt lumina. sunt.

Wednesday, November 03, 2010

 
Toma @ 2 ani

pe 23 octombrie Toma a facut 2 ani, in ziua respectiva ne-a aratat doua degetele (aratatoarele de la cele 2 minute) si a spus clar "doi". S-a bucurat de cadouri, tort si multa lume (familia only). uitindu-ma in urma, astia doi ani au trecut halucinant de repede, au fost plini de bucurii si grei prin lipsa de timp si prea multe responsabilitati, pentru mine cel putin. m-am bucurat de fiecare moment, am trait intens fiecare zi - cu bune si cu mai putin bune. uneori am fost sus, alteori jos - dar per ansamblu pot sa spun cu mina pe inima ca Toma imi este una din cele mai frumoase intimplari din lumea asta.

ne uimeste zilnic cu cit de repede invata lucruri, e ca un buretel care absoarbe totul. are lucruri pe care le adora si, of course, lucruri pe care le detesta. azi dimineata la 7.30 visa si striga "bagheera. bagheera" (din jungle book). este terminat dupa quinn / mecu (mater) / teli (sally) din cars. cere ipe (ipad) si tish (fish) - un joculet educativ cu pesti pe ipad. in citeva zile a invatat sa se descurce cu ipad-ul de ramaseseram masca si eu si R. stie sa il deschida, se plimba prin menu, isi gaseste jocurile, le deschide si se joaca cu ele fara absolut nici o problema. continuam nebunia vorbitului in doua limbi, romana si engleza. ieri purtam un tricou cu litere pe el si punea cite un degetel pe cite o litera, spunind cite un cuvint care incepea cu litera respectiva in engleza. numara pina la 10 in doua limbi. facem trenulete din jucariile din Thomas & his Friends (toua - thomas / gongo - gordon / pee - percy / goga - donald / bobi - toby / peu - spencer), pe care le ducem prin tunele - adica pe sub pat si le spune "bau" cind le scoatem de acolo. ma pune sa ma asez in patru labe si sa il alerg prin toata casa luind forma unor animale diverse "now i am the octopus with a big, big mouth and i am going to give you a big kiss-kiss". "now i am a big lion / big dog / etc. and i am going to catch you". iar el alearga, alearga prin toata casa urlind de fericire. daca incerc sa ma opresc (obosita de atita alergat in patru labe), imi arata cum sa ma asez in patru labe si sa continuam alergatura. e disperat dupa baa (buses), cuein (trains), gigger (digger), kua (trucks), nino nino (police car) si amula (ambulance) ... o ultima distractie pe timp de zi cu bona este sa il plimbe cu autobuzul, chiuie de fericire si e fermecat de lumea vazuta prin ferestrele autobuzului. stam uneori in statia de autobuz si asteptam sa vina si sa plece autobuze. nu ii plac povestile daca i le citesti ca text ci doar daca le spunem sub forma de cintecel sau folosind multe onomatopee. nu a distrus nici o carte pina acum, sta minute in sir si le rasfoieste, uitindu-se la poze, ma pune sa ii numesc o imagine si apoi o repeta dupa mine.

maninca singur de dinainte de 1 an, i-a placut foarte tare, iar eu l-am incurajat sa o faca .. si ma felicit pentru asta, caci putem sta la masa impreuna, fiecare mincindu-si mincarea, nefiind nevoita sa il hranesc eu. se spala singur pe dinti, iar cind ii spun sa scuipe isi stringe buzele si face"pic" dar inca nu stie sa scuipe. daca vrei sa ii faci ceva sau ii propui ceva cu care nu e de acord iti comunica extrem de direct "no!" si isi scutura vehement capul. de vreo saptamina suntem in proces de invatare a verbului "a astepta" - adica el isi doreste ca eu sa fiu la dispozitia lui non stop, isi exprima dorinta, iar daca nu se intimpla atunci (cel mai adesea pentru ca fac altceva in acel moment) se pune pe urlat / tavalit pe jos cu dat din miini si picioare. ii spun ca am treaba, sa astepte sa termin si apoi merg cu el ... am intrat clar in etapa de negociere, care pe care, cine are nervii mai tari ... cheia e sa ramii ferm pe pozitie, sa vorbesti calm fara sa te enervezi, sa il lasi sa isi verse nervii de frustrare ca doara e dreptul lui si lucrurile, hopefully, se vor regla ...

si adora muzica, cinta doua cintecele - cel al patrulei de elefanti din jungle book "one.two.three.four..." si "mos craciun cu plete dalbe". il auzi din cind in cind prin casa "oa.tu.ti.fo" sau "moo co. moo co" si il vezi leganindu-se prin casa

uneori simt nevoia sa las sub forma de scris marturia zilelor astora si a intimplarilor de zi cu zi pentru ca le uit si sunt atit de frumoase ca mi-ar parea rau ...

Monday, November 01, 2010

 
cuvintele elibereaza, vindeca, descarca poveri ... imprastie durerea si aduc lumina

This page is powered by Blogger. Isn't yours?