Monday, July 30, 2007

 
Nori

joi seara dupa ce mi-am scos masina din parcare am auzit un fosnet printre sacii de gunoi, exact linga roata din fata ... m-am uitat atent si am vazut o mutrita de catel ... ceva ce aducea a pechinez, soricar ... l-am luat in brate, am intrebat portarul daca stie ceva despre el ... "nu. nu l-am vazut pina acum ... dar a fost cineva mai devreme acolo ... a aruncat ceva ..."

da, am gasit un catelus absolut adorabil aruncat la gunoi. are 7 saptamini, este plin de energie, jucaus si foarte, foarte dragut. il cheama Nori, mi se pare ca i se potriveste foarte bine. este la fel de mare cit broasca testoasa (aprox. 1kg), care ii maninca bobitele din castron si pe care o latra de zor din acest motiv. are un sufletel tare blind si frumos. acum e deparazitat si curatat de toate cele ... miine il vaccinez

poze aici

din pacate eu calatoresc mult si chiar cind sunt in tara sunt plecata aprox. 12 ore / zi de acasa. nu prea este o viata frumoasa de oferit unui cutu atit de dragut. m-as bucura sa ii gasesc pe cineva care are timp pentru el, care l-ar iubi ... daca auziti / stiti despre cineva care si-ar dori un cutu dati de veste :-)

Thursday, July 19, 2007

 
brunico

la vreo 400 km de milano - dupa un drum spectaculos printre vai si dealuri, munti si sute de parcele de vita de vie, cu castelase presarate precum firimiturile din mina unui zeu urias si generos - ajungi intr-o minunatie de loc, unde muntii se apleaca peste tine ca sa iti sopteasca intr-o limba nestiuta despre gust de cer albastru sau inaltimi adinci de stinca sau iarba verde si moale precum intr-o copilarie pe care nu ti-o mai amintesti ... un loc in care miroase a vaca si a balegar ... unde printre hoteluri luxoase de 4 si 5 stele traiesc oameni de munte care isi ara pamintul, cresc vacute, cultiva porumb si traiesc o alta viata, intr-o alta lume ... la care noi tinjim, dar probabil ca nu o vom patrunde niciodata

cam asa e la brunico ... iar in afara de asta, se vorbesc 2 limbi - italiana si germana, se maninca la aceeasi masa bunatati de brinzeturi italienesti iar la desert o nebunie de strudel nemtesc, unde vinul te duce iar schnaps-ul te aduce la loc, unde e neinteles de multa caldura ziua - la peste 1,000 m altitudine sunt peste 35 grade ... dar noaptea se doarme in racoare de munte adevarat cu susur de piriu in urechi ... unde intermilan vine 2 saptamini pe an sa isi faca cantonamentul, iar fanii isi programeaza concediul functie de asta si ii urmaresc peste tot prin zona, de la hotel la campus, la masa samd ... dar asta nu ne intereseaza si nici nu intelegem cum de cineva poate avea un astfel de scop in viata

... si desi e frumos si bine si miroase a vacute si porumbul e de un verde de pe alta lume ... la brebu nou este de departe mai curat si mai sanatos si mai aproape ... si mai adevarat ... sau asa se simte la mine pe dinauntru

Tuesday, July 17, 2007

 
... & stuff

citeva chestii ce imi stau in cap:
- nu mai apuc sa fac recenzii pe bookblog, ceea ce ma frustreaza a lot ... le am in cap, dar nu mai gasesc timpul & mood-ul sa le pun pe hirtie
- i hate planning, cum e dupa ce 3 luni stai in planning pentru urmatorii 3 ani sa treci imediat pentru inca alte 3 luni in planning pentru 1 an? horror ...
- am fost la Garina Jazz Festival ... in cea mai misto zona pe care o stiu in RO in afara de Valea Vinului, unde m-am simtit realmente high. oameni ffff misto, pe care ma bucur sa-i fi intilnit. garbarek a sunat bine in munti, pe un frig nebun, cu un cimitir in coasta ... iar de stat am stat intr-o casuta de vis

.

Monday, July 16, 2007

 
dialoguri imaginare cu o mama absenta (1)

Mama: tu cine esti?
ea: nu stiu
M: si atunci ce cauti aici?

M: ce vrei?
e: doar sa ma iubesti
M: si altceva?
e: altceva? exista altceva?

e: pot sa ma odihnesc pe pielea ta?
M: ai innebunit? termina cu prostiile
e: pot sa iti ascult buzele?
M: nu exista asa ceva
e: pot sa iti sarut inima?
M: stii foarte bine ca nu imi plac lucrurile astea

e: pot sa fiu?
M: treaba ta
e: pot?
M: daca tie iti place
e: vreau?
M: ce?
e: orice vrei si tu
M: de ce?
e: doar ca sa ma iubesti
M: ti-am spus ca ma enervezi cu toate astea
e: ...

... si intr-o zi ea se trezeste in lumea oglinzilor, se cauta in fiecare reflexie, se adulmeca in fiecare ipostaza, se inspira in fiecare instanta si ... desi plin de ea peste tot, nimic nu este ea. nici una din oglinzi nu o reflecta. de fapt nu exista. nu se vede. nu se simte. nu stie cine e

M: cine e Ea? dar El mic ... si El mare?
e: ei trei sunt Tu
M: cine Tu?
e: Tu, Mama
M: mama, a cui mama?
e: a mea
M: pai eu sunt Mama ta

... si in aceeasi zi ea descopera ca nu are dorinte. nu stie cine e. nu exista

M: ce iti doresti?
e: tot ce iti doresti Tu

... inapoi, demult ... era doar o ea ... ce isi dorea doar brate ... piele calda ... buze moi ... o inima mica ... o rasuflare blinda, apoi nu a mai fost decit o reflexie ... o picatura de tristete in care se reflecta doar lumea

M: tu ... cine esti?
e: eu ... nu sunt nimeni
M: si ce doresti?
e: nu imi mai aduc aminte ...

Tuesday, July 10, 2007

 
interior & exterior

astazi as vorbi despre interior, respectiv exterior ... intr-o incercare de unificare, desi aparent poate sugera exact contrariul. pentru ca sunt momente in care susu-mi habar nu are care ii e jos-ul, stinga-mi ca are o dreapta, ochiul drept ca are un frate sting, inima ca are un plamin, trupul ca are o minte, sufletul ca are greutate, dana ca are o nada ... si tot asa ...

mi-e interior - iubirea, intotdeauna mi-a fost ... atit de interioara ca in loc sa creasca aici, sa prinda forma, sa dea viata si suflu ... ea de fapt prinde aripi si zboara spre alte lumi. aseara m-am visat pe dinauntru', imi crescuse un ou imens de alb intre cele 3 sfere rosii din josul burtii, ce ii devenisera un fel de uter cald si hranitor. un ou perfect, plutind pe axa verticala a trupului meu, inspre albul luminos din crestetul capului, doar ca sa se deschida intr-o floare cu o mie de petale, o floare ce nu isi gaseste radacinile dar isi explodeaza la nesfirsit buzele spre ceruri. si in vis sau poate nu ... imi crescuse un ou, imens de alb, adinc de viu ... un ou, al meu ... un ou pe care l-am simtit bucurie, pe care l-am atins cu degete rizinde, pe care l-am deschis ca pe un fruct si in care am plins toata noaptea pina am obosit spre ceas de dimineata ...

mi-e interior - moartea, de cind imi aduc aminte de mine. iar moartea mea e si bucurie si tristete. si e viata. si de fapt, nu stiu sa spun ce e. nu cu vorbe. pot cu miini, cu atingeri, cu lumina, cu ochi ... cu iubire ... si poate de asta exista fiinte pe care le trec dincolo sau fiinte care se lipesc de mine aici pentru o clipa de eternitate ... pentru ca atingindu-le cu miini sau ochi sau piele sau lumina le dau o adiere de bucurie ...

mi-e exterior - drumul ... si timpul ... si spatiul ... plaminul, ochiul sting, bataia nervoasa a inimii cind se supara pe mine si pe lume ... durerea si ruperea ... abandonul si tristetea ... ancorele pe care mi le fac aici

si imi sunt deopotriva interior & exterior mie insami cind ma privesc prin ochiul drept adinc inlauntru si in afara si doar respir ...

Monday, July 02, 2007

 
intr-o ordine aleatoare


o saptamina poate insemna mult si putin; de unde si pina unde tine bucuria, cit de sus e limita fericirii si cit de fragila e marginea ei, care este punctul sensibil care te arunca in prapastia tristetii, cum poate o minte sa incapa atita bucurie ... si cum poate aceeasi minte sa aiba incrustate dureri ce refuza sa se supuna curgerii timpului?


... ce moneda nebuna a creat dumnezeu din sufletul nostru cu doua fete ce se arunca la nesfirsit in sus doar ca sa cada pe ce parte se intimpla sa fie, intr-o ordine complet aleatoare? cap si pajura nu inseamna neaparat bine si rau. de ce daca stim ca bine & rau nu exista, le simtim cu inversunare de fiecare data?


... ne spunem neincetat ca ce simtim azi nu are legatura cu ce a fost ieri, ca sunt momente distincte, timpuri diferite, oameni altii ... si de fapt ne caram bocceluta "eu" in spatele mintii nelasind nimic din ea ... ne caram permanent pe noi insine de dinainte de aici, dar mai ales de din aici ... neintelegind nimic de fapt, desi ne tot povestim cum crestem, cum devenim, cum ne deschidem precum florile de lotus in albul absolut al unui dincolo ... despre care doar ne imaginam ... dar care oare exista, sau doar e creat inlauntrul aceleiasi minti imens de incapatoare ... dintr-o nevoie de bine, de fuga de noi, de lume, de ceilalti ....


cine sunt eu? intrebare la care ne muncim sufletele sa raspundem o viata intreaga. intrebare la care poate nu exista raspuns sau poate nu ar trebui sa existe raspuns ... dar care ne-a fost marcata ca pe o amprenta de neindepartat pe dinlauntru de un zeu nebun cu cap de clovn si ochi ghidusi de nebun ... cine?


... si revenind cu picioarele pe pamint, saptamina trecuta am fost in barcelona la un meeting si apoi la plimbare. barcelona este orasul cel mai vorbaret pe care il cunosc, care nu inceteaza niciodata, zi sau noapte, frig sau cald sa zumzaie a fericire, sa ofteze a deschidere, sa sufere de placere, sa rida, sa plinga ... sa tipe, sa sopteasca ... sa fie. am iubit o data in plus rambla pentru inima ce bate prin trupurile miilor de oameni ce o traiesc neincetat si am urit-o pentru zgomotul nebun care nu te lasa niciodata sa inchizi ochii ... pentru macar o clipa de liniste si eternitate. i-am iubit vibratia vie si voluptuoasa ... si am urit-o pentru stringerea incrincenata a zidurilor pline de urina si mirosuri de carne murdara
l-am respectat pe gaudi pentru tot ce ne-a lasat, pentru ca odata cu el iti dai de fapt seama ce inseamna echilibru ... sau miscare ... sau zbor ... sau forma
m-am bucurat de diagonala ce rupe ritmul strazilor nemtesc de bine organizate, i-am adulmecat copacii si cladirile ... marea si vintul

This page is powered by Blogger. Isn't yours?