Friday, November 28, 2008

 
reconstituirea
(nasterea lui toma)

in dimineata din 23 octombrie am visat o voce - era cumva propria-mi voce - care mi-a spus "gata! acum incepe. pregateste-te!" ... in scurt timp m-am trezit intr-o contractie ingrozitoare si uda toata ... mi se rupsesera membranele. m-am uitat la ceas, era 4.30 ... am fost atit de emotionata si agitata ca am reusit sa ma plimb prin toate camerele cu lichidul amniotic curgindu-mi siroaie. la 5 am ajuns la camera de garda cu scaunul de la masina si blugii de pe mine fleasca. m-au internat si asa a inceput nasterea lui toma ... toata dimineata aia pina la 12.50 cind s-a nascut toma a fost lunga prin tot sirul de intimplari, dar intr-un fel scurta ... parca nu a durat atit de mult, acum uitindu-ma in spate

pe 17 octombrie avusesem ultima intilnire la birou, in care imi amintesc ca le spuneam colegilor - parca vad ca acuma, daca intru pe bune in concediu, o sa ma relaxez, iar bebe o sa o ia din loc si de fapt eu nu o sa am deloc parte de o saptamina / 10 zile de liniste ... fix asa s-a intimplat

23 oct / ora 6.10 AM
please pregateste tu adeverinta de salariat in dimineata asta, trece r sa o ia, la 4.30 mi s-au rupt membranele. tineti pumnii :-)

cu o zi inainte de a naste imi facusem plimbarea zilnica de o ora in parcul tineretului, ma miscam greu ... dar eram la datorie, eu si toti cateii de prin parc. ce sa fac? sunt dependenta de miscare, in sarcina a fost una din cele mai mari frustrari ca nu am putut face sport decit pina spre luna a 7-a si chiar atunci pe slow motion

23 oct / ora 6.51 AM
d zice ca evolueaza bine pina acum, ca e bine ca am contractii si se dilata pt. ca sunt cazuri in care dupa ce se rup membranele nu mai sunt contractii, ea zice ca pina la 12 nasc. sunt foarte fericita.

data estimata initial a nasterii era 4 noiembrie, apoi a fost estimat un interval 28 oct - 4 noiembrie. doctorul meu era plecat din tara de pe 10 octombrie pina pe 29, cind a plecat i-am spus ca il astept ... nu prea am reusit, dar doctorul de back up a fost super ok

23 oct / ora 7.47 AM
s-au indesit cam la 3 minute si cam dor :-) . vorbesc mult cu bebe, sa te gindesti la noi :-*

in dimineata nasterii am decis sa nu spunem nimic la nimeni, sa anuntam doar dupa ce se naste bebe. pe la 12 am hotarit totusi sa le spuna r macar parintilor nostri. la 12.15 suna telefonul (am avut permanent telefonul cu mine deschis, am vorbit cu r si am dat sms-uri) - tata. ok, imi spun, inseamna ca a aflat ... si ii raspund - alo, da / ce faci? intreaba el / bine ... nasc / .... ahhh ce? ce faci? bai tu faci misto de mine? / nu, ma! nu fac misto, crezi ca de asta imi arde acum? / bine, ma si voi nu spuneti nimic la nimeni? vrei sa mor aici? ... ok, nu apucase sa il anunte, m-a sunat intimplator ... si asa a aflat tata ca nasc, bineinteles ca nu m-a crezut, a sunat-o pe d (moasa care imi e si vara) sa se asigure ca nu fac misto de el ...

23 oct / ora 10.28 AM
dilatatie 7, imi pune peridurala in curind, doare ingrozitor

eu cind am ramas insarcinata mi-am dorit sa nasc natural, eventual fara peridurala ... dar mi-am spus ca astfel de lucruri sunt greu de programat, deci o sa vedem pe parcurs ... am nascut natural, am fost viteaza pina la dilatatie 7 cind dupa vreo 2 contractii in care am crezut ca imi pierd cunostinta am spus hotarita ... vreau epidurala! acum! ... mi-au facut foarte putin, ca eram prea aproape de 10 si trebuia sa simt ceva ca sa pot impinge. oricum a fost super bine.

23 oct / ora 12.15 AM
vezi ca m-a sunat tata, am crezut ca stie de la tine, stie acum :-). 9 cm, inca un pic

dupa ultima verificare a doctorului cind mi-a spus ca am dilatatie 9, in vreo 10-15 minute am simtit cum bebe da sa iasa, il simteam cum se impinge sa iasa si strigam ca disperata dupa d si doctor pe acolo - hello! nasc, iese, pe bune. au venit de prin celelalte camere de travaliu (super ok la filantropia in noul centru, camera individuala de travaliu si nastere) si am nascut ... destul de usor as zice acum, imi da mina cu epidurala pusa ...

23 oct / ora 12.23
r - sunt aici la intrare :-*

la 12.50 s-a nascut toma, urla din toti rarunchii, mi l-au dat ceva timp pe piept cit m-au cusut, a fost fascinant ca la mine pe piept a tacut, nu mai tipa ... i-am spus "bine ai venit, dragul meu. o sa mergi acum cu doamna si ne vedem mai tirziu". l-am avut cu mine in salon in sistem rooming-in la 6 ore de la nastere, cind l-am si alaptat prima oara. avea o expresie pe fata si niste ochisori atit de intelepti, parca atunci in primele ore de la nastere stia tot ... dupa aceeea insa cred ca a inceput sa uite ... cind a inceput sa invete sa traiasca - sa respire, sa digere, sa faca caca, sa se trezeasca. uitindu-ne la el ne dam seama cit de al dracu de greu e sa traiesti ...

la o luna de la nastere i-am luat prima carte "aventurile unui fir de nisip" pentru bibliotecutza lui si i-am scris pe ea "toma, aceasta este prima carticica din bibliotecuta ta. fiecare carte iti va spune o poveste despre calatoria ta prin lumea asta - spusa de mami si tati ... la o luna de viata iti spunem toma puishor, iti cintam si ne bucuram ca ai venit la noi. mami & tati"

Friday, November 21, 2008

 
salman rushdie, pamintul de sub talpile ei

... printre mesele lui toma si inainte de culcare am apucat in ultimele citeva saptamini sa citesc "pamintul de sub talpile ei". am vrut sa scriu citeva vorbe despre cartea asta intrucit se incadreaza cumva in arealul ala al iubirilor unice, al legaturilor adinci dincolo de viata si moarte, al sufletelor legate strins cumva dincolo de ratiune si vointa, cu o esenta tare de divin si un miros puternic de dragoste ... iar asta e o zona pe care am cautat / respirat / cintat / iubit de cind imi aduc aminte de mine si chiar de dinainte

... nu vreau sa fac o recenzie a cartii, vreau doar sa spun ca pe mine m-a bucurat, m-a facut sa rid si sa pling, m-a facut sa fiu fericita ca traiesc - pentru ca exista astfel de iubiri povestite, pentru ca sunt oameni pe lumea asta pe care ii simt frati intru iubire, pentru ca simt ca asta e ceea ce ne anima in viata dincolo de toate

... am regasit inocenta si jocul din "harun si marea de povesti" chiar daca intr-o altfel de poveste amplasata intr-un modern dureros de greu de dus adesea. m-am reconectat la orfeu, la iubirea lui inalta pina la cer si atit de trista pina in fundul iadului. am plins alaturi de ormus. am simtit perfectiunea cercului din iubirea vinei. m-am delectat cu maiestria lui rushdie de a dansa printre referiri si analogii de tip mistic, literar sau istoric transformindu-le intr-o mandala complexa care nu tine de loc sau de oameni, de religie sau muzica ... ci care doar reprezinta o bucatica de viata ...
si am invatat ca uneori ca sa poti trai, nepierzindu-te pe tine si de tine in suvoiul lumii si al vietii asteia ai nevoie de "pamintul de sub talpile tale" ... si atit ... iar acest pamint poate sa nu aiba nici o legatura cu Pamintul, ci sa-ti fie propriile radacini pe care singur ti le-ai crescut ...

Sunday, November 02, 2008

 
toma

ok, ne-am hotarit - ii vom spune toma. e ciudat, eu am vrut andrei, cit a fost in burtica ma gindeam la el doar ca la andrei, dupa ce a venit e clar toma :-)

mai multe filmulete si poze aici

This page is powered by Blogger. Isn't yours?