I-dana

salman rushdie, pamintul de sub talpile ei

... printre mesele lui toma si inainte de culcare am apucat in ultimele citeva saptamini sa citesc "pamintul de sub talpile ei". am vrut sa scriu citeva vorbe despre cartea asta intrucit se incadreaza cumva in arealul ala al iubirilor unice, al legaturilor adinci dincolo de viata si moarte, al sufletelor legate strins cumva dincolo de ratiune si vointa, cu o esenta tare de divin si un miros puternic de dragoste ... iar asta e o zona pe care am cautat / respirat / cintat / iubit de cind imi aduc aminte de mine si chiar de dinainte

... nu vreau sa fac o recenzie a cartii, vreau doar sa spun ca pe mine m-a bucurat, m-a facut sa rid si sa pling, m-a facut sa fiu fericita ca traiesc - pentru ca exista astfel de iubiri povestite, pentru ca sunt oameni pe lumea asta pe care ii simt frati intru iubire, pentru ca simt ca asta e ceea ce ne anima in viata dincolo de toate

... am regasit inocenta si jocul din "harun si marea de povesti" chiar daca intr-o altfel de poveste amplasata intr-un modern dureros de greu de dus adesea. m-am reconectat la orfeu, la iubirea lui inalta pina la cer si atit de trista pina in fundul iadului. am plins alaturi de ormus. am simtit perfectiunea cercului din iubirea vinei. m-am delectat cu maiestria lui rushdie de a dansa printre referiri si analogii de tip mistic, literar sau istoric transformindu-le intr-o mandala complexa care nu tine de loc sau de oameni, de religie sau muzica ... ci care doar reprezinta o bucatica de viata ...
si am invatat ca uneori ca sa poti trai, nepierzindu-te pe tine si de tine in suvoiul lumii si al vietii asteia ai nevoie de "pamintul de sub talpile tale" ... si atit ... iar acest pamint poate sa nu aiba nici o legatura cu Pamintul, ci sa-ti fie propriile radacini pe care singur ti le-ai crescut ...