Wednesday, July 15, 2009

 
cine sunt eu?

imi pun adesea intrebarea asta. atunci cind sunt singura sau atunci cind vad reflexii ale mele in ochii celorlalti. atunci cind iubesc si atunci cind sunt pe margine. atunci cind sunt plina, dar si atunci cind mi se deschid prapastii in suflet. cind fac dragoste. sau cind ma uit in ochii lui toma. cind zimbesc si cind pling ... cine sunt eu?

iar ceea ce gasesc / cred / simt este diferit de la un timp la altul, uneori sunt rotunda, perfecta precum un cerc. alteori sunt doar un mare gol. sunt timpul meu de cind imi amintesc si chiar de dinainte de amintire. sunt oamenii care au trecut prin / pe linga mine. sunt cei pe care i-am iubit, si cei de care imi e dor, sunt cei care m-au durut si cei care au plecat. sunt gindurile mele uneori nesfirsite, dar si linistea imensa. sunt visele si somnul meu. sunt iubire. si sunt lumina. sunt ...

uneori nu mai stiu cine sunt, dar chiar si atunci sunt...
alteori imi sunt prea greu de dus si imi vine sa trag oblonul si sa plec ... si tot sunt

cel mai adesea sunt vie, mocnesc linistit sau ard intens, ma stiu sau nu ma stiu ...

intotdeauna iubesc.

ma definesc prin relatiile cu cei pe care ii iubesc, uneori nu mai stiu sa respir decit prin ei ... mi se face frica atunci ... nu mai tin minte cum am ajuns aici, poate pentru ca nu imi gasesc radacinile si cred ca mi le pot creste cu ei ...

Thursday, June 25, 2009

 
... si daca

cuvintele mi s-ar desface precum culorile curcubeului la ceas de amiaza, as spune povesti albastre despre lumi nevazute, as scrie rinduri lungi despre vieti netraite, as cinta cintece de dinauntru si as desena oameni cu suflete vesnice ...

iar daca iubirea eterna ar fi intr-adevar doar cea dintre copii si parinti, lumea ar fi mai mica cu o masura, cu o culoare sau cu o nota mare ... iar copiii care sa creeze iubirea aia nu ar mai exista

daca lumea ar fi mai mare nu am mai vedea cerul, iar daca ar fi mai mica ne-am ineca cu pamint

daca copiii ar fi iubiti, mingiiiati, leganati, ne-abandonati si netradati ... nu ar mai exista gelozia, iar moartea ar fi doar o trecere si nu un sfirsit

... si daca gindurile ar pleca definitiv timpul ar deveni punct, punctul s-ar face aer, aerul minte, iar mintea un cer alb - albul s-ar face albastru, albastru pasare, pasarea zbor si zborul aripi si aripile eu si eu timp si timpul respiratie ... inauntru inafara / deschid inchid / aici acolo as pulsa ca o inima

Thursday, June 11, 2009

 
diverse


... imi doresc doar sa dorm, mult, mult de tot si adinc ... oare cind o sa il pun pe toma in pat la 10/11 seara si o sa doarma pina la 8/9 dimineata? fara sa se mai trezeasca peste noapte ... se spune ca problemele de somn la bebelusi sunt strict legate de teama de separare sau pierderea controlului odata cu adormirea ... mi se pare intr-adevar ca s-a accentuat de cind m-am reintors la birou


... pe linga legatura minunata pe care o ai cu un sufletel de copil, cu toma in cazul meu, vin si alte lucruri pe care le pierzi sau le amini - multa vreme dupa ce s-a nascut toma ma gindeam ca asa e la inceput, la un moment dat o sa se termine, imi dau seama pe masura ce trece timpul ca nu se termina ... trebuie sa gasesc o alta abordare, una de integrare


... unii spun ca suntem curajosi, altii nebuni - saptamina viitoare am un meeting de la care nu pot lipsi, asa ca toma va vedea venetia la nici 8 luni. am trimis la hotel o lista lunga cu solicitari - de la 2 mere si o para livrate dimineata, 3 morcovi si piept de pui la prinz ... la sterilizator si baby steam cooker pe care le car dupa mine. o sa fie fun ... suntem usor stresati, dar daca iesim basma curata dupa plimbarea asta cred ca o sa fim mult mai curajosi ...


... printre picaturi mai citesc diverse carti legate de bebelushi. mi se pare fascinant faptul ca atunci cind devii parinte ti se ofera sansa sa intelegi in cele mai multe cazuri, dar si sa repari / vindeci uneori lucruri legate de propria ta copilarie. copiii pot fi priviti oare si ca o sansa data individului de a accede pe scara dezvoltarii lui interioare?

in "bebelusi destepti - dr.robin fancourt" se prezinta cum se dezvolta creierul bebelusilor / copiilor in primii ani de viata. aflind lucrurile astea, mi se pare imensa responsabilitatea celui care creste / ingrijeste un copil, pentru ca sta in "miinile" lui dezvoltarea unui om. modul in care se poarta cu copilul, cum raspunde nevoilor acestuia traseaza, de cele mai multe ori in mod irevocabil, structura mentala, emotionala si comportamentala a unui viitor adult. se pare ca modalitatea in care se stabilesc conexiunile in perioada asta devin niste pattern-uri comportamentale pentru viitor, si intimplari sau trairi grave in perioada mica nu mai pot fi reparate nicicind ...

Monday, May 25, 2009

 
http://www.bookblog.ro/dana-iordache/

am recitit de curind citeva recenzii pe care le-am scris acum ceva timp pentru bookblog .... si mi-au placut! a fost un sentiment straniu de parca citeam scrierea altcuiva ...

ne putem fi oare altcineva noua insine in anumite fragmente din viata noastra? ... cred ca nu ... si totusi se intimpla uneori sa ne raportam la parti din noi ca fiindu-ne straine ...

imi pare rau ca nu am mai scris asa ... cine stie poate va veni un timp in care voi face asta in mod sustinut si disciplinat ...

Tuesday, May 05, 2009

 
ce il face pe toma sa zimbeasca

... tigrisorul! clar e pe primul loc. este un personaj de desene animate, care se stringe in brate cu Winnie si stau lipiti pe perete la toma in camera. a fost primul lucru pe care l-a invatat dupa nume. il intreb "unde e tigrisorul?" intoarce capul dupa el si ride cu gura lui stirba pina la urechi. mai mult decit atit, se pune pe urlat citeodata, iar daca se intimpla sa fim in alta camera, merg fuga fuga la el in camera ... vede tigrisorul si gata gura pina la urechi
... dimineata cind se trezeste si mergem la el in camera, iar de deasupra patului ii spunem "buna dimineata toma!"
... ii place adrenalina, drept pentru care se sparge de ris cind arunci cu el in toate partile, de sus in jos, stinga dreapta, invirtit si rasucit ... ride si trage chiote ... eu una cred ca as vomita in toate directiile la miscarile alea
... un tablou de-al lui ilfoveanu din living "balada pentru orfeu" ... cu domnu' cu trompeta, femeia harpa si tapul cel voios
... un alt tablou al lui paduraru de la noi din dormitor ... cu un el si o ea cu miini mari cit lumea gata sa se imbratiseze
... sa ma duc la el si sa ii spun "hai sa ne stringem in brate", iar el se intinde cu minutele, ma ia de dupa git si zimbeste
... orice fel de joaca cu el - cu rontaieli, chicote, maimutareala, gidileala

Thursday, April 30, 2009

 
distanta

... distanta e cantitatea de ginduri ce nu isi gasesc rost de exprimare ... sau timpul pe care nu il mai regasesti ... dorul ... sau proiectia catre ceva intru devenire

... distanta de fapt nu are nici o legatura cu spatiul, ci cu trecutul sau viitorul, cu prezentul pe care neincetat incerci sa il transformi cind de fapt ar trebui sa ramina prezent pentru eternitate. are legatura cu mintea si sufletul, cu cit de libere sau ocupate se afla, cu gura si vorbirea si gindurile de dupa ele, care se manifesta sau doar stau agatate ca niste fructe vesnic necoapte in copacul mintii ...

... distanta e memoria a tot ce ai adunat in buzunarul nevazut al sufletului, buzunar caruia i-ai pierdut poarta si nu te mai poti debarasa de toate bazaconiile pe care ti le-ai / ti le-au strecurat altii de-a lungul timpului ...

... distanta e ceva ce nu ai avut niciodata cu adevarat, dar pe care il doresti neincetat. e un dor pervers ce iti joaca feste un timp si o viata ...

distanta sunt eu ...

Wednesday, March 25, 2009

 
o poveste trista

despre gruia am citit acum citeva zile, aproape ca nu am putut sa ma uit la toate filmuletele de cit de tare m-a busit ... si acum mi se innoada lacrimile in barba ... e vorba de un baietel de 2 ani care nu vede in urma unor probleme la nastere, dar care are sanse sa vada cu ajutorul nostru ...

intrati pe site-ul lui aici

EU lupt pentru GRUIA!

This page is powered by Blogger. Isn't yours?