Wednesday, August 18, 2010

 
vocabular de 1 an si 9 luni

pentru ca ii vorbesc adesea si in engleza, toma alege cuvintele din engleza sau romana functie de varianta care e mai usor de redat. se exprima in 3 limbi desi ii vorbim in doua - adica pe a treia noi nu o recunoastem, desi el e foarte hotarit si sigur pe ce spune ... vreau aici sa incerc sa pun laolalta cuvintele pe care le spune la 1 an si 9 luni:

romana - mami, tati, apo (apa), baii(baie), tataii (tataie), mamaii (mamaie), pa, nana (suzeta), nanii (nani), papa, dei (doi), gaka (gata), cocuie (cucurigu), bebe, mimi (mihaela - bona), minti (dinti), uuu chch (tren), vvvum (avionul)

engleza - baa (bus), ba (bug), bee (bee), mankii (monkey), taa (car), moo (moon), goo (go), boo (boat), aa (up), naii (nine), ai (eye), chichi (cheek)

limba lui toma - abladi, bobei, ami + altele imposibil de redat

Friday, August 06, 2010

 
despre copii

atunci cind esti parinte, cred ca cel mai important lucru e sa te asculti, sa te uiti atent inauntru si vei sti sa faci ce e mai bine pentru copilul tau.

de asemenea, cred, simt, stiu cumva ca actele cele mai sanatoase in relatie cu copilul tau sunt cele in care esti impacat si in echilibru cu tine. nu atunci cind esti incarcat de dubii, de conflicte, de temeri, de compromisuri sau de prea mult "ce spun / cred ceilalti". e bine sa faci ce simti tu ca e bine, nu ce cred altii ca e bine ... cu exceptia situatiilor, bineinteles, in care "ce auzi / vezi / ti se spune" face click la tine in interior si simti ca e bine

toma azi dimineata inainte sa ies pe usa spre birou mi-a spus clar "nu" cind i-am cerut sa imi dea un pupic la plecare. mi se pare foarte misto ca a refuzat sa ma pupe - indiferent de motiv - este dreptul lui sa aleaga sa ma pupe sau nu atunci cind eu i-o cer. mi se pare esential sa ne ascultam copiii si sa ii respectam. daca vor sa ne pupe, sa ne pupe. daca nu, sa le respectam decizia. sunt total impotriva "furatului" de pupat / pupatului cu "forta" ... este foarte nesanatos, le anulam propria decizie si dorinta ...

de asemenea, in ceea ce priveste interzicerea unor lucruri - tendinta adultilor, a tuturor oamenilor in general - este sa puna reguli, sa instaureze restrictii si interdictii. pe toma am incercat sa il crestem departe de "NU" - ii spunem "nu" altfel, folosind afirmatii de cele mai multe ori si propunindu-i alte lucruri in schimb, care sa ii mute atentia de la ce nu ar trebui sa faca pentru ca de cele mai multe ori il pot rani. oamenii insa adora sa spuna "nu e voie", le simti fiinta cum se umple de placere interzicind lucruri. se distreaza jucindu-se cu copiii punindu-le reguli si scuipind "nu" repetitiv ...

un alt lucru esential, zic eu, pentru ca suntem oameni si cuvintul este atit de important ... foloseste cuvintele cu responsabilitate in relatie cu copilul, ele sunt primele care leaga trairi de expresii, aloca semnificatii si structureaza interior spatii / relatii / emotii / ginduri. nu vorbi cu copilul cu "mami" daca ii esti bunica, nu ii spune ca caca pe care el il face sau ceara pe care i-o scoti din urechi este ceva urit "cih" - sunt ale lui, sunt din el, sunt el, deci nu pot fi ceva urit ... acelasi lucru e valabil si pentru noi de altfel ...

si inca o chestie, atit de des intilnita mai ales prin parc la parinti / bone / bunici - daca copilul plinge sau refuza sa faca ce i se spune "este foarte urit ce faci / esti baiat mare nu mai ai voie sa plingi / uite celalalt copil nu plinge sau face ce tu nu vrei sa faci". e dreptul lui sa plinga, cu siguranta ca poti sa incerci sa il impaci, sa ii propui alte chestii ca sa ii muti atentia dar nu il cataloga pentru ca plinge. poate ii face bine sa plinga atunci, in acel moment. uneori plinsul curata si chiar vindeca. lui toma eu ii spun "te inteleg ca esti suparat si nu iti convine" - uneori ii propun altceva, incercind sa il mut din situatia cu pricina, alteori il asez intr-un loc in care sa poata sa isi faca crizele fara sa dea cu capul de ceva si sa se raneasca ... daca ma enerveaza, ii spun ca ma enerveaza, asa cum e dreptul lui sa se supere si sa plinga, asa e si dreptul meu sa ma enerveze ... dar ii accept starea si i-o recunosc. cred ca ii sunt datoare cu asta.

 
daca ...

... umerii mei ar fi aripi, coloana vertebrala ar lega doar stinga de dreapta si nu imensul sus de covirsitorul jos. greutatea ar fi un punct invizibil, povara s-ar disipa pe creste de nori, iar eu doar as zbura

... daca am fi muti, cuvintele ar fi doar fulgi de zapada, care vin si pleaca. fara urme, fara amintiri.

... daca am fi orbi, culorile ar fi una singura. lumina.

... daca am fi doar inceputul, gindurile s-ar transforma in graunte de porumb pe care le-ar inghiti "mintea sanitar" a universului, in urma ei lasind doar niste semne imposibil de identificat

... iar daca am fi doar sfirsitul, am fi de fapt tot inceput ... pentru ca mijlocul se uita pe sine insusi, disparind poc in oceanul de vieti din mijlocul unui inel gol

This page is powered by Blogger. Isn't yours?