Tuesday, August 11, 2009

 
despre provocarile meseriei de mama

inainte de a intra in concediu de maternitate mi-am facut planul de maternitate si, in spiritul felului meu de a fi la job, am pus pe hirtie si am sharuit cu toata lumea - cine ce cind face, pentru x problema te duci la y, pentru aia faci aia .... cum o sa stau cu bebe pina la 4 luni acasa, cum ma intorc la 6 luni la birou, urmind sa incep sa calatoresc tot atunci ... statul acasa si reintorsul la birou au functionat cit de cit, calatoritul ... ioc! am revenit, de altfel, si am spus ca o sa incep sa calatoresc in septembrie. asta se intimpla in aprilie, iar septembrie parea atit de departe. acum e august, iar septembrie bate la usa, iar eu ma simt la fel de nepregatita ... a fost o decizie inteleapta pentru ca ulterior am aflat ca nu este deloc recomandat ca mama sa se separe de copil mai mult de o zi (dimineata / seara) pina spre virsta de 1 an. se pare ca bebe se traieste perfect simbiotic cu mama pina la virsta aia si orice separare poate cauza traume puternice.

anyway, pentru ca septembrie se apropie si pentru ca intr-un fel vreau lucruri ale mele inapoi - sport, kg in minus, etc., de vreo doua saptamini am luat hotarirea sa incepem sa ne intarcam unul de celalalt (nu stiu daca stiati, dar nu se intarca numai copilul se intarca si mama in acest proces), deci am renuntat la masa de dupa masa / seara si am pastrat-o doar pe cea de dinainte de culcare. a fost un progres pentru ca in momentul in care ma vedea venind de la birou, nu conta daca mincase cu 30 minute inainte, tragea de hainele de pe mine tipind "a! a!" sa il pun la sin. deci am ramas cu 3 mese de lapte (una inainte de culcare, una in timpul noptii - la asta a revenit in momentul in care m-am intors la birou, caci inainte dormea toata noaptea - si inca una dimineata inainte de a pleca la birou).

ieri am mai facut un pas si am renuntat la masa de dinainte de culcare, inlocuindu-i-o cu un biberon cu lapte formula (primul lapte praf in primele lui aproape 10 luni). se pare ca ii place, l-a baut la mine in brate, a adormit cu tetina in gura ... si s-a sculat de 2 ori azi noapte sa suga.

e foarte caraghios - Toma isi ia inapoi noaptea ce nu ii mai dau ziua, fiind plecata de linga el. e ceva normal pina la urma, in afara de faptul ca pe mine ma rupe in doua oboseala. in ultima vreme a devenit activ / agitat / solicitant noaptea. vrea sa suga des, se trezeste plingind, trebuie sa il luam in brate sa il leganam, sa ne stie acolo, astfel am ajuns sa doarma jumatate de noapte la el in pat si cealalta la noi. o fi poate o forma de rezistenta la procesul asta de separare, se impotriveste si el cum poate. poate si eu ma impotrivesc undeva adinc, dar continui sa o fac pentru ca stiu ca asa e sanatos sa se intimple pentru amindoi. citeam undeva ca la virsta asta tulburarile de somn reflecta si dezvoltarea motorie si cognitiva, acestea fiind atit de rapide - cumva se elibereaza de tot efortul / presiunea astfel. tot la virsta asta se pare ca invata despre permanenta lucrurilor / fiintelor din jurul lui si atunci refuza cumva ducerea in inconstient pentru a-si confirma in mod repetat prezenta celor dragi linga el.

au fost si sunt citeva lucruri care guverneaza relatia cu Toma si modul in care ne-am crescut unul pe celalalt in perioada asta - unu, sa fiu acolo pentru el, sa fiu MAMA pentru el si sa ii asigur afectiunea, tandretea si iubirea de care, imi imaginez eu, ca are nevoie orice suflet abia poposit pe lumea asta - astfel incit sa invete ca lumea e un loc frumos si bun. doi, sa nu il frustrez sau sa il bruschez, sa facem totul incetul cu incetul, intr-un ritm usor de dus si de acceptat.

am primit un frumos caiet moleskino si de citeva saptamini am inceput sa scriu in el. in prima insemnare imi doream sa i-l dedic lui toma. nu scriu despre el acolo, ci despre mine, despre noi si viata noastra. ii spuneam ca imi doresc sa fie o frintura din viata lui pe care nu o sa si-o aminteasca constient, dar o poate accesa asa prin ochii si miinile si sufletul meu. ii mai spuneam ca imi doresc sa fie liber, sa iubeasca, sa fie el si sa stie ...

sunt foarte atasata de sufletelul asta, unii spun ca prea atasata, altii sunt gelosi pe asta ... nu stiu daca masura o poate da cineva din afara, eu stiu ca fac bine undeva in miezul meu ala nealterat de prostiile pe care le-am inmagazinat pe drum. simt acolo in mine ca el o sa aiba radacini, iar asta e cel mai important ca sa poti fii liber ... si o sa fie intreg, iar asta te elibereaza de frica ... si o sa stie

This page is powered by Blogger. Isn't yours?