I-dana

dialoguri imaginare cu o mama absenta (1)

Mama: tu cine esti?
ea: nu stiu
M: si atunci ce cauti aici?

M: ce vrei?
e: doar sa ma iubesti
M: si altceva?
e: altceva? exista altceva?

e: pot sa ma odihnesc pe pielea ta?
M: ai innebunit? termina cu prostiile
e: pot sa iti ascult buzele?
M: nu exista asa ceva
e: pot sa iti sarut inima?
M: stii foarte bine ca nu imi plac lucrurile astea

e: pot sa fiu?
M: treaba ta
e: pot?
M: daca tie iti place
e: vreau?
M: ce?
e: orice vrei si tu
M: de ce?
e: doar ca sa ma iubesti
M: ti-am spus ca ma enervezi cu toate astea
e: ...

... si intr-o zi ea se trezeste in lumea oglinzilor, se cauta in fiecare reflexie, se adulmeca in fiecare ipostaza, se inspira in fiecare instanta si ... desi plin de ea peste tot, nimic nu este ea. nici una din oglinzi nu o reflecta. de fapt nu exista. nu se vede. nu se simte. nu stie cine e

M: cine e Ea? dar El mic ... si El mare?
e: ei trei sunt Tu
M: cine Tu?
e: Tu, Mama
M: mama, a cui mama?
e: a mea
M: pai eu sunt Mama ta

... si in aceeasi zi ea descopera ca nu are dorinte. nu stie cine e. nu exista

M: ce iti doresti?
e: tot ce iti doresti Tu

... inapoi, demult ... era doar o ea ... ce isi dorea doar brate ... piele calda ... buze moi ... o inima mica ... o rasuflare blinda, apoi nu a mai fost decit o reflexie ... o picatura de tristete in care se reflecta doar lumea

M: tu ... cine esti?
e: eu ... nu sunt nimeni
M: si ce doresti?
e: nu imi mai aduc aminte ...