I-dana

imi doresc

ca viata mea sa fie simpla, sa fie usoara precum norii si clara precum albastru', mintea mea sa fie goala si curata precum o foaie alba de hirtie, pe care sa o scriu in fiecare dimineata cu o cerneala magica, care in fiecare noapte ar disparea, iar a doua zi as putea sa o scriu din nou ... asa poate inlauntrul meu ar muri lacrimile si mi-ar ramine doar zimbetul mare cit toata lumea

sa-mi pot alege amintirile, as face camarute mici, frumoase precum sertarele din casutele cu papusi, le-as pune desene pe usi pe care as scrie "iubire", "bucurie", "zimbet", "joc" ... iar in camera ascunsa din podul casei as indesa toate tristetile, suferintele si durerile, as darima scara spiralata ce duce acolo, as distruge cheia, as zidi usa cu totul si i-as interzice sa mi se mai aminteasca vreodata ... nici macar in somn

sa am o mama crescuta inlauntrul meu, in locul pe care sta inima, care sa ma alinte cind doare si sa imi spuna "o sa fie bine, draga mea", care sa fie acolo pentru mine cu piele si ochi si vorbe si ea ... si poate asa mi-ar creste radacini si as avea echilibru

sa am un copil, sa il iubesc tare, tare ... sa ii dau o copilarie frumoasa si buna ... si poate asa, odata cu el, as putea avea si eu una ... la fel de frumoasa si buna

sa pot sa pling si sa spun ca doare si lumea sa nu fuga de mine, poate asa m-as simti mai putin vinovata ca sunt asa sau ca nu sunt asa ... si doar as fi pur si simplu ... intreaga

imi doresc sa fiu ... asa cum sunt