Monday, October 30, 2006

 
Kiki

... acum multi ani, aproape 13, o colega de facultate vine si ma intreaba daca vreau un pui de brac german, ultimul ramas din 13 pui, pe care vroiau sa il pastreze, dar parintii ei s-au razgindit ... cum arata un brac german?, nu stiu! hai sa il vad, imi spun. Si il vad ... si ma indragostesc instantaneu de el ... un bot mic de catel cu o mocuta de mosulet, ochi intens albastri, plin de cute pe fatuca, de o energie nebuna tropaia peste tot, rontaia tot ce prindea in dintisorii ca niste ace subtiri ... si cu un sufletel atit de mic si frumos
... multumesc tata!, ca mi-ai dat cei 50,000 lei ca sa pot sa am sufletelul asta de catel aproape de mine
... multumesc Monica! ca i-ai fost nasa (de fapt il cheama Akihito, iar lista de nume potentiale era lungaaaa - de la Bach si Kant la "Suzukisan no ichinichi", numele manualului de japoneza dupa care invatam la vremea aia)
... a ros 2 fotolii, 1 cuier si 1 usa, de draci ca il lasam singur
... a mers ani la rind in toate vacantele la mare si munte cu mine, in tren, cu cortul, in discoteca, in hotel
... s-a tavalit in toate hoiturile din parc ca sa se ascunda de "vinat"
... s-a pierdut 2 zile alergind dupa catele in calduri
... s-a plimbat cu autobuzul de unul singur, of course, pierzindu-se iarasi
... s-a batut cu toti cateii masculi indiferent daca erau de talia unui dog german sau erau pitbulli ori bullterrieri si niciodata nu s-a predat
... a facut "sport de performanta" inotind cite 2 ore / zi in lac si alergind kilometri de dealuri si munti
... are aprox. 100 de pui
... la plimbare iesea el cu mine, nu eu cu el, motiv pentru care niciodata nu venea acasa atunci cind vroiam eu, deci de draci (de data asta eu!) il lasam in parc citeva ore si ma duceam sa il recuperez din fata blocului cind avea el chef
... a refuzat sa fie dresat, "la pas" a fost o comanda stupida, deci tot timpul a mers liber, a mincat de pe jos ce a vrut si cit a vrut (cu exceptia momentelor cind era dresorul in preajma si era cel mai cuminte catel din lume), a mincat de la toata lumea (cu exceptia zecilor de oameni de prin parc pe care ii cooptam in procesul de dresaj si il pocneau peste bot atunci cind ii dadeau biscuiti si el vroia sa manince, adica prima oara si-o lua, dar a doua oara daca era acelasi individ facea crize si il latra de ziceai ca il sfisie)
... mergea singur la cumparaturi in magazinul din cartier unde erau jucarii de catei, adica se ducea le lua de pe raft, stresind vinzatoarele si clientii, o tulea acasa glont ... iar eu trebuia sa le platesc, ca no chance sa mai pun mina pe ciine ori pe jucarie sa o recuperez
... i-am citit povesti de copii si i-am cintat seara
... ne cunoastem atit de bine ca da! se poate comunica altfel decit prin vorbe, eu stiu ce vrea / simte el si viceversa
... mi-a bucurat si imi bucura viata de 13 ani si cred ca este unul din cele mai frumoase lucruri care mi s-au intimplat in viata asta

Kiki face in curind 13 ani si simt cum incepe sa plece ... si desi ma pregatesc de citiva ani pentru asta si ma bucur de fiecare clipa si zi cu el, sunt ... atit de nepregatita!!!

... am simtit nevoia sa vorbesc azi despre sufletelul asta atit de aproape, care imi bucura sufletul ...

Multumesc Radu pentru toate pozele absolut minunate pe care i le-ai facut (inclusiv cele de aici) si pentru ca il iubesti atit de tare ...
Multumesc Ciprian ca Kiki e pentru tine ce e si pentru mine, ca ii esti si mama si tata, dar mai ales fratior ... si ca nu te superi cind toata familia tie iti spune "Kiki", iar lui Kiki "Ciprian" ...

Comments:
baiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii
sa pupi catelul asta de 100 de ori, cit pentru fiecare pui (!!! valeleu, da' se poate spune ca n-a stat!)
ce dor imi e de el..... of..
o sa plece, Danutsa, dar de fapt n-o sa plece niciodata.
Dick s-a dus acum 5 ani si o luna. Nu-mi vine sa cred c-au trecut cinci ani, pentru ca de fapt e inca cu mine..
He will always be by your side!
 
Merci Dana ca mi-ai permis si mie sa il cunosc :) Si da he will always be by your side !!
 
:-)
 
Post a Comment



<< Home

This page is powered by Blogger. Isn't yours?