I-dana

Violenta

te enerveaza unul in trafic, si brusc devii animal, injuri, sari la bataie ... ai tot dreptul, doar te-a enervat, cu ce esti tu vinovat ca ala a fost dobitoc?

ajungi acasa si nevasta te intreaba de ce ai intirziat sau nu ti-a pregatit masa, te enervezi si urli, o troznesti eventual ... ai dreptate, de ce e proasta si nu face ce trebuie, nu esti vinovat ca te-a scos din minti, nu?

copilul urla in continuu 2 ore, simti cum iti creste furia si il iei la omor ... ce conteaza de ce urla, pur si simplu nu te poti abtine, nu e vina ta.

crezi ca te inseala nevasta / barbatul, ti se pune pata si o iei razna ... te isterizezi, tipi, dai, simti cum iti cresc demonii pe dinauntru. Nu conteaza de ce o face, ci ca o face, ca te raneste si atunci innebunesti.

Care e diferenta intre a-ti lasa demonii sa creasca, manifestindu-te ca o bestie si a te retrage in tine spunindu-ti "viata e de cacat, o mare dezamagire, oamenii sunt niste prosti", manifestindu-te ca o victima? Nici una probabil, ambele dor la fel.

Oare reactiile noastre sunt doar consecinta incapacitatii de a accepta diferentele? Sau poate suntem atit de atasati de propriile noastre structuri incit in ceilalti nu vedem decit pericole care atenteaza la siguranta propriilor setari?

... si totusi, vrem nu vrem, suntem fiinte sociale, care intr-un fel sau altul trebuie sa traim printre altii. vrem, nu vrem incercam sa ne descurcam cu noi insine printre cei de linga noi. e important sa trasam acolo o linie de echilibru intre ce suntem noi si ce sunt cei de linga noi, astfel incit at the end of the day sa putem trai unii cu ceilalti? conteaza si ce facem noi, dincolo de reactiile celor de linga noi? ...