Tuesday, March 24, 2015
impresii & expresii
... imi privesc unghiile scurt taiate, ca niste picaturi de apa in prelungirea degetelor lungi si le vad albastre. chiar sunt albastre. imi amintesc ca azi am vrut sa ating cerul, cred ca am reusit sa-i prind albastrul pe unghii
... mi-e greu sa pun punct. la multe. la relatii. la intilniri. imi place ca viata sa fie lipsita de semne de punctuatie. fara virgula. fara punct. fara semne de intrebare sau de exclamatie. imi imaginez ca daca viata este fara semne de punctuatie, inseamna ca totul se pastreaza viu. este. aici si acum. totul e deschis. ca un cerc, nu incepe si nu se termina niciodata. ca o sfera fara limite. imi spunea cineva drag deunazi ca "noi doar putem deschide o poarta, niciodata nu o mai putem inchide" ... imi place asta
... care este distanta dintre mine si tine? pielea, la nivel de corp. niciuna, in inima
... in secunda aia infinitezimala dintre inspiratie si expiratie, eu nu mai sunt eu si tu nu mai esti tu, ci suntem unu. pe inspiratie te ascult, te aduc in mine si iti aud toate povestile, toate emotiile, toate trairile pe care le stii si nu le stii. pe expiratie ma las sa curg in tine si daca esti atent, imi vei auzi vocea din adinc, pielea cum freamata, inima cum bate, imi vei cunoaste trecutul, prezentul si chiar viitorul
... simt fara limite. traiesc tot
... mi-e frica uneori si atunci ma arunc in gol. pina imi gasesc curajul si invat sa zbor.
... ma doare alteori, atit de tare ca ma string, ascund, urlind pina in miezul pamintului. si pling pina lacrimile se transforma in curcubeu si zbor, iar ...
... si daca da si daca nu
... imi privesc unghiile scurt taiate, ca niste picaturi de apa in prelungirea degetelor lungi si le vad albastre. chiar sunt albastre. imi amintesc ca azi am vrut sa ating cerul, cred ca am reusit sa-i prind albastrul pe unghii
... mi-e greu sa pun punct. la multe. la relatii. la intilniri. imi place ca viata sa fie lipsita de semne de punctuatie. fara virgula. fara punct. fara semne de intrebare sau de exclamatie. imi imaginez ca daca viata este fara semne de punctuatie, inseamna ca totul se pastreaza viu. este. aici si acum. totul e deschis. ca un cerc, nu incepe si nu se termina niciodata. ca o sfera fara limite. imi spunea cineva drag deunazi ca "noi doar putem deschide o poarta, niciodata nu o mai putem inchide" ... imi place asta
... care este distanta dintre mine si tine? pielea, la nivel de corp. niciuna, in inima
... in secunda aia infinitezimala dintre inspiratie si expiratie, eu nu mai sunt eu si tu nu mai esti tu, ci suntem unu. pe inspiratie te ascult, te aduc in mine si iti aud toate povestile, toate emotiile, toate trairile pe care le stii si nu le stii. pe expiratie ma las sa curg in tine si daca esti atent, imi vei auzi vocea din adinc, pielea cum freamata, inima cum bate, imi vei cunoaste trecutul, prezentul si chiar viitorul
... simt fara limite. traiesc tot
... mi-e frica uneori si atunci ma arunc in gol. pina imi gasesc curajul si invat sa zbor.
... ma doare alteori, atit de tare ca ma string, ascund, urlind pina in miezul pamintului. si pling pina lacrimile se transforma in curcubeu si zbor, iar ...
... si daca da si daca nu
si daca eu sau poate tu
si daca
intr-o zi ma vei gasi
sau poate doar ma vei cauta
si chiar
de voi veni sau voi pleca
chiar daca cerul sau pamintul
aici sau dincolo
jos sau
sus
lumina sau chiar intuneric,
eu te voi iubi neincetat
pentru ca eu sunt tu
iar tu esti eu
iar inima se naste din sfere mici sau mari
si totusi … sigur infinite
ce doar plutesc
cu gratie si forta
singure
si impreuna
in doar
un dans,
un dans miraculos … al vietii
al iubirii, da.