Sunday, December 24, 2006

 
limite

all the way long ne testam pe noi insine, ceea ce e foarte sanatos - ne impingem limitele, mergem mai departe, crestem, mai urcam o scara, ne depasim fricile, ne infruntam pe noi, le infruntam pe ele, si da! iarasi crestem.
exista insa zone in care nu exista limite - in moarte, in iubire ... acolo lucrurile sunt sau nu sunt. daca le pui limite le vulgarizezi. asta imi aduce aminte de cele 2 iubiri - iubirea cereasca (Afrodita divina) si iubirea lumeasca (Afrodita obsteasca) - Ficino si Shakespeare le-au simtit si povestit prin poezia lor atit de frumos si adevarat. si se spune ca majoritatea dintre noi traim iubiri lumesti, alea divine sunt daruri din alte parti, pe care putini le primesc.
iubirea lumeasca are limite, cea divina nu are. fericita iubirea divina care isi gaseste corespondent si in plan lumesc. si ajung asa sa traiasca precum sufletul si trupul intr-o impreunare ... tot divina. sufletul ramine acolo no matter what, insa prin trup este si aici. suntem oare capabili sa avem grija de trup ca sufletul sa ramina si aici?

Comments: Post a Comment



<< Home

This page is powered by Blogger. Isn't yours?