Tuesday, December 12, 2006
despre singuratate
de ce si cind ne simtim singuri? e singuratatea o forma de nevoie de atasament? e o manifestare a incapacitatii de a fi doar noi cu noi independent de oricine si orice pe lumea asta? e o forma de slabiciune? sau este doar o necesitate naturala a sufletului de a fi alaturi de alte suflete asemenea in aceasta calatorie?
... cel mai tare am simtit singuratatea atunci cind fiinte dragi mie au plecat. cind a plecat kiki ... am resimtit cel mai tare insingurarea. kiki a fost un suflet tare aproape, care era acolo neconditionat, orice si oricum as fi facut, el era acolo, chiar daca il vedeam in fiecare zi sau la 2 saptamini, kiki era acolo ... stiam ca plec, ma intorc, dar el este acolo, si bucuria acestui fapt "de a fi acolo no matter what" iti da un sentiment de non-pierdere ... de tine, de lume, de aici si dincolo. simti ca nu esti singur, ca exista sufletul ala care iti da un "bine" de aproape sau de departe, te simti intr-un fel ciudat de explicat "complet". de-a cursul vietii stabilesti legaturi cu atit de multi oameni si totusi ... sunt atit de putini cei fara de care simti ca esti singur.
... cu siguranta poti trai singur, cu siguranta ca mergi mai departe si dupa ce sufletele alea pleaca, le recompui intr-un fel inauntrul tau si mergi mai departe. stim oare sa pastram sufletele alea aproape? suntem capabili sa hranim astfel de legaturi ce ni se dau in dar atita vreme cit suntem? ...
de ce si cind ne simtim singuri? e singuratatea o forma de nevoie de atasament? e o manifestare a incapacitatii de a fi doar noi cu noi independent de oricine si orice pe lumea asta? e o forma de slabiciune? sau este doar o necesitate naturala a sufletului de a fi alaturi de alte suflete asemenea in aceasta calatorie?
... cel mai tare am simtit singuratatea atunci cind fiinte dragi mie au plecat. cind a plecat kiki ... am resimtit cel mai tare insingurarea. kiki a fost un suflet tare aproape, care era acolo neconditionat, orice si oricum as fi facut, el era acolo, chiar daca il vedeam in fiecare zi sau la 2 saptamini, kiki era acolo ... stiam ca plec, ma intorc, dar el este acolo, si bucuria acestui fapt "de a fi acolo no matter what" iti da un sentiment de non-pierdere ... de tine, de lume, de aici si dincolo. simti ca nu esti singur, ca exista sufletul ala care iti da un "bine" de aproape sau de departe, te simti intr-un fel ciudat de explicat "complet". de-a cursul vietii stabilesti legaturi cu atit de multi oameni si totusi ... sunt atit de putini cei fara de care simti ca esti singur.
... cu siguranta poti trai singur, cu siguranta ca mergi mai departe si dupa ce sufletele alea pleaca, le recompui intr-un fel inauntrul tau si mergi mai departe. stim oare sa pastram sufletele alea aproape? suntem capabili sa hranim astfel de legaturi ce ni se dau in dar atita vreme cit suntem? ...
# posted by I-Dana @ 12:43 AM 
