Thursday, February 10, 2011
respiratie holotropica (2)
am mai vorbit despre respiratie holotropica - cel putin despre experienta mea din prima calatorie. daca prima oara am fost flower-power si am accesat experiente mistice populate de fragmente din vieti anterioare, fiinte mitologice si explicatii legate de crearea universului, de data asta (aseara) calatoria a fost guvernata de 2 teme dure - retrairea nasterii biologice si un episod traumatic din copilarie. in prima parte am fost in tetanie totala, in mod ciudat pentru cel ce o traieste nu este atit de dura precum pentru cel ce o vede, parca nu esti tu acolo, cumva detasat fiind de corp (imi amintesc ca la prima sesiune mi se parea sinistru ce traiesc cei aflati in tetanie din jurul meu). a urmat ceea ce cred ca se poate numi trecerea prin canalul cervical - m-am trezit blocata intr-un spatiu extrem de ingust, zbatindu-ma sa nu ma sufoc si m-am chinuit vreme indelungata sa parcurg acel spatiu strins ca sa imi eliberez pe rind capul, gitul, umerii si restul corpului. senzatia de sufocare si apasare erau atit de puternice incit chiar am crezut ca o sa mor. de asemenea, simteam ca trebuie sa ma dezbrac complet ca sa pot aluneca mai usor. hainele ma incomodau, din fericire, ramii destul de prezent / constient si mintea mi-a spus ca poate nu e momentul sa ma dezbrac de tot, motiv pentru care am tras cu greu de sosete si bluza pina spre piept. la sfirsit, m-am inecat cu niste fluide ciudate de parca atunci respiram pentru prima oara. a urmat o sesiune luminoasa, plina de energie, mi-am vazut culorile corpului (preponderent violet si galben auriu) in sfere minunate si modele divine. am revazut ochiul care ma insoteste adesea si ma fixeaza in frunte. am "zburat" prin cimpuri de energie densa unde lumina si intunericul sunt una. am zburat cu aripi adevarate si m-am jucat cu un ou imens de energie cu care ma deplasam prin spatiu, printre stele. cind credeam ca sunt pe final si probabil o sa revin in curind - m-a lovit cu puterea buzduganului o traire din copilaria mica, presupun. eram eu copil, destul de mic ca virsta, as spune - eram ghem in pozitie de fetus si plingeam cu un bocet si o tinguire absolut ingrozitoare. am simtit atit de adinc singuratatea si lipsa mamei prin absenta. mi-am amintit ca de multe ori mica fiind adormeam tinguindu-ma si bocind sinistru ca un animal ranit. e o amintire care a reaparut in constient odata cu trairea asta. a fost atit de greu si dureroasa suferinta ca ma durea fiecare celula din corp si ma simteam o rana vie. am repetat obsesiv printre tinguieli si bocete - nu e. nu e. mama. nu e. mama. nu e.
am mai vorbit despre respiratie holotropica - cel putin despre experienta mea din prima calatorie. daca prima oara am fost flower-power si am accesat experiente mistice populate de fragmente din vieti anterioare, fiinte mitologice si explicatii legate de crearea universului, de data asta (aseara) calatoria a fost guvernata de 2 teme dure - retrairea nasterii biologice si un episod traumatic din copilarie. in prima parte am fost in tetanie totala, in mod ciudat pentru cel ce o traieste nu este atit de dura precum pentru cel ce o vede, parca nu esti tu acolo, cumva detasat fiind de corp (imi amintesc ca la prima sesiune mi se parea sinistru ce traiesc cei aflati in tetanie din jurul meu). a urmat ceea ce cred ca se poate numi trecerea prin canalul cervical - m-am trezit blocata intr-un spatiu extrem de ingust, zbatindu-ma sa nu ma sufoc si m-am chinuit vreme indelungata sa parcurg acel spatiu strins ca sa imi eliberez pe rind capul, gitul, umerii si restul corpului. senzatia de sufocare si apasare erau atit de puternice incit chiar am crezut ca o sa mor. de asemenea, simteam ca trebuie sa ma dezbrac complet ca sa pot aluneca mai usor. hainele ma incomodau, din fericire, ramii destul de prezent / constient si mintea mi-a spus ca poate nu e momentul sa ma dezbrac de tot, motiv pentru care am tras cu greu de sosete si bluza pina spre piept. la sfirsit, m-am inecat cu niste fluide ciudate de parca atunci respiram pentru prima oara. a urmat o sesiune luminoasa, plina de energie, mi-am vazut culorile corpului (preponderent violet si galben auriu) in sfere minunate si modele divine. am revazut ochiul care ma insoteste adesea si ma fixeaza in frunte. am "zburat" prin cimpuri de energie densa unde lumina si intunericul sunt una. am zburat cu aripi adevarate si m-am jucat cu un ou imens de energie cu care ma deplasam prin spatiu, printre stele. cind credeam ca sunt pe final si probabil o sa revin in curind - m-a lovit cu puterea buzduganului o traire din copilaria mica, presupun. eram eu copil, destul de mic ca virsta, as spune - eram ghem in pozitie de fetus si plingeam cu un bocet si o tinguire absolut ingrozitoare. am simtit atit de adinc singuratatea si lipsa mamei prin absenta. mi-am amintit ca de multe ori mica fiind adormeam tinguindu-ma si bocind sinistru ca un animal ranit. e o amintire care a reaparut in constient odata cu trairea asta. a fost atit de greu si dureroasa suferinta ca ma durea fiecare celula din corp si ma simteam o rana vie. am repetat obsesiv printre tinguieli si bocete - nu e. nu e. mama. nu e. mama. nu e.
# posted by I-Dana @ 12:41 AM 
