Friday, September 28, 2007

 
dialoguri imaginare cu o mama absenta (3)

mama: de ce iti atirna capul intr-o parte?
ea: mi-a crescut o lume sub lobul urechii drepte
mama: ce fel de lume?
e: o lume plamadita din lumina unui dumnezeu care a uitat si tace, din intunericul unui soare cu ochii inchisi ... din zimbetul unui copil cu pielea incretita de batrin al timpului ... o lume a vietii cu gust de dorinta si a mortii cu miros de iarba ... o lume albastra intr-un glob perfect rosu care pluteste pe marea uitarii mele, aducindu-mi aminte de un acasa nestiut
m: ... o sa te rastorni!
e: ah, nu! ... doar o sa imi schimb perspectiva

e: de ce nu-mi vorbesti niciodata? mi-am imaginat in mii de feluri vocea degetelor tale ... sau a pielii tale pe pielea mea ... a susurului cald care-mi picura broboane de caldura pe buze ... sau a palmelor care s-au nascut doar ca sa ma atinga pe mine ...
m: ...

e: stii ... uneori noaptea visez ca ma sufoc si mor ... iar in clipa aia mina-mi dreapta se strecoara repede prin gura, atinge delicat limba si dintii, coboara-n jos pe esofag, face stinga ... si stringe cu disperare ...
m: stringe ... ce anume?
e: o alta mina ... crescuta in inima
m: a cui mina?
e: ea crede ca a ta ... dar doar se pacaleste

Monday, September 24, 2007

 
frinturi de chicago

chiar de inalti pina la cer, zgirie norii nu te coplesesc ci doar te fac sa mergi ... cu capul in nori

totul chiar e urias acolo, camera de hotel o cerusem single, cind am ajuns insa am descoperit ca nu era nici macar dubla ... ci poate patrupla ... cu doua paturi imense separate, eu m-am strecurat precum un liliput in tara uriasilor pe o treime a unuia dintre ele ... facind asa un salt mititel sa ma arunc in el caci era tare inalt chiar si pentru cei 175 cm ai mei

m-am simtit mult mai bine decit mi-am imaginat vreodata ca ma poate face america sa ma simt si asta a fost o lectie pentru prejudecatile cu care traiesc uneori si lipsa-mi de deschidere

unul din soferii de autobuz (un negru la vreo 60 ani) asculta al di meola si stan getz ... iar eu am ramas masca si i-am multumit pentru muzica frumoasa pe care a ales-o pentru noi, iar el a raspuns ca ii place ca pasagerii sa se simta bine

muncitorii de la zgirie nori zimbeau cu multa inocenta si bucurie la turistele traznite care vroiau sa isi faca poze cu ei ... si m-am gindit la dorel-ul nostru si ... am tacut

oamenii aia sunt extrem de deschisi, ii vezi zimbindu-ti daca te vad zimbind, bucurindu-se daca te vad bucuros, comunicind unii cu altii, foarte prietenosi si foarte in contact unii cu ceilalti

pe malul lacului michigan sunt zeci de oameni care fac sport ... eu personal nu am vazut obezii aia despre care vorbeste toata lumea, e adevarat ca m-am invirtit prin zone poate mai putin predispuse ...

joi umblind de zaluda pe strazi mi s-a pus pata sa fumez ... am intrat intr-un 7/11 si am cerut un pachet de tigari pe care am dat 8.5 USD ... iar vinzatoarea mi-a cerut id-ul si mi-a luat data de nastere... eram sigura ca asa fac cu toti cumparatorii de tigari ... se pare ca doar cu aia care nu par a avea peste 21. asta m-a facut sa ma simt foooarte bine. dupa ce mi-a dat tigarile am intrebat-o daca pot fuma pe strada sau ma aresteaza politia – mi-a raspuns ca e ok atita vreme cit merg, sa nu ma opresc cumva in fata vreunei cladiri ...

au fost doua lucruri care m-au disperat (in afara de diferenta de fus orar, care m-a ajutat sa petrec muuulte nopti albe) – aerul conditionat, frate! afara erau peste 25 grade, stateai in tricou … dar in geanta aveai geaca de puf pentru cele 8 grade din hotel / restaurant / autobuz / taxi / etc. Complet defecti! Iar al doilea lucru – toaletele publice – pai io cind ma duc la toaleta am nevoie de un pic de intimitate asa, daca ma intelegeti, adica nu pot face shushu in shoapta ... iar daca peretii toaletei incep undeva spre genunchi si se termina undeva pe la frunte ... no fucking intimitate. si oare nu se prinde nimeni ca nici lor nu le place ca de aia trag apa atunci cind fac shushu ... sau de fapt eram doar noi europenii care faceam asa ... ?


i loved chicago

Monday, September 17, 2007

 
time zombie

e 7 dimineata acasa, aici e 11 pm, inca o noapte in care nu pot sa dorm ... e punctul ala in care totul ti se intoarce pe dos, in care dinapoi se confunda cu dinainte iar dinafara cu dinauntru ... nu mai stiu cind sa maninc, cind sa imi iau vitaminele ... azi dimineata la ora 4 a.m tropaiam prin camera dindu-mi suturi in fund sa dorm for god's sake, la 6 am deschideam restaurantul cu pofta de supa sau ciorbita ... si am mincat doar cereale ... la 4 pm in plin meeting as fi ucis pentru un pat

privarea de somn iti da angoase existentiale, te face sa iti privesti viata, sa te intorci in timp sau sa te uiti pe gaura cheii spre inainte, sa te navaleasca lucruri pe care iti doresti sa le stergi dar care iti rid in nas proptindu-se cu obraznicia mahalagioaicei fix in piata publica a mintii tale, tipind in gura mare lucruri pe care vrei sa le uiti, iar intr-un efort disperat de eliberare tot ceea ce poti face este sa vomiti ... sperind ca asa vei scapa de ele definitiv ... iar greata, precum si lacrimile, curata dar nu sterge

departe-le te aduce aproape de tine si te bucura ... ca esti tu doar cu tine si cu lumea intreaga ... dar la fel de bine si tu far' de tine si far' de lumea intreaga ... si de e una sau cealalta ajunge sa nu mai aiba nici o importanta

si asa iti dai seama ca poti sa te legi de ea, lume sau sa te dezlegi de ea, lume ... si nici acest fapt nu mai are nici o importanta. pentru ca nu legarea / dezlegarea te fac sa te bucuri / intristezi sau rizi / plingi ori traiesti / visezi / iubesti ... ci ceva pe care nu il poti numi sau atinge. un ceva pe care ti se pare ca l-ai deslusit pentru ca exact in secunda urmatoare sa ti se para o naluca ... iar nalucile pot fi deslusite ori nedeslusite ...


good night ... or good morning ...

Friday, September 14, 2007

 
intrebari

vremea intrebarilor este echivalenta cu viata, nu cred ca exista perioada care sa nu fie presarata de diverse intrebari ... poate viata intreaga nu este nimic mai mult decit o intrebare, o intrebare permanenta care nu cauta in mod necesar raspunsuri ... o intrebare care parca fuge permanent de concluzii. motorul care poate ne actioneaza de undeva de dinauntru are ca sursa aceasta intrebare ...

exista momente in care, coplesita fiind de prea multe intrebari, simt nevoia sa fac curat in odaia mintii mele ... crezind in mod eronat ca asa ar fi mai liniste, iar eu as putea sa-mi devin un cerc curat si armonios sau mi-as gasi miezul, esenta vitala sau ... l-as gasi pe dumnezeu. iar esecul in acest demers este sa gasesc raspunsurile sau sa trag concluzii. concluziile pot ucide viata. raspunsurile pot anula viitorul.

aleg sa-mi traiesc intrebarea cu mirare. aleg sa imi nasc dorintele nenascute. aleg sa-mi fiu propria intrebare ... la care nu exista raspuns si nici concluzie. poate doar tacere ... sau poate buze pline de cuvinte ... sau priviri fara de ochi ... sau trupuri pline de atingeri ... sau poate doar eu-intrebare

Wednesday, September 12, 2007

 
... cresc

... citeodata mi se pare ca ma aud cum cresc, ca imi aud aripile in urechi si le simt batindu-mi pe obrajii de dinauntru, pe pielea moale, pe spatele gol ... si tresar, intorc capul repede ... poate le surprind cu coada ochiului ... albul clar si catifelat ... pe omoplatii fini sau pe aerul ce ma inconjoara intr-o sfera albastra de foc

... cresc cind pasesc apasat cu degete nesfirsite prin pamint negru si iarba adinca, castane trecute sau copaci adormiti ... fara capat ... pina in miezul pamintului

... cresc cu radacini mladioase spre ceruri, cu ochi implintati in coroane de arbori vii ... pina ating esente albe cu suflet crescut precum florile de mar ... sau frunzele de dafin sau iubirea nepierduta si etern regasita

... cresc cind dimineata deschid ochii mari si zimbesc, iar degetele-mi cu palme si brate si carne si piele si suflu si duh invaluie cald, saruta cu soare, ating si spun buna dimineata

... cresc iubind ochii care ma mingiie in soapta ... ascultind respiratii ...

... cresc uitind sau tacind ... traind sau murind ... plingind sau rizind

... cresc in liniste
... iar tot ce aud e zbaterea aripilor mele albe pe pielea-mi fina a spatelui gol

Tuesday, September 04, 2007

 
ochiul meu drept ...

... saruta piatra care l-a ucis si mai departe mina ... si gindul ei sau omul de din ea si mai departe lumea ... sau viata ... chiar si moartea si ... iarta doar

... ochiul meu drept se scalda-n singe uneori caci nu-si mai stie lacrimile

... si plinge alteori de dor sau de durere

... ochiul meu drept zimbeste orb la lume
... si vede lumina ei, crezind ca-i curcubeu

... ochiul meu drept neincetat isi duce umbra in causul alb al irisului innorat

... isi lasa-n ochiul sting spatiul, miscarea si chiar vrerea, iar el doar creste timpuri, lumi si vise lungi

... ochiul meu drept vede ... dar doar pe dinauntru si zimbeste iar

... ochiul meu drept e umbra mea dar si lumina mea

... el are 2 pleoape, una a lumii iar cea de dedesubt a lui
... in spatele umbrei lui se afla lumea
... in spatele lumii se afla el

... ochiul meu drept a uitat si doare neincetat

This page is powered by Blogger. Isn't yours?