Wednesday, September 12, 2007

 
... cresc

... citeodata mi se pare ca ma aud cum cresc, ca imi aud aripile in urechi si le simt batindu-mi pe obrajii de dinauntru, pe pielea moale, pe spatele gol ... si tresar, intorc capul repede ... poate le surprind cu coada ochiului ... albul clar si catifelat ... pe omoplatii fini sau pe aerul ce ma inconjoara intr-o sfera albastra de foc

... cresc cind pasesc apasat cu degete nesfirsite prin pamint negru si iarba adinca, castane trecute sau copaci adormiti ... fara capat ... pina in miezul pamintului

... cresc cu radacini mladioase spre ceruri, cu ochi implintati in coroane de arbori vii ... pina ating esente albe cu suflet crescut precum florile de mar ... sau frunzele de dafin sau iubirea nepierduta si etern regasita

... cresc cind dimineata deschid ochii mari si zimbesc, iar degetele-mi cu palme si brate si carne si piele si suflu si duh invaluie cald, saruta cu soare, ating si spun buna dimineata

... cresc iubind ochii care ma mingiie in soapta ... ascultind respiratii ...

... cresc uitind sau tacind ... traind sau murind ... plingind sau rizind

... cresc in liniste
... iar tot ce aud e zbaterea aripilor mele albe pe pielea-mi fina a spatelui gol

Comments: Post a Comment



<< Home

This page is powered by Blogger. Isn't yours?