I-dana

dialoguri imaginare cu o mama absenta (3)

mama: de ce iti atirna capul intr-o parte?
ea: mi-a crescut o lume sub lobul urechii drepte
mama: ce fel de lume?
e: o lume plamadita din lumina unui dumnezeu care a uitat si tace, din intunericul unui soare cu ochii inchisi ... din zimbetul unui copil cu pielea incretita de batrin al timpului ... o lume a vietii cu gust de dorinta si a mortii cu miros de iarba ... o lume albastra intr-un glob perfect rosu care pluteste pe marea uitarii mele, aducindu-mi aminte de un acasa nestiut
m: ... o sa te rastorni!
e: ah, nu! ... doar o sa imi schimb perspectiva

e: de ce nu-mi vorbesti niciodata? mi-am imaginat in mii de feluri vocea degetelor tale ... sau a pielii tale pe pielea mea ... a susurului cald care-mi picura broboane de caldura pe buze ... sau a palmelor care s-au nascut doar ca sa ma atinga pe mine ...
m: ...

e: stii ... uneori noaptea visez ca ma sufoc si mor ... iar in clipa aia mina-mi dreapta se strecoara repede prin gura, atinge delicat limba si dintii, coboara-n jos pe esofag, face stinga ... si stringe cu disperare ...
m: stringe ... ce anume?
e: o alta mina ... crescuta in inima
m: a cui mina?
e: ea crede ca a ta ... dar doar se pacaleste