Wednesday, February 28, 2007
salut. eu sunt dana!
anul trecut in septembrie eram la biroul din Londra, iar intr-una din zile unul din colegii de acolo imi spune "hai jos ca avem o intilnire si ar fi bine sa vii si tu" ... si am mers, nu am inteles ce fel de intilnire era si nici nu ma interesa prea tare ... lume multa, eu insa nu cunosteam decit pe putini dintre ei ... la un moment dat vine la mine un tip mic, slabut, imbracat casual, super normal si simplu, se uita la mine zimbind si io ii zic cu o seninatate absoluta "hi. i am dana from ro", si el mi-a raspuns "hi dana from ro ... i am xxx" (nu am inteles! si m-am gindit ok vreunul din astia din echipa de UK). am stat la taclale, despre vremea de cacat din Londra, despre faptul ca nu pot sa fumez decit afara in curte (inca fumam pe vremea aia) si alte lucruri marunte. a inceput intilnirea, iar una din persoanele de acolo il prezinta pe tipul slabut pe care il cunoscusem cu ceva timp in urma .... well, cind i-a spus ea numele l-am si inteles ... era nimeni altul decit domnul presedinte pe toata compania, care era in trecere prin uk ... "ooops, mi-am zis ... na ca am facut-o lata", nu imi rasuna in cap decit "hi. i am dana from romania" si zimbetu-mi tamp de pe fata cind am spus asta. in timpul prezentarii, atunci cind a ajuns la niste lucruri despre RO il aud ca spune "let's all say hi to dana from ro" ...
pe razvan exarhu (are blog, da! foarte frumos din partea lui) nu l-am cunoscut niciodata oficial -il stiam din vedere din facultate cind venea in barul din pitar mos si astepta citind ... l-am tot citit pe unde a scris, l-am ascultat la guerilla, l-am revazut acu' vreo luna la inmormintarea lui Ben -pina marti la digital marketing forum cind m-am dus la el si i-am spus "salut. eu sunt dana". mi-am cerut iertare ca am dat buzna, insa ... nu stiu ... exista oameni pe care ii simti foarte misto, a caror prezenta spune lucruri ... si parca e pacat doar sa iti treci privirile si gindurile pe acolo fara sa te duci sa il privesti in ochi si sa ii spui "salut" ...
vorbind de dmf ... concluzii personale (desi nu am stat decit pina la prinz):
anul trecut in septembrie eram la biroul din Londra, iar intr-una din zile unul din colegii de acolo imi spune "hai jos ca avem o intilnire si ar fi bine sa vii si tu" ... si am mers, nu am inteles ce fel de intilnire era si nici nu ma interesa prea tare ... lume multa, eu insa nu cunosteam decit pe putini dintre ei ... la un moment dat vine la mine un tip mic, slabut, imbracat casual, super normal si simplu, se uita la mine zimbind si io ii zic cu o seninatate absoluta "hi. i am dana from ro", si el mi-a raspuns "hi dana from ro ... i am xxx" (nu am inteles! si m-am gindit ok vreunul din astia din echipa de UK). am stat la taclale, despre vremea de cacat din Londra, despre faptul ca nu pot sa fumez decit afara in curte (inca fumam pe vremea aia) si alte lucruri marunte. a inceput intilnirea, iar una din persoanele de acolo il prezinta pe tipul slabut pe care il cunoscusem cu ceva timp in urma .... well, cind i-a spus ea numele l-am si inteles ... era nimeni altul decit domnul presedinte pe toata compania, care era in trecere prin uk ... "ooops, mi-am zis ... na ca am facut-o lata", nu imi rasuna in cap decit "hi. i am dana from romania" si zimbetu-mi tamp de pe fata cind am spus asta. in timpul prezentarii, atunci cind a ajuns la niste lucruri despre RO il aud ca spune "let's all say hi to dana from ro" ...
pe razvan exarhu (are blog, da! foarte frumos din partea lui) nu l-am cunoscut niciodata oficial -il stiam din vedere din facultate cind venea in barul din pitar mos si astepta citind ... l-am tot citit pe unde a scris, l-am ascultat la guerilla, l-am revazut acu' vreo luna la inmormintarea lui Ben -pina marti la digital marketing forum cind m-am dus la el si i-am spus "salut. eu sunt dana". mi-am cerut iertare ca am dat buzna, insa ... nu stiu ... exista oameni pe care ii simti foarte misto, a caror prezenta spune lucruri ... si parca e pacat doar sa iti treci privirile si gindurile pe acolo fara sa te duci sa il privesti in ochi si sa ii spui "salut" ...
vorbind de dmf ... concluzii personale (desi nu am stat decit pina la prinz):
- foarte multa lume misto si niste super prezentari (wim vermeulen si mugur patrascu mi-au placut in mod deosebit)
- organizare misto, felicitari evensys!
- as face chestionar de evaluare pentru vorbitori, unii au fost in plus, plicticosi si fara substanta
- da, m-au convins o sa pun bani in internet ... mai multi anul asta si si mai multi la anul :)
- inca am nevoie de raspunsuri la anumite intrebari, dar o sa incerc sa le obtin face-to-face :)
- ideea asta de second life is so fucking sick!
Monday, February 26, 2007
... so funny
ca sa mergi in Bosnia ai nevoie de viza, cu tot tacimul (invitatie, justificare, aplicatie, etc.), numai ca ... doar tu personal o poti obtine si doar din ... Budapesta pentru ca aici nu au ambasada ori consulat!
by the way, pentru UK nu mai e nevoie de viza, dar pentru Bosnia!!!!
ca sa mergi in Bosnia ai nevoie de viza, cu tot tacimul (invitatie, justificare, aplicatie, etc.), numai ca ... doar tu personal o poti obtine si doar din ... Budapesta pentru ca aici nu au ambasada ori consulat!
by the way, pentru UK nu mai e nevoie de viza, dar pentru Bosnia!!!!
Saturday, February 24, 2007
cum mi-am facut blog
in prima parte a anului trecut la una din conferintele de marketing
colegii mei invatati din BU, la care ne uitam intotdeauna cu admiratie, ne spuneau "360 a murit. long live 3D! alocati bugete mai mari ca asta e viitorul". ok, mai auzisem asta si inainte. m-am uitat lung la ei si mi-am spus in gind "o fi murit acolo la voi, la noi, no way, inca vreo 3 ani de acum inainte pe putin". inca cred ca se vor mai pune multi bani de acum inainte in media traditionala (ar fi si pacat atita vreme cit CPP e de cel putin 10 ori mai ieftin aici decit acolo), dar cert e ca asta m-a motivat sa ma uit la internetul din RO un pic altfel, sa ma apuc sa cotrobai si sa aflu lucruri, nu doar sa il folosesc ca sa imi iau cursul bnr, stirile si alte citeva chestii de interes punctual. asa am descoperit ca da! internetul creste si in RO si ca face sens sa fie inclus in planurile de comunicare ... dar tot asa am descoperit blogurile. si asta a fost unul din motivele pentru care mi-am facut blog, desi cel principal a fost nevoia de un spatiu personal ... dar nu atit de personal precum caietul dictando' caci dadeau lucruri de prin interior pe dinafara.
initial mi-am promis ca blogul asta e 100% personal. oare vreau sa imi unesc personalul cu profesionalul prin acest blog? habar nu am...
oricum forum pe digital marketing, marti 27 Feb, detalii aici!
Wednesday, February 21, 2007
taceri
pe malul unui mal
ce nu-i al meu
stau. ma privesc
si nu sunt eu
pe malul unui mal
ce nu-i al meu
stau. ma privesc
si nu sunt eu
Monday, February 19, 2007
apropieri vs. departari
... exista un soi de alienare pe care o simt uneori in ceea ce priveste comunicarea / apropierea / deschiderea dintre oameni, dar mai ales fiintarea fiecarui individ in parte. parca ceva din cum ne miscam, ceva din cum creste lumea ne face sa ne traim bucati, in falii, rupti intre noi si iarasi noi ... ne e mai usor sa comunicam in scris, pe mail, pe sms, pe mess decit cu vorbe spuse pe gura ochi in ochi, ne traim bucata asta cu oamenii astia, bucata cealalta cu grupul celalalt si asta de aici acasa, purtam masti si jucam roluri de dimineata pina seara, suntem colegul exemplar de la 9 la 6, adolescentul rebel toata noaptea, indragostitul macho cu vecina, iubitul dragastos cu iubita. suntem multi tot timpul, iar Unul mai deloc, ne pierdem in propriile noastre ramificatii si imagini despre noi insine proiectate in oglinzi interioare sau exterioare.
da! ... lumea se schimba, vrem altceva, precum modernii care i-au anihilat pe antici, sau poate postmodernii pe moderni. vrem totul acum. nu mai avem rabdare sa asteptam. am dat intr-un carpe diem nebun, care ne face sa vrem in continuu lucruri, multe, cit se poate de multe. sa avem multe si sa fim mult, sa traim tot si toate acum ... dar niciodata eu! maruntul eu, gol pusca eu ...
am devenit de un cameleonism rigid si inchistat, nu mai putem fi noi insine asa cum e pe dinauntru, ci doar reflexii ale noastre sau ale decorurilor prin care ne plimbam. ne strivim cu patima tot ce ar putea fi ... pur si simplu de din noi, scotind la iveala si impaunindu-ne cu ceea ce suntem noi ca reactie - reactii la propria noastra minte, reactii la ce ni se intimpla de din afara. suntem incercarea bolnavicioasa a propriei noastre minti de a fi in acelasi timp ea insasi si ideea ei despre ea insasi. suntem de o complexitate de tiritoare cu nasul adinc ingropat in propria neputinta adulmecind libertatea dar nerecunoscind-o niciodata dinlauntru.
ne zbatem si ne batem sa fim noi insine, dar cine suntem noi? ...
... exista un soi de alienare pe care o simt uneori in ceea ce priveste comunicarea / apropierea / deschiderea dintre oameni, dar mai ales fiintarea fiecarui individ in parte. parca ceva din cum ne miscam, ceva din cum creste lumea ne face sa ne traim bucati, in falii, rupti intre noi si iarasi noi ... ne e mai usor sa comunicam in scris, pe mail, pe sms, pe mess decit cu vorbe spuse pe gura ochi in ochi, ne traim bucata asta cu oamenii astia, bucata cealalta cu grupul celalalt si asta de aici acasa, purtam masti si jucam roluri de dimineata pina seara, suntem colegul exemplar de la 9 la 6, adolescentul rebel toata noaptea, indragostitul macho cu vecina, iubitul dragastos cu iubita. suntem multi tot timpul, iar Unul mai deloc, ne pierdem in propriile noastre ramificatii si imagini despre noi insine proiectate in oglinzi interioare sau exterioare.
da! ... lumea se schimba, vrem altceva, precum modernii care i-au anihilat pe antici, sau poate postmodernii pe moderni. vrem totul acum. nu mai avem rabdare sa asteptam. am dat intr-un carpe diem nebun, care ne face sa vrem in continuu lucruri, multe, cit se poate de multe. sa avem multe si sa fim mult, sa traim tot si toate acum ... dar niciodata eu! maruntul eu, gol pusca eu ...
am devenit de un cameleonism rigid si inchistat, nu mai putem fi noi insine asa cum e pe dinauntru, ci doar reflexii ale noastre sau ale decorurilor prin care ne plimbam. ne strivim cu patima tot ce ar putea fi ... pur si simplu de din noi, scotind la iveala si impaunindu-ne cu ceea ce suntem noi ca reactie - reactii la propria noastra minte, reactii la ce ni se intimpla de din afara. suntem incercarea bolnavicioasa a propriei noastre minti de a fi in acelasi timp ea insasi si ideea ei despre ea insasi. suntem de o complexitate de tiritoare cu nasul adinc ingropat in propria neputinta adulmecind libertatea dar nerecunoscind-o niciodata dinlauntru.
ne zbatem si ne batem sa fim noi insine, dar cine suntem noi? ...
Sunday, February 18, 2007
Friday, February 16, 2007
colt de bucatarie cu viata
... unii isi arata birourile pe blog,
eu imi arat bucataria
Wednesday, February 14, 2007
Monday, February 12, 2007
povestea lui Momo
cineva drag mi-a spus odata o poveste (nu imi amintesc de unde, desi am citit si cartea apoi) pe care incerc sa mi-o reamintesc acum ca e nevoie acolo inauntru - Momo trebuia sa mature in fiecare zi o strada extrem de lunga al carei capat nu reusea sa il vada, iar Momo, ca sa poata sa faca asta, a invatat sa mature neuitindu-se niciodata in lungul strazii ci doar la fiecare pas pe care il facea. pas dupa pas atingea si capatul strazii.
demult de fiecare data cind urcam pe munte imi aminteam de Momo, intr-adevar e mai usor sa urci muntele uitindu-te la fiecare pas decit la tot muntele deasupra capului.
pasii mei invata sa paseasca
cineva drag mi-a spus odata o poveste (nu imi amintesc de unde, desi am citit si cartea apoi) pe care incerc sa mi-o reamintesc acum ca e nevoie acolo inauntru - Momo trebuia sa mature in fiecare zi o strada extrem de lunga al carei capat nu reusea sa il vada, iar Momo, ca sa poata sa faca asta, a invatat sa mature neuitindu-se niciodata in lungul strazii ci doar la fiecare pas pe care il facea. pas dupa pas atingea si capatul strazii.
demult de fiecare data cind urcam pe munte imi aminteam de Momo, intr-adevar e mai usor sa urci muntele uitindu-te la fiecare pas decit la tot muntele deasupra capului.
pasii mei invata sa paseasca
Sunday, February 11, 2007
Saturday, February 10, 2007
gratie si zbor
ma tot chinui de 2 zile sa scriu despre saritura la inaltime si imi dau seama ca nu o sa reusesc niciodata sa redau emotia, gratia sau frumusetea pe care le simti in fata fetelor astora, care respira pentru a sari si care sar traindu-si toata viata intr-o miscare unica, dar infinita ... (Monica Iagar Grand Prix - concurs de saritura la inaltime fete)
frumusetea trupului de o gratie devastatoare in nemiscare se amplifica exponential in momentul in care se propulseaza in miscare - ea, cu trupul ei de gazela si o bara in care se profileaza undeva in departare toata ratiunea de a fi, tot sensul vietii
se apropie agale, adulmecind ... fixeaza cu privirea straniu de lucida, contrara cumva caldurii si moliciunii trupului de femeie; ea "vinat" prin toata gratia, fragilitatea si rotunjimea carnii devine intr-o secunda "vinator" la contactul vizual cu bara ... se aduna in ea, cu fiecare fibra tremurind si vibrind de tensiune, placere si adrenalina .... tot trupul ii devine parca o sageata ce strapunge virtual prin ochi, isi mingiie victima, o imbratiseaza provocator .... si tisneste cu toata forta unei feline gata de atac, dar .... e doar o gazela ... fiinta aia absolut minunata, care nu merge, nu paseste, nu alearga ... ci se unduie cu forta dar atita gratie ... nu e om, nici femeie, nici animal ... este un fel de zbor
da!, ea zboara ... catre un "ce" care e ea, si viata, si tot ce si-a dorit vreodata... tot ce va deveni vreodata.
cu gratie, si zbor, ea!
ma tot chinui de 2 zile sa scriu despre saritura la inaltime si imi dau seama ca nu o sa reusesc niciodata sa redau emotia, gratia sau frumusetea pe care le simti in fata fetelor astora, care respira pentru a sari si care sar traindu-si toata viata intr-o miscare unica, dar infinita ... (Monica Iagar Grand Prix - concurs de saritura la inaltime fete)
frumusetea trupului de o gratie devastatoare in nemiscare se amplifica exponential in momentul in care se propulseaza in miscare - ea, cu trupul ei de gazela si o bara in care se profileaza undeva in departare toata ratiunea de a fi, tot sensul vietii
se apropie agale, adulmecind ... fixeaza cu privirea straniu de lucida, contrara cumva caldurii si moliciunii trupului de femeie; ea "vinat" prin toata gratia, fragilitatea si rotunjimea carnii devine intr-o secunda "vinator" la contactul vizual cu bara ... se aduna in ea, cu fiecare fibra tremurind si vibrind de tensiune, placere si adrenalina .... tot trupul ii devine parca o sageata ce strapunge virtual prin ochi, isi mingiie victima, o imbratiseaza provocator .... si tisneste cu toata forta unei feline gata de atac, dar .... e doar o gazela ... fiinta aia absolut minunata, care nu merge, nu paseste, nu alearga ... ci se unduie cu forta dar atita gratie ... nu e om, nici femeie, nici animal ... este un fel de zbor
da!, ea zboara ... catre un "ce" care e ea, si viata, si tot ce si-a dorit vreodata... tot ce va deveni vreodata.
cu gratie, si zbor, ea!
Thursday, February 08, 2007
O carte pentru fiecare copil
In sustinerea initiativei bookblog.ro si a lui Andrei in mod special, lansez aceasta provocare si la mine pe blog. Aveti mai jos detaliile si daca aveti cartulici prin casa de care va puteti desparti intr-un scop nobil va astept cu un semn si va promit ca or sa bucure niste sufletele ...
"bookblog.ro organizeaza in luna februarie o actiune de colectare si donatie de carte pentru copiii din orfelinate si centre de plasament din Bucuresti.
Daca ai acasa carti pentru copii si tineri (pana la 18 ani) - carti de povesti, de colorat, beletristica sau de specialitate (manuale scolare sau carti de nivel de scoala primara / liceu) - de care te poti desparti ca sa bucuri sufletul unui copil, SI TU POTI OFERI O CARTE !
Cartile se vor colecta:Marti, 13.02.2007, intre orele 17:00 si 20:00, in ASE, Cladirea Comert (Mihai Eminescu), la parter.Sambata, 17.02.2007, intre orele 11:00 si 14:00 in acelasi loc.
Daca ai multe carti trimite un email cu nume si numar de telefon la cartipentrucopii @ bookblog.ro pentru a discuta posibilitati de ridicare a cartilor, pina la data de 16.02.2007. Daca ai vrea sa ajuti dar nu ai carti pentru copii intreaba-ti prietenii sau macar povesteste-le de initiativa noastra."
In sustinerea initiativei bookblog.ro si a lui Andrei in mod special, lansez aceasta provocare si la mine pe blog. Aveti mai jos detaliile si daca aveti cartulici prin casa de care va puteti desparti intr-un scop nobil va astept cu un semn si va promit ca or sa bucure niste sufletele ...
"bookblog.ro organizeaza in luna februarie o actiune de colectare si donatie de carte pentru copiii din orfelinate si centre de plasament din Bucuresti.
Daca ai acasa carti pentru copii si tineri (pana la 18 ani) - carti de povesti, de colorat, beletristica sau de specialitate (manuale scolare sau carti de nivel de scoala primara / liceu) - de care te poti desparti ca sa bucuri sufletul unui copil, SI TU POTI OFERI O CARTE !
Cartile se vor colecta:Marti, 13.02.2007, intre orele 17:00 si 20:00, in ASE, Cladirea Comert (Mihai Eminescu), la parter.Sambata, 17.02.2007, intre orele 11:00 si 14:00 in acelasi loc.
Daca ai multe carti trimite un email cu nume si numar de telefon la cartipentrucopii @ bookblog.ro pentru a discuta posibilitati de ridicare a cartilor, pina la data de 16.02.2007. Daca ai vrea sa ajuti dar nu ai carti pentru copii intreaba-ti prietenii sau macar povesteste-le de initiativa noastra."
Lisa Gerard in concert!
24 Aprilie, Varsovia. Eu o sa fiu acolo most probably :)
bilete rog colegii mei din Polonia sa cumpere, asa ca cine vrea sa se "imbete" cu Lisa let me know!
(many thanks April si Mesmer pentru atentionare)
iaca de vedeti aici mai multe detalii (nu ca o sa si intelegeti ceva)
later edit: si pe 15 Aprilie in Paris! thanks Irina! :)
24 Aprilie, Varsovia. Eu o sa fiu acolo most probably :)
bilete rog colegii mei din Polonia sa cumpere, asa ca cine vrea sa se "imbete" cu Lisa let me know!
(many thanks April si Mesmer pentru atentionare)
iaca de vedeti aici mai multe detalii (nu ca o sa si intelegeti ceva)
later edit: si pe 15 Aprilie in Paris! thanks Irina! :)
Tuesday, February 06, 2007
training-uri
ok, sa facem o recapitulare ce traininguri tailor-made ai facut pina acum? - pai, leadership, negotiation skills, project management, management skills, coaching & development, finance, hr...
foarte frumos! dar ... antibribery?
... ooops pe asta am uitat sa il fac :) deci, training pe antibribery, nu este o gluma, nu! primesc si certificat. daca imi schimb job-ul o sa mi-l pun in cv la loc de cinste si o sa spun "am facut scoala pe antibribery! take me. take me" cred ca de la cadourile de craciun si de la faptul ca sunt din RO mi se trage :)
... si ma intrebam asa ... oare in institutiile de stat si toate structurile astea sensibile la mita se organizeaza asa ceva pentru angajati?
ok, sa facem o recapitulare ce traininguri tailor-made ai facut pina acum? - pai, leadership, negotiation skills, project management, management skills, coaching & development, finance, hr...
foarte frumos! dar ... antibribery?
... ooops pe asta am uitat sa il fac :) deci, training pe antibribery, nu este o gluma, nu! primesc si certificat. daca imi schimb job-ul o sa mi-l pun in cv la loc de cinste si o sa spun "am facut scoala pe antibribery! take me. take me" cred ca de la cadourile de craciun si de la faptul ca sunt din RO mi se trage :)
... si ma intrebam asa ... oare in institutiile de stat si toate structurile astea sensibile la mita se organizeaza asa ceva pentru angajati?
Sunday, February 04, 2007
inca un fum
... as trage un fum adinc pina in strafundurile plaminilor mei patati ca niste dalmatieni, sa-l simt cum se imprastie ca ceata laptoasa dintr-o dimineata de toamna si in secunda aia lunga cit eternitatea ... mi-as aminti de primul fum pe care l-am tras cu disperarea celui care demonstreaza ca si el poate, iar apoi ... de toate clipele petrecute; de toate drumurile batute; de imaginile ce mi-au ramas pe retina si pe care nu le mai pot dezlipi niciodata, nici macar dezlipind retina ... ci poate doar punind timp peste ele pina s-ar ingropa atit de mult incit nu o sa mai stiu de ele; de amintiri care au forma, forma adevarata, pe care o simti voluptuos precum buzele apasate intr-un sarut pe pielea goala si calda de pe burta ... s'apoi mi-as parasi dorintele, le-as abandona precum iubitul iubita sau invers ... si asa poate as intelege cu adevarat ca lucrurile sunt simple dar eu nu vreau sa inteleg nimic ... si poate mi-ar creste alte dorinte ca aripile ... iar la sfirsitul fumului aluia lung cit o secunda nu m-as mai simti vinovata ...
iar azi recomand Jurnalul unui mag (Coelho) aici!
... as trage un fum adinc pina in strafundurile plaminilor mei patati ca niste dalmatieni, sa-l simt cum se imprastie ca ceata laptoasa dintr-o dimineata de toamna si in secunda aia lunga cit eternitatea ... mi-as aminti de primul fum pe care l-am tras cu disperarea celui care demonstreaza ca si el poate, iar apoi ... de toate clipele petrecute; de toate drumurile batute; de imaginile ce mi-au ramas pe retina si pe care nu le mai pot dezlipi niciodata, nici macar dezlipind retina ... ci poate doar punind timp peste ele pina s-ar ingropa atit de mult incit nu o sa mai stiu de ele; de amintiri care au forma, forma adevarata, pe care o simti voluptuos precum buzele apasate intr-un sarut pe pielea goala si calda de pe burta ... s'apoi mi-as parasi dorintele, le-as abandona precum iubitul iubita sau invers ... si asa poate as intelege cu adevarat ca lucrurile sunt simple dar eu nu vreau sa inteleg nimic ... si poate mi-ar creste alte dorinte ca aripile ... iar la sfirsitul fumului aluia lung cit o secunda nu m-as mai simti vinovata ...
iar azi recomand Jurnalul unui mag (Coelho) aici!
Friday, February 02, 2007
plec - du-te si intoarce-te!
in japoneza cind pleci de acasa un fel de la revedere este "plec", iar raspunsul pe care il primesti, tot de la revedere, este "du-te si intoarce-te". interesant ca cel care pleaca spune intotdeauna doar ca pleaca, in vreme ce cel care ramine il indeamna sa plece, insa completeaza cercul si ii reaminteste de intoarcere. de ce nu "plec si ma intorc"? de ce nu doar "du-te!"? se gindeste cel care pleaca ca se va intoarce? dar cel care ramine ca va fi acolo pina la intoarcere? ... probabil ca da! sau poate ca nu! ... dar oare conteaza?
... este doar o forma care imbraca un continut .... iar cind cel care a plecat se intoarce spune un fel de salut cu "m-am intors", si cel ce a ramas raspunde tot salut cu "bine te-ai intors". deci cel care a plecat asuma intoarcerea, in vreme ce cel care a ramas se bucura de intoarcere ... si poate se mai bucura ca e inca acolo.
... dar asta se intimpla cind exista un "acasa" ... si imi vine sa ii spun aici unei prietene dragi sa spuna "du-te si sa iti fie bine!" si nu "du-te si du-te dracului!"
in japoneza cind pleci de acasa un fel de la revedere este "plec", iar raspunsul pe care il primesti, tot de la revedere, este "du-te si intoarce-te". interesant ca cel care pleaca spune intotdeauna doar ca pleaca, in vreme ce cel care ramine il indeamna sa plece, insa completeaza cercul si ii reaminteste de intoarcere. de ce nu "plec si ma intorc"? de ce nu doar "du-te!"? se gindeste cel care pleaca ca se va intoarce? dar cel care ramine ca va fi acolo pina la intoarcere? ... probabil ca da! sau poate ca nu! ... dar oare conteaza?
... este doar o forma care imbraca un continut .... iar cind cel care a plecat se intoarce spune un fel de salut cu "m-am intors", si cel ce a ramas raspunde tot salut cu "bine te-ai intors". deci cel care a plecat asuma intoarcerea, in vreme ce cel care a ramas se bucura de intoarcere ... si poate se mai bucura ca e inca acolo.
... dar asta se intimpla cind exista un "acasa" ... si imi vine sa ii spun aici unei prietene dragi sa spuna "du-te si sa iti fie bine!" si nu "du-te si du-te dracului!"
