Saturday, February 10, 2007
gratie si zbor
ma tot chinui de 2 zile sa scriu despre saritura la inaltime si imi dau seama ca nu o sa reusesc niciodata sa redau emotia, gratia sau frumusetea pe care le simti in fata fetelor astora, care respira pentru a sari si care sar traindu-si toata viata intr-o miscare unica, dar infinita ... (Monica Iagar Grand Prix - concurs de saritura la inaltime fete)
frumusetea trupului de o gratie devastatoare in nemiscare se amplifica exponential in momentul in care se propulseaza in miscare - ea, cu trupul ei de gazela si o bara in care se profileaza undeva in departare toata ratiunea de a fi, tot sensul vietii
se apropie agale, adulmecind ... fixeaza cu privirea straniu de lucida, contrara cumva caldurii si moliciunii trupului de femeie; ea "vinat" prin toata gratia, fragilitatea si rotunjimea carnii devine intr-o secunda "vinator" la contactul vizual cu bara ... se aduna in ea, cu fiecare fibra tremurind si vibrind de tensiune, placere si adrenalina .... tot trupul ii devine parca o sageata ce strapunge virtual prin ochi, isi mingiie victima, o imbratiseaza provocator .... si tisneste cu toata forta unei feline gata de atac, dar .... e doar o gazela ... fiinta aia absolut minunata, care nu merge, nu paseste, nu alearga ... ci se unduie cu forta dar atita gratie ... nu e om, nici femeie, nici animal ... este un fel de zbor
da!, ea zboara ... catre un "ce" care e ea, si viata, si tot ce si-a dorit vreodata... tot ce va deveni vreodata.
cu gratie, si zbor, ea!
ma tot chinui de 2 zile sa scriu despre saritura la inaltime si imi dau seama ca nu o sa reusesc niciodata sa redau emotia, gratia sau frumusetea pe care le simti in fata fetelor astora, care respira pentru a sari si care sar traindu-si toata viata intr-o miscare unica, dar infinita ... (Monica Iagar Grand Prix - concurs de saritura la inaltime fete)
frumusetea trupului de o gratie devastatoare in nemiscare se amplifica exponential in momentul in care se propulseaza in miscare - ea, cu trupul ei de gazela si o bara in care se profileaza undeva in departare toata ratiunea de a fi, tot sensul vietii
se apropie agale, adulmecind ... fixeaza cu privirea straniu de lucida, contrara cumva caldurii si moliciunii trupului de femeie; ea "vinat" prin toata gratia, fragilitatea si rotunjimea carnii devine intr-o secunda "vinator" la contactul vizual cu bara ... se aduna in ea, cu fiecare fibra tremurind si vibrind de tensiune, placere si adrenalina .... tot trupul ii devine parca o sageata ce strapunge virtual prin ochi, isi mingiie victima, o imbratiseaza provocator .... si tisneste cu toata forta unei feline gata de atac, dar .... e doar o gazela ... fiinta aia absolut minunata, care nu merge, nu paseste, nu alearga ... ci se unduie cu forta dar atita gratie ... nu e om, nici femeie, nici animal ... este un fel de zbor
da!, ea zboara ... catre un "ce" care e ea, si viata, si tot ce si-a dorit vreodata... tot ce va deveni vreodata.
cu gratie, si zbor, ea!
# posted by I-Dana @ 3:28 AM 
Comments:
<< Home
citind randurile tale minunate, ma intrebam unde esti tu acum, unde sunt si eu acum...in magnifica saritura.
Nu stiu cum si de ce la mine in bucatarie zace o foaie ingalbenita care a zburat de undeva, sau a fost adusa cumva:
O FABULA A ZBORULUI
PESCARUSUL JONATHAN LIVINGSTON
Richard Bach
e dedicata "Adevaratului Pescarus Jonathan care traieste in noi toti"
pagina incepe: "Era dimineata si"
...Pe ultimul rand ",se afla la limita de viteza si cazu"
Se pare ca restul va trebui sa-l descoperim.
Post a Comment
Nu stiu cum si de ce la mine in bucatarie zace o foaie ingalbenita care a zburat de undeva, sau a fost adusa cumva:
O FABULA A ZBORULUI
PESCARUSUL JONATHAN LIVINGSTON
Richard Bach
e dedicata "Adevaratului Pescarus Jonathan care traieste in noi toti"
pagina incepe: "Era dimineata si"
...Pe ultimul rand ",se afla la limita de viteza si cazu"
Se pare ca restul va trebui sa-l descoperim.
<< Home
