Thursday, November 01, 2007

 
pierderi (3)

mi-as dori ca ceea ce am invatat / cistigat din aceasta poveste destul de grea sa poata fi in vreun fel de ajutor unor oameni asemenea mie care au trecut / trec / urmeaza sa treaca prin experienta pierderii unui ochi. in momentul in care am aflat ca trebuie sa fac operatia, m-au navalit zeci de intrebari. din pacate exista foarte putine informatii ... mi-as fi dorit sa pot vorbi cu cineva care a trecut prin asta, mi-as fi dorit sa gasesc o brosura completa care sa contina detalii despre acest lucru, de la operatie la trauma psihologica, de la tipul de anestezie recomandat la proteza ...

de aceea o sa incerc sa cuprind aici, pe masura ce pot sa vorbesc despre asta, informatii utile .. poate pentru altii ca mine, care coplesiti de ceea ce urmeaza sa li se intimple se duc pe internet si cauta ... ochi pierdut, enucleatie, proteza

enucleatie
se numeste operatia de indepartare a ochiului. in general se recomanda in cazul unei traume severe, a unei tumori, daca ochiul devine extrem de dureros sau daca exista riscul ca afectiunile existente sa se transmita la ochiul sanatos, cauzind orbire totala

functie de cauza, indepartarea ochiului poate fi totala sau partiala. indepartarea totala inseamna ca se elimina atit interiorul ochiului cit si pleoapele si se face cel mai adesea in caz de tumoare. indepartarea partiala presupune eliminarea continutului ochiului, dar ramine sacul scleral, ramin muschii si se insereaza o bila care umple partial ceea ce a fost ochi

la mine a fost partiala si a trebuit sa o fac pentru ca aveam dureri insuportabile, ochiul intrase in “dezorganizare totala” si in plus era afectat de glaucom, o boala a nervului optic, care se putea transmite ochiului sanatos, cauzind in timp orbire

anestezia poate fi generala sau locala

coincidentele au un sens acolo cumva. uneori il vedem, alteori nu, insa poate ele chiar ne spun lucruri, sunt niste semne …
in saptamina in care am aflat ca trebuie sa fac operatia, eram in masina la universitate, am oprit la un semafor si s-a apropiat de mine o batrinica cu bandaj la ochiul drept, care mergea foarte dezechilibrat (o sa vorbesc despre ceea ce se intimpla cu echilibrul / pierderea perceptiei in adincime si lipsa de orientare in spatiu atunci cind iti pierzi vederea la un ochi). cersea. am lasat geamul jos si am intrebat-o ce a patit la ochi. il avea extirpat de aprox. 2 luni, avusese cancer si au trebuit sa i-l scoata. trebuia sa faca chimioterapie, dar nu avea bani ... nu mai avea pe nimeni. era singura, singurul copil ii murise la cutremurul din 77. plingea. doar cu un ochi. celalalt era mort. i-am dat toti banii din portofel si i-am promis ca vin sa o caut martea, acolo, la semafor unde vine o data pe saptamina sa faca rost de bani ... o sa merg martea viitoare, pina acum nu am facut-o ...

in dimineata zilei in care m-am operat, eram in masina in drum spre spital, iar la o trecere de pietoni pe la hala traian, am oprit sa ii dam voie sa traverseze unui batrin de vreo 80 de ani… era doctorul care ma operase acum 20 de ani, cel care era gata, gata sa imi scoata ochiul atunci imediat dupa accident … mi l-a salvat pentru 20 ani, ca eu sa il intilnesc in drum spre operatia care finaliza un proces lung cit o viata

Comments:
am sa te rog sa ma ierti pt ca plang cu doi ochi. Imi pare nespus de rau de trauma ta... si, in calitate de prieten, doresc sa iti ofer toate adancimile si profunzimile, perspectivele si spatialitatea de care ai nevoie, pentru orice iti va parea senzatie. Eu si prietenii tai vom incerca sa iti redam echilibrul, cu mare drag.
 
...
Danuta... mi-e dor de tine. Chiar daca nu fac nimic pentru asta, tot mi-e. Asa sa stii.
 
cb, mersi :-)
april, stiu :-)
 
Tot incerc de minute bune sa incropesc un mesaj, dar sunt neindeminatic cand sunt pus fata in fata cu situatii de genul asta. Iti doresc mult curaj si numai bine!
 
multumesc Radu:-)
 
E sanatos sa citim din cand in cand o poveste ca a ta. Sa incetam pentru o clipa sa ne facem probleme ca purtam ochelari, ca n-avem ochii albastri, ca nu-i avem migdalati....Am putea sa nu-i avem deloc. Dar cu totii ne luam normalitatea si sanatatea ca pe un dat...pe viata. Mare greseala!
Si eu m-am operat la ochi de 3 ori, pentru un strabism incapatanat. Ma gandeam ca mi-a fost greu. M-am inselat. Tie ti-e greu cu adevarat. Sa nu-ti pierzi lumina din suflet.
 
Mama din sufletul tau care iti spune cand doare "O sa fie bine draga mea" este compusa si din toate persoanele care sunt alaturi de tine mai de apropate sau mai de departe si care te iubesc si te insotesc mereu. Iti doresc sa bei din energia data de cei din jur si sa te linistesti! Noroc pentru reluarea job-ului! Si mie mi-e dor de tine !
 
stiu ca este usor sa vorbesti din exterior dar cred ca trebuie sa fim constructivi. este o pierdere iremediabila dar viatza merge inainte. la asta trebuie sa te gandesti. si, in umbra, suntem langa tine (apropo de ce scria andressa)
 
Sper din toata inima sa iti fie bine, sa te simti bine si sa fii increzatoare in ce va urma.
 
Sunt atat de rare momentele in care ne dam seama de ce inseamna cu adevarat "a fi bolnav". Nu stim sa ne apreciem sanatatea pana nu ni se intampla ceva...
Nu pot sa spun ca sunt pe de-a intregul recunoscatoare pentru sanatatea mea, doar pentru anumite parti, si asta numai dupa ce am aflat pe piele mea ce rau e cand partile respective nu "functioneaza".
Imi pare rau...
Imi place cum scrii, cum gandesti...sper sa avem vreodata ocazia sa vorbim macar pe messenger, daca nu live.
 
Mult curaj si incredere in tine, si multi prieteni alaturi!
Se spune ca marii oameni si-au inceput viata cu probleme grave si ca astfel au obtinut ambitia care i-a ajutat sa reuseasca (Einstein era un elev f prost, de-abia trecea clasa, etc). Iti urez sa gasesti in interiorul tau ambitia si dorinta de reusita care i-au condus pe ei!
Multa sanatate si iti multumesc ca ai scris acest post! (si Andressei pt ca la ea l-am citit)
 
scriam ca toti prietenii vor fi langa tine. am gresit. nu numai prietenii sunt alaturi de tine... ;)
 
well ... face bine sa auzi lucruri bune. mutumesc :-)
 
zice bine ciprian... nu numai prietenii sunt alaturi de tine. mai sunt si altii, chiar daca mai putin 'material'.
 
stiu Jen si ma bucur :-*
 
mult mult mult curaj... nu pot sa-ti spun ca o sa fie bine. nu o sa mai fie la fel. conteaza sa ai incredere in tine... sufletul nostru e alaturi de tine - chiar daca nu te cunoastem decat citindu-te...
 
amy, o sa fie bine ... sunt absolut convinsa de asta, si or sa fie si caderi ... e inevitabil, dar exista o singura directie - inainte :-)
 
Am trecut pe aici de cateva ori. La fel ca in cazul de mai sus nu am stiut ce sa iti transmit. Mi-am luat inima in dinti si am zis sa iti spun doar...

Capul sus!
 
costin, e o urare buna :-)... pentru ca desi imi vine sa stau mai mult cu el in pamint, incerc sa nu. multumesc.
 
Keep holding on
Iti urez mult curaj
 
astazi am intrat intamplator pe blog-ul tau si am ramas impresionata de povestea ta. esti o persoana cu mult curaj, iar frumusetea interioara nu ti-a fost alterata cu nimic, asa ca sunt convinsa ca vei razbate.:)
 
este pentru prima oara cand intru pe pagina ta si sunt impresionata de lumea pe care o infatisezi aici... si din partea mea si a prietenilor mei - o mana intinsa cu prietenie si speranta ca alaturi de noi toti vei trece mai usor peste acest moment atat de dificil. voi tine aproape de blogul tau si de povestea ta, iar daca ai nevoie de orice, da de stire aici. suntem multi si cu siguranta te vom sustine, din orice punct de vedere va fi nevoie! CURAJ SI INCREDERE!
 
raluca, dana & andreea, va multumesc pentru incurajari. fac tare bine cumva :-)
 
nu pot sa spun ca stiu prin ce treci, ar fi o exagerare. dar stiu despre glaucom, are si mama mea. nu intru in detalii. dar iti doresc mult curaj si...e lucru mare sa ai prieteni care sa te sustina. lean on them!
 
Nu sunt coincidente, toate ne aduc aminte ca atunci n-a fost sa fie... era o gresala dar si un avertisment pentru ca poate va veni...
Am avut un "accident" la un genunchi acum 15 ani... tam tam mare ... 3 profesori doctori s-au pronuntat ca nu voi mai merge niciodata. Eu n-am stiut si am mers ... cateodata trecem peste "certitudini" :) Conteaza la fel de mult ce vrei si cat vrei !!
Si atunci totusi de ce mi-e teama de fiecare iarna care vine? :(
 
@mirela: asa e, conteaza sa ai aproape oameni dragi.
@sinziana: da, poate in loc de coincidente ar trebui sa le numim intimplari cu sens ... pe care il vezi sau nu :-)
 
Post a Comment



<< Home

This page is powered by Blogger. Isn't yours?