I-dana

pierderi (3)

mi-as dori ca ceea ce am invatat / cistigat din aceasta poveste destul de grea sa poata fi in vreun fel de ajutor unor oameni asemenea mie care au trecut / trec / urmeaza sa treaca prin experienta pierderii unui ochi. in momentul in care am aflat ca trebuie sa fac operatia, m-au navalit zeci de intrebari. din pacate exista foarte putine informatii ... mi-as fi dorit sa pot vorbi cu cineva care a trecut prin asta, mi-as fi dorit sa gasesc o brosura completa care sa contina detalii despre acest lucru, de la operatie la trauma psihologica, de la tipul de anestezie recomandat la proteza ...

de aceea o sa incerc sa cuprind aici, pe masura ce pot sa vorbesc despre asta, informatii utile .. poate pentru altii ca mine, care coplesiti de ceea ce urmeaza sa li se intimple se duc pe internet si cauta ... ochi pierdut, enucleatie, proteza

enucleatie
se numeste operatia de indepartare a ochiului. in general se recomanda in cazul unei traume severe, a unei tumori, daca ochiul devine extrem de dureros sau daca exista riscul ca afectiunile existente sa se transmita la ochiul sanatos, cauzind orbire totala

functie de cauza, indepartarea ochiului poate fi totala sau partiala. indepartarea totala inseamna ca se elimina atit interiorul ochiului cit si pleoapele si se face cel mai adesea in caz de tumoare. indepartarea partiala presupune eliminarea continutului ochiului, dar ramine sacul scleral, ramin muschii si se insereaza o bila care umple partial ceea ce a fost ochi

la mine a fost partiala si a trebuit sa o fac pentru ca aveam dureri insuportabile, ochiul intrase in “dezorganizare totala” si in plus era afectat de glaucom, o boala a nervului optic, care se putea transmite ochiului sanatos, cauzind in timp orbire

anestezia poate fi generala sau locala

coincidentele au un sens acolo cumva. uneori il vedem, alteori nu, insa poate ele chiar ne spun lucruri, sunt niste semne …
in saptamina in care am aflat ca trebuie sa fac operatia, eram in masina la universitate, am oprit la un semafor si s-a apropiat de mine o batrinica cu bandaj la ochiul drept, care mergea foarte dezechilibrat (o sa vorbesc despre ceea ce se intimpla cu echilibrul / pierderea perceptiei in adincime si lipsa de orientare in spatiu atunci cind iti pierzi vederea la un ochi). cersea. am lasat geamul jos si am intrebat-o ce a patit la ochi. il avea extirpat de aprox. 2 luni, avusese cancer si au trebuit sa i-l scoata. trebuia sa faca chimioterapie, dar nu avea bani ... nu mai avea pe nimeni. era singura, singurul copil ii murise la cutremurul din 77. plingea. doar cu un ochi. celalalt era mort. i-am dat toti banii din portofel si i-am promis ca vin sa o caut martea, acolo, la semafor unde vine o data pe saptamina sa faca rost de bani ... o sa merg martea viitoare, pina acum nu am facut-o ...

in dimineata zilei in care m-am operat, eram in masina in drum spre spital, iar la o trecere de pietoni pe la hala traian, am oprit sa ii dam voie sa traverseze unui batrin de vreo 80 de ani… era doctorul care ma operase acum 20 de ani, cel care era gata, gata sa imi scoata ochiul atunci imediat dupa accident … mi l-a salvat pentru 20 ani, ca eu sa il intilnesc in drum spre operatia care finaliza un proces lung cit o viata