Thursday, December 15, 2011

 
Toma @ 3ani

Am mai spus asta, imi place sa notez evenimente mici, lucruri care ne umplu viata acum si pe care imi doresc sa le pastrez vii ca amintiri.

Merge la gradi de la inceputul lui septembrie si tind sa cred ca e bine si ii e bine acolo. nu am reusit sa o fac eu, dar cu tati totul a mers de minune, acum am inceput sa il duc si eu si nu mai exista probleme, ma rog se mai revolta el dimineata ca il cam grabesc ca sa ajung si la birou, ca mai degraba ar mai sta un pic la desene sau mai degraba ar face o plimbarica afara sa se uite la tramvaie, dar odata ajuns acolo e prins de copii si de ce se intimpla. “nu pace de Edi” / “nu vrei sa te joci cu Edi” – spune adesea cind vine de la gradi. Au ei ceva de impartit acolo, se tot ciondanesc, dar imi spun ca au ceva de invatat unul de la altul de se tot ciocnesc. Dar “ii pace de Karina” , educatoarea lui – il cred si eu, are 24 ani, arata super bine si e si foarte draguta.
Olita inca este un subiect tabu, nu vrea la olita si pace. Am inteles ca este o regresie ce a survenit odata cu inceperea gradinitei – pentru ca fix cind a mers la gradi incepusem sa ne imprietenim cu olita si chiar facea din cind in cind. Dupa ce a inceput gradinita, insa, s-a rupt filmul, face pe el si spune “uite mami am facut pipi la olita” sau daca il intreb daca ii vine sa faca sau incerc sa il duc spre olita se opune cu vehementa. Am incercat sa creez un personaj negativ pe care sa proiectez toata negarea si vehementa lui de a folosi olita, asa a aparut Maimut (o maimuta de plus cam sleampata si zbanghie, dar care trebuia sa fie mascul asa ca l-am facut Maimut) pe care il intrebam “Maimut faci pipi la olita?” si tot eu raspundeam in locul lui Maimut “NU. NU FAC PIPI LA OLITA!” – asa cum o face Toma. Dupa ce la inceput nu prea intelegea ce se intimpla, la vreo 2 zile Toma s-a enervat rau de tot pe tot circul asta, a venit la mine si mi-a spus hotarit “Mami, Maimut vrea sa faca pipi la olita. Toma nu vrea!”. – ca sa clarifice el cum stau lucrurile, eventual sa nu il mai chinui pe Maimut degeaba. Eu am ramas masca si m-a pufnit risul, toata povestea mea terapeutica s-a dus pe apa simbetei. Singurele momente in care a mai facut pipi altfel decit pe el sau in pampers au fost cind l-a atras flush-flush ul de toaleta, ii placea sa faca flush-flush si apoi facea si un pipi la wc. Dar a durat doar 2 zile, apoi nu a mai vrut. Si a mai functionat cind l-am intrebat daca putzica vrea sa faca pipi, a raspuns ca da, ne-am dus la baie si am spus ca “putzica da drumul la pipi”. Dar si asta a durat tot 2 zile. Pentru ca la inceput se stresa tare cind facea pe el in pantaloni si se tinea si nu dadea drumul, i-am spus E OK, daca nu vrei la olita e ok, motiv pentru care acum face pe el si tot el spune “E ok”.

Pentru ca e la 3 ani experimentam agresivitatea la greu. Mai exact fata de mine, ma pocneste in joaca sau in serios (cind e suparat ca nu fac ce vrea el) de imi sar capacele, lucru care ma scoate din minti la propriu – daca la inceput ma feream si eram super stresata (aici era bucata mea de lucru cu propria-mi expunere la agresivitate) acum ma enerveaza atit de tare ca uneori imi vine sa dau cu el de pereti. Semnul bun este ca “parintele interior” a aparut si uneori atunci cind ii vine sa ma pocneasca se opreste si spune “nu lovesti pe mami”, alteori o spune dar si pocneste. “Parintele asta interior” mi se pare o chestie foarte tare despre care am aflat in Anii Magici (S Freiberg) – ea spune ca la virsta asta copilul este intr-un mare conflict intre dorinta (de a pocni) si consecinta faptei lui (nevoia de a avea aprobarea parintelui fiind extrem de importanta). La inceput dorinta primeaza, dar cind feedback-ul parintelui ii spune ca nu e tocmai ok ce face, incepe lupta interioara – adica “mama ce imi vine sa o pocnesc pe mami” si in acelasi timp “dar daca o fac, mami se va enerva super tare, va tipa la mine si eventual risc si sa ma trimita la mine in camera, dar cel mai nasol am impresia ca nu ii place deloc cind fac asta”. Prima etapa este guvernata de dorinta – nu nene mie imi vine sa o pocnesc si asta fac, a doua etapa, de tranzitie, e cea in care apare parintele interior si chiar daca nu isi poate suprima dorinta, cel putin e constient de consecintele faptelor lui, a treia etapa si ultima este cea in care alege sa nu mai faca ce ii vine pentru ca realizeaza ce consecinte pot avea actele lui asupra celorlalti, iar ceilalti sunt importanti pentru el. Evolutia e una sanatoasa, rabdarea necesara este imensa. Si oricum e important sa nu il frustrezi / domini cu puterea adultului ci mai degraba sa il faci sa inteleaga ca el e el, ceilalti sunt altii si e important sa existe un acord intre cele doua parti.

Joaca lui Toma este absolut fascinanta, ii place sa construiasca – trenuri cu tot ce gaseste prin casa (pachete de servetele, telecomenzi, pantofi, cuburi), toate trenurile au foarte, foarte multe fluiere. Castele – din cuburi in special, in diverse forme si cit mai inalte, pe care le facem la el in camera, dupa care caram toate masinutele si trenuletele din sufragerie sa “vada ce tatel dudutz a facut Toma”. Gari, aeroporturi cu multe piste de aterizare si turnuri de control. A inceput sa se joace si singur, sta si mosmondeste diverse, vorbind mult. Ii place sa i se citeasca - uneori vrea sa ii citesc in engleza, alteori cere sa fie in romana – cu mine, totusi, cel mai adesea vrea in engleza. Se intimpla citeodata sa ia singur cite o carte si isi citeste singur. Il auzi de la el din camera “one day ... then ... this is apple tree farm ... then bambi … get up bambi, get up fire coming … run, run big whale coming …”, da paginile singurel si spune povestea. Ii place sa cinte si sa danseze la greu, stie o gramada de cintecele in engleza de pe youtube si la orice desen animat daca e muzica trebuie sa si dansam. Ne alergam cu crocodilul prin casa sau cu big lion sau cu dog si chiar si cu bee, desi sustine ca “nu pace de bee”. Mickey Mouse Club House e on repeat, e in stare sa se uite de 3 ori pe zi la acelasi dvd, stie toate replicile de acolo si le spune inainte de a le spune personajele.
De vreo saptamina la fiecare zgomot pe care il aude spune “creca a venit Mos Craciun”. Cind il intrebi ce vrea de la Mos Craciun spune ca avioane si elicoptere, doar bunica-sii i-a spus ca vrea bani.
De putin timp a aparut “lumea imaginara”, a inceput sa imi spuna ca vede diverse lucruri, se uita in sus – afara sau in casa in gol – si spune “uite mami o bufunita” sau “wow ce mare e balena asta” – daca il intreb unde e, imi spune ca acolo, o vezi – ii zic eu, da e acolo, creca vine, pai sa o salutam ii spun eu, salut whale – spune el, facind cu mina acolo unde o vede.

Comments:
ce mare e:) si ce minunatie este..si ma bucur ca l-am vazut pe acest mic si atat de important om al tau:) sa vina repede primavara si sa ne mai vedem:)
 
@Mikidos: va imbratisez cu drag :-)
 
Post a Comment



<< Home

This page is powered by Blogger. Isn't yours?