Monday, December 12, 2011

 

mecanisme de supravietuire


citesc Christina Grof "Setea de Intregire", exista o parte din aceasta carte care mi-a atras atentia deschizindu-mi ochii spre intelegerea unor lucruri extrem de importante.


ideea este ca fiecare dintre noi am avut parte in viata noastra de anumite experiente dureroase, in special in copilarie - fie ca e vorba de abuz de orice tip sau intensitate, lipsa de iubire, umilinta, rusine, tradare, abandon sau o situatie de limita din care ai iesit viu asa la milimetru - iar noi, pentru a supravietui, am dezvoltat niste mecanisme de aparare, care pentru moment ne-au salvat, au fost singurele modalitati pe care la momentul respectiv le-am gasit ca sa supravietuim fizic si emotional.


as vrea sa vorbesc de mecanismele de aparare pe care CG le numeste "mecanisme spirituale de supravietuire" (pentru ca sunt si altele, dar pe care nu vreau sa le ating acum). sa luam un exemplu aleator - un copil care in copilaria mica este expus in mediul familiei la violenta si agresivitate fizica din partea unui adult, fie copilul direct, fie ca martor la violenta indreptata spre altcineva. acest copil va incerca sa se apere - dar pentru ca nu poate fugi, nu poate riposta, nu poate influenta ca acele lucruri sa inceteze, pentru ca ajunge sa creada ca "asa e normal, asa e lumea", dar totusi nu poate suporta caci e prea mult si prea greu ca si continut (violenta), intensitate (extrema), frecventa (neregulata) - va dezvolta niste capacitati specifice de aparare:


- va fugi in lumea lui, practic pe parcursul episoadelor care il ranesc, parte din sufletul lui se desprinde de prezent, de corp si va accede alte lumi. va ramine acolo pina ce trece pericolul. acestia sunt copiii retrasi, introvertiti, care traiesc in lumea lor, care se intilnesc cu alte fiinte in alte spatii, lumi si timpuri. ceea ce acum am numi "stari de constiinta extinsa". desi prezent fizic, mintea si sufletul lui nu sunt decit partial acolo, partea esentiala fiind securizata in alta "lume".


- va dezvolta un simt al controlului excesiv. pentru ca in situatiile de pericol maxim invata ca nu are nici un control, ci este prins precum un soarece in capcana, extrem de vulnerabil si 100% la dispozitia altora mai puternici ca el, toata viata va dezvolta tehnici prin care totul, dar absolut totul sa poata fi controlat. cum ar mai putea vreodata sa ajunga in situatia de a fi prins in capcana. asta ar insemna o posibila moarte. si atunci se apara creind un scenariu de viata de genul "niciodata, dar niciodata nu ma va mai prinde cineva sau vreo situatie nepregatit. daca pot anticipa ce urmeaza, pot fugi, pot scapa. daca nu, mor."


- va dezvolta un simt al intuitiei iesit din comun. adica frica, dar in acelasi timp instinctul de supravietuire, il vor face identifice elemente, semne care pot conduce la o anumita situatie de pericol. practic, va ajunge sa poata identifica aparitia unui anumit tip de situatie cu mult timp inainte ca aceasta sa se produca efectiv, cu mult timp inainte ca cei care o produc sa fie constienti ca vor face lucrul ala. fiecare eveniment potential periculos are niste fire care il construiesc, iar acestea se nasc cu mult inainte de eveniment. el, copilul dar ulterior si adultul, doar decodind si observind firele, va sti ce urmeaza.


faptul ca dezvolti astfel de mecanisme este un lucru sanatos, care practic te salveaza la momentul critic, atunci cind esti copil - problema este ca ajungi sa o faci cu absolut toata viata ta. sa o faci in situatii in care nu mai e nevoie de asa ceva - pentru ca nu mai esti copilul neputincios de atunci, pentru ca in viata de adult poti spune nu, poti influenta mersul lucrurilor, dar cel mai important pentru ca nu toate situatiile sunt periculoase, numai ca tu ai ajuns sa faci acelasi lucru in absolut orice situatie.


paradoxul este ca mecanismul de supravietuire de depasire a unui pericol real devine in timp pericolul insusi in a te lasa sa traiesti viata, sa fii.


Comments:
@Shri: cea care a scris cartea este o persoana care a trait la maxim toata experienta vietii si care a inteles Viata prin experienta directa, nemijlocita, dar si prin practica spirituala, nu mental, nu intelectual, nu din carti, nu din diverse lucruri citite sau auzite.
 
Post a Comment



<< Home

This page is powered by Blogger. Isn't yours?