Monday, November 14, 2011
printre cuvinte si rosturi
uneori imi spuneai "te iubesc, iubito!". ah, nu. buzele nu se miscau, nici mintea nu clipea. doar le simteam ca mici picaturi de apa ce imi atingeau pielea. sau ca un freamat de frunze ce imi involburau inima. stateam si te ascultam. ah, nu. nu cu urechile. ci cu buricele degetelor, ochii de pe piele. si nu ma mai saturam. eu eram lumea toata. si lumea toata eram eu. si noi doi tot lumea toata. si ea noi doi ... si tot asa
uneori imi desenai o inima mica pe un fir de iarba, pe care il apucai usor cu buzele si mi-l susurai pe un piriu ce pornea din inima ta si ajungea in inima mea. ah, nu. nici atunci nu erau cuvinte. si nici buzele nu miscau.
uneori doar imi zimbeai. alteori doar te bucurai. uneori doar ne iubeam. alteori doar traiam ... si nu. nu erau nici cuvinte, nici urechi, nici minte ...
acum e doar tacere. umpluta cu mii si mii de cuvinte. goale.
