I-dana

Toma@gradi

prin mai ne-am hotarit sa il dam pe Toma la gradinita in toamna asta, fiind aproape de 3 ani la momentul inceperii gradinitei mi s-a parut virsta potrivita. initial mi-ar fi placut sa il dau in sistemul montesori, din diverse motive nu s-a putut intimpla asa, deci am inceput sa investigam alte variante de gradinite private in proximitatea casei. am vizitat vreo 6-7, aveam una in topul listei care intrunea niste conditii importante pentru mine - apropiere de casa, pe ruta mea de mers la job, situata in buza parcului, spatiu foarte modern si misto - la partea de personal era destul de ok asa la prima vedere. la sfirsit de tot, intimplator am mai gasit una, pentru care de altfel am si optat (ABC Dino, linga Alba iulia). la momentul vizitei m-am indragostit de directoarea de acolo si doar raspunzindu-mi la o intrebare simpla "tu daca ai fi copil cu cine ai vrea sa petreci timpul la gradinita cu fetele de la ABC Dino sau de la cealalta gradinita? (care desi foarte profesioniste, mi s-au parut mai putin empatice cu copii, usor reci si distante), am decis sa fie ABC Dino.
Un criteriu esential de selectie a fost perioada de acomodare - sa pot o saptamina sa il insotesc pe Toma acolo cite o ora, urmind ca apoi incet, incet sa il las singur.

Toate bune si frumoase, a urmat perioada de acomodare in august inainte de vacanta de 2 saptamini a gradinitei, urmind ca din septembrie dupa intoarcerea din vacanta sa incepem usor, usor sa mearga zilnic la programul scurt (9 - 12.30 in cazul nostru). In saptamina de acomodare a fost mai bine decit ne-am asteptat, din prima zi a intrat cu educatoarea in gradinita si a ramas acolo - am ramas in strada la poarta gradinitei, prostita si nevenindu-mi sa cred ca asta a fost, tot ce am de facut este sa astept ... au urmat celelalte zile in care a stat aproximativ 2h30 fara absolut nici o problema, il duceam ii spuneam ca ne intoarcem mai tirziu sa il luam si nu avea nici o problema. Fericita nevoie mare, mi-am spus - uite se poate daca o faci progresiv, cu perioada de acomodare si fara schimbari bruste.
In septembrie ne-am intors ... insa dupa 2 zile Toma nu a mai vrut, a stat luni ok, marti a plins putin, dar a ramas, insa miercuri a urlat din toate cele si s-a zbatut ingrozitor, tipind "Toma s-a shuparat si nu mai merge la gradinita!". Am incercat sa stau cu el in speranta ca se va prinde in joaca cu copiii si se va linisti, nici gind ... mi-a fost imposibil sa il las asa, asa ca l-am luat acasa. Am decis sa luam o pauza de citeva zile si sa revenim luni (azi) pentru ca azi se intorcea si educatoarea lui, cu care de altfel statuse in perioada de acomodare din august, dar care lipsise saptamina trecuta.
O noua abordare de saptamina asta - reluam cu program mai scurt (2h) si il duce tati. realmente simt ca e mai bine sa il duca R la gradi, simt cumva asa ca inspre lume copilul il duce tatal ... de mine e mult prea legat, eu asemenea, in plus eu nu sunt capabila sa il las plingind acolo ...

oare este imposibil sa mearga la gradinita fara sa plinga si sa sufere? eu speram ca se poate ...
ma gindeam ca in general copiii sufera asa de tare pentru ca stau cu mamele pina la 2 ani, dupa care ele se intorc la job si il lasa brusc la program lung ... deci de aici socul. in cazul meu, Toma a ramas cu bona de la 6 luni, deci nu mai era vorba de separare de mama ... in plus, am inceput cu program scurt, acomodare ... but still doesn't work. azi a plins la fel de tare si cind l-a dus R, practic l-a lasat urlind. s-a linistit dupa ceva vreme, iar dupa ce a revenit sa il ia spune "Tati a plecat si Toma s-a shuparat tare si a plins. Apoi tati a venit inapoi ..."

later edit: Toma a invatat conceptul de "vine inapoi" si atunci accepta cu mai multa usurinta mersul la gradinita. spune ca merge la gradinita si tati vine inapoi ... foarte tare! cred cu tarie ca tatal este cel care duce copilul inspre lume. nu cred ca ar fi fost la fel de usor sa il duc eu, nu s-ar fi lasat atras in bucuria a ceea ce se intimpla la gradinita daca eu eram acolo ... sunt foarte mindra de baieti :-)