Monday, July 11, 2011
timp si Timp
Toma este un barometru al timpului pe care il petrec cu el. Atunci cind petrec suficient timp cu el (perioade in care nu calatoresc decit putin, stau mai toate serile cu el, nu plec in weekend, eventual suntem impreuna in vacanta) totul este foarte ok, cind acea granita sensibila a cantitatii / calitatii de timp petrecut impreuna este incalcata totul se transforma in crize de plins, tavalit pe jos, nu mai stie ce vrea, tipa in continuu "nuuuuu", urla daca vine bona sau daca altcineva vrea sa faca ceva cu el, daca il iau in brate sau daca il pun jos ... nu mai stie ce vrea, doar plinge si tipa. iar pe linga asta, somnul sau mersul la culcare se complica teribil - refuza, se opuna sa adoarma, doarme prea putin pentru un copil mic noaptea, incercind sa traga cit mai mult seara sau dimineata de un timp pe care sa il petreaca cu mine.
ce trezeste asta in mine ... pai, clar vinovatie ... asta in principal, dar si un soi de iritare ca ... nu ma intelege, ca si eu am nevoie de ceva timp pentru mine sa fac anumite lucruri, ca nu pot renunta la job ... ma rog, chestii total irationale pentru un copil de 2 ani si 8 luni care doar are nevoie sa petreaca mai mult timp cu mama lui.
toate astea pe mine ma sparg in freza, nu stiu ce sa fac sau cum. de cele mai multe ori le las sa fie ... fara sa gasesc sau sa incerc sa gasesc o solutie. uneori pling de rup, alteori sunt super nervoasa.
nu cred ca sunt genul de mama care sa stea 2 ani cu copilul acasa sau 24h din 24h, am nevoie de timpul meu si de anumite activitati. am nevoie de job, am chestii pe care le fac si care imi plac, la care nu vreau sa renunt.
dar parca sunt intr-o concurenta cu timpul fizic. si chiar daca stiu ca in anumite dimensiuni timpul nu exista - ci doar Timpul, in asta de aici, in care traiesti, in care ai relatii si faci lucruri foarte grounded ... timpul fizic exista. si ma copleseste ...
Toma este un barometru al timpului pe care il petrec cu el. Atunci cind petrec suficient timp cu el (perioade in care nu calatoresc decit putin, stau mai toate serile cu el, nu plec in weekend, eventual suntem impreuna in vacanta) totul este foarte ok, cind acea granita sensibila a cantitatii / calitatii de timp petrecut impreuna este incalcata totul se transforma in crize de plins, tavalit pe jos, nu mai stie ce vrea, tipa in continuu "nuuuuu", urla daca vine bona sau daca altcineva vrea sa faca ceva cu el, daca il iau in brate sau daca il pun jos ... nu mai stie ce vrea, doar plinge si tipa. iar pe linga asta, somnul sau mersul la culcare se complica teribil - refuza, se opuna sa adoarma, doarme prea putin pentru un copil mic noaptea, incercind sa traga cit mai mult seara sau dimineata de un timp pe care sa il petreaca cu mine.
ce trezeste asta in mine ... pai, clar vinovatie ... asta in principal, dar si un soi de iritare ca ... nu ma intelege, ca si eu am nevoie de ceva timp pentru mine sa fac anumite lucruri, ca nu pot renunta la job ... ma rog, chestii total irationale pentru un copil de 2 ani si 8 luni care doar are nevoie sa petreaca mai mult timp cu mama lui.
toate astea pe mine ma sparg in freza, nu stiu ce sa fac sau cum. de cele mai multe ori le las sa fie ... fara sa gasesc sau sa incerc sa gasesc o solutie. uneori pling de rup, alteori sunt super nervoasa.
nu cred ca sunt genul de mama care sa stea 2 ani cu copilul acasa sau 24h din 24h, am nevoie de timpul meu si de anumite activitati. am nevoie de job, am chestii pe care le fac si care imi plac, la care nu vreau sa renunt.
dar parca sunt intr-o concurenta cu timpul fizic. si chiar daca stiu ca in anumite dimensiuni timpul nu exista - ci doar Timpul, in asta de aici, in care traiesti, in care ai relatii si faci lucruri foarte grounded ... timpul fizic exista. si ma copleseste ...
# posted by I-Dana @ 3:07 AM 
Comments:
<< Home
foarte interesanta scrierea ta despre moarte...experienta mortii sperie atat de tare, incat sau creat tot felul de mituri despre moarte; eu cred ca si tine Dana, ca moartea este o binecuvantare, o poarta de trecere catre un Noua Dimensiune Existentiala, care nu trebuie in mod obligatoriu sa aiba asemanarea cu cea fizica, ci mai degraba este o stare de liberatate fara forma, o reconectare cu Sursa Universala din care provenim, in sfarsit dupa moarte, devii ceea ce ai fost mereu(trebuie inteles si meditat la asta).
purtam in lumea fizica un corp care are atatea nevoi, atatea suferinte dar si fericiri, bucurii diverse...dar totusi dimensiunea fizica nu ne ofera MAREA LIBERTATE pe care ti-o daruieste Dimensiunea Nonfizica...este atat de mare Libertatea de Dincolo incat nimeni nu mai sufera, nimeni nu se mai cearta sau sa se urasca, unde raul nu exista, unde alinarea este DEFINITIVA.nu trebuie sa sperie moartea, cat ar trebui sa ne pregatim spiritual pentru a trece dincolo, si a nu mai reveni prin reaintrupare iara si iara la Scoala Terra.iluminarea spirituala, faptul de a deveni initiat, realizat in vita, pune capat succesiunii samsarice de vieti pamantesti, si in sfarsit esti ACASA.cand toata viata ai Iertat si iar ai Iertat, cand toata viata ai fost un om care ai gustat din Viul Vietii Dumnezeisti, ce pulseasa in fiecare fiinta, cand Lumina si Intunericul sunt una si aceeasi, cand rautatea si ignoranta te parasesc, si ai puterea de a Iubi, atunci in sfarsit intrevezi Taramul Liberatatii.
exista-dimensiunea fizica
-dimensiunea astrala
-dimensiunea nirvanica(Taramul Libertatii).
....cei care ajung in astral, se bucura de o anumita fericire si savureaza fine placeri sufletesti, atat de fine ca doar marile genii au reusit sa le intrevada, dar trairea in astral este totusi finita, dureaza cateva sute de ani, sau uneori mii de ani terestri, si apoi esti binecuvantat sa revii in planul fizic, pentru a plati "pretul" Liberatatii de unde nu mai revii aici...aici in dimensiunea fizica suntem la o autentica Scoala Initiatica fiecare asa cum ne-a raspnadit karma noastra, aici in fizic este si dragoste si suferinta;....mi-aduc aminte ce spunea Isus "fericiti cei ce plang aici, caci a lor va fi Fericirea Vesnica"....foarte profund esajul Christic, atat de plin de intelepciune, si mai ales Iubire, o Iubire care darama orice inima impietrita....Isus stia, a platit un pret enorm pentru Vesnicie, si a daruit discipolilor lui toata Inima lui.
eu cred in destinul tau, de a fi un bun ghid, catre dimensiunile superioare ale existentei umane, cred in dragostea inimii tale, si mai cred ca nu intamplator intalnesti anumiti oameni...unii daruiesc, altii asteapta un gand bun, o vorba buna, o alinare...
cred ca in viata noastra trebuie sa fim atat de sensibili, ca atunci cand vom intalni maestrul inimii noastre sa putem sa-l recunoastem, sa-l simtim precum simtim mirosul pur de trandafir roz.
purtam in lumea fizica un corp care are atatea nevoi, atatea suferinte dar si fericiri, bucurii diverse...dar totusi dimensiunea fizica nu ne ofera MAREA LIBERTATE pe care ti-o daruieste Dimensiunea Nonfizica...este atat de mare Libertatea de Dincolo incat nimeni nu mai sufera, nimeni nu se mai cearta sau sa se urasca, unde raul nu exista, unde alinarea este DEFINITIVA.nu trebuie sa sperie moartea, cat ar trebui sa ne pregatim spiritual pentru a trece dincolo, si a nu mai reveni prin reaintrupare iara si iara la Scoala Terra.iluminarea spirituala, faptul de a deveni initiat, realizat in vita, pune capat succesiunii samsarice de vieti pamantesti, si in sfarsit esti ACASA.cand toata viata ai Iertat si iar ai Iertat, cand toata viata ai fost un om care ai gustat din Viul Vietii Dumnezeisti, ce pulseasa in fiecare fiinta, cand Lumina si Intunericul sunt una si aceeasi, cand rautatea si ignoranta te parasesc, si ai puterea de a Iubi, atunci in sfarsit intrevezi Taramul Liberatatii.
exista-dimensiunea fizica
-dimensiunea astrala
-dimensiunea nirvanica(Taramul Libertatii).
....cei care ajung in astral, se bucura de o anumita fericire si savureaza fine placeri sufletesti, atat de fine ca doar marile genii au reusit sa le intrevada, dar trairea in astral este totusi finita, dureaza cateva sute de ani, sau uneori mii de ani terestri, si apoi esti binecuvantat sa revii in planul fizic, pentru a plati "pretul" Liberatatii de unde nu mai revii aici...aici in dimensiunea fizica suntem la o autentica Scoala Initiatica fiecare asa cum ne-a raspnadit karma noastra, aici in fizic este si dragoste si suferinta;....mi-aduc aminte ce spunea Isus "fericiti cei ce plang aici, caci a lor va fi Fericirea Vesnica"....foarte profund esajul Christic, atat de plin de intelepciune, si mai ales Iubire, o Iubire care darama orice inima impietrita....Isus stia, a platit un pret enorm pentru Vesnicie, si a daruit discipolilor lui toata Inima lui.
eu cred in destinul tau, de a fi un bun ghid, catre dimensiunile superioare ale existentei umane, cred in dragostea inimii tale, si mai cred ca nu intamplator intalnesti anumiti oameni...unii daruiesc, altii asteapta un gand bun, o vorba buna, o alinare...
cred ca in viata noastra trebuie sa fim atat de sensibili, ca atunci cand vom intalni maestrul inimii noastre sa putem sa-l recunoastem, sa-l simtim precum simtim mirosul pur de trandafir roz.
# posted by 
: 9:35 AM
: 9:35 AM
;)scuze, in textul anterior sunt mici greseli gramaticale;ca sa nu stric fluiditatea textului, am scris in viteza.
# posted by : 9:40 AM
: 9:40 AM
Shri, moartea este, cred ca e important sa nu o bagam sub pres ca fiind ceva rau, ci sa incercam sa o acceptam si sa fim alaturi de cei atit de aproape de ea cu iubire si sustinere. legat de maestru, in viata mea au fost momente de rascruce in care am avut nevoie de un ghid, cind greul era prea mult de dus, intotdeauna s a gasit cineva aproape. acum simt ca am gasit doi oameni in care am incredere, linga care as pasi mai departe pe drum.
Post a Comment
<< Home
