Friday, June 10, 2011

 

...


am trait valuri de emotii atit de putin cunoscute mie ... in combinatia si la intensitatea asta. mi-a venit sa ma ascund intr-o scorbura nu mai mare decit o nuca, sa urlu pina la explozie, sa inchid toate usile spre lume pentru totdeauna, sa strivesc toata lumea cu tipatul si revolta mea.


frica, durere, tristete, furie, greata, voma, murdarie, micime si strivire, vina si neputinta.


intr-o secunda de timp parca s-a activat cel mai puternic instinct de supravietuire - mintea imi urla in acelasi timp "fugi, ascunde-te" dar si "lupta, opune-te, distruge"


experientele se repeta, amintirile se dezbraca de perdelele de protectie si intr-o fulgerare a sufletului ma transport cu ani in urma, atit de multi ani ca am avut timp sa ingrop tot ... prima oara am fugit, m-am ascuns ca sa supravietuiesc, la schimb am dat putin, doar un ochi ... ce nevoie mai aveam de el? cu el o vedeam doar pe ea, iar eu am decis ca nu mai am nevoie de ea. o cautasem prea mult, cersisem o eternitate pentru o secunda de iubire. nu imi mai trebuia nimic. multumesc.


ca si atunci imi vine sa ma incurajez, sa ma mingii hipnotic spunindu-mi ca "totul va fi bine, draga mea." si de fapt habar nu am, de aceea nu o mai fac ...


imi pare rau. iarta-ma. multumesc. te iubesc.


Comments: Post a Comment



<< Home

This page is powered by Blogger. Isn't yours?