I-dana

bucurii simple

mare parte din viata mea nu am inteles acest concept de "bucurie simpla", drumul meu se constituia din destinatii, placerile mici de pe drum nu le vedeam. calatoria mea era despre "ce" si nu despre "cum". au fost momente de bucurie si fericire intensa, trairi imense de echilibru si armonie interioara, in care simteam ca am atins o bucatica de divin ... dar efemeritatea lor imi bloca experienta uriasa. prima oara cind am inceput sa imi pun intrebari a fost cind l-am citit pe Grof povestind despre experientele celor care experimentau sedinte de LSD sau respiratie holotropica, iar in urma lor se bucurau si traiau intens fiecare clipa prezenta, bucurindu-se de un apus de soare, o cupa de inghetata sau o atingere de mina ca si cum ar fi fost experienta mistica desavirsita, in care il gaseau pe Dumnezeu, cel din ei.

weekendul trecut am avut o conferinta la albena si poate pentru prima oara am constientizat ce inseamna cu adevarat aceste bucurii simple. mi-am dat seama ca le traisem si inainte, dar in goana mea spre destinatie le neglijam, uitindu-le in tumultul mintii mele permanent ocupata.

vineri am ajuns cu o ora inainte de inceperea conferintei, m-am cazat si m-am dus pe plaja. in jumatatea aia de ora pe plaja pustie, cu picioarele goale, soarele blind pe fata si cu murmurul marii in urechi m-am abandonat clipei. totul, dar absolut totul a disparut si totul s-a nascut. am trait de parca atunci ma nasteam si tot atunci muream. am fost marea clara si albastra, dansind blind sustinuta de vinticelul usor si plaja protectoare. am fost soarele cald si frumos si doar am luminat. am fost firele de nisip rasfatate de aer si lumina. am fost degetele si talpile picioarelor mele odihnindu-se, pielea curata si neteda a fetei mele mingiiate de soare. am fost. am iubit. am trait tot.

simbata de la 5 am avut citeva ore libere, in prima ora am facut gimnastica linga mare, dupa care m-am asezat pe un sezlong la soare, cu marea la 2 metri in spatele meu. bucuria simpla a respiratiei mele s-a contopit cu frumusetea lumii intregi. mintea s-a golit. ochii s-au deschis pe dinauntru si m-am conectat la toata lumea si tot universul. si doar am fost, pret de o ora m-am pierdut si m-am regasit in fiecare particula de nisip, adiere de vint, susur de mare ... a fost precum o rugaciune, precum o meditatie, am fost eu mare cit lumea intreaga. si m-am bucurat. simplu.

# posted by I-Dana @ 11:50 PM