Monday, April 04, 2011

 
shuparat Toma, shuparat

Toma, incet dar sigur, a intrat in perioada de crize, NU la orice si opunere la maxim. e drept ca uneori ma lasa nervii si imi vine sa urlu la luna ... in acelasi timp sunt constienta ca e o perioada normala si trebuie sa treaca prin ea, face parte din cresterea lui, iar eu trebuie sa ii fiu alaturi.


cum se intimpla uneori e distractiv, alteori iti vine sa iti iei cimpii. cel mai adesea il apuca daca lucrurile nu se intimpla asa cum vrea el, adica daca vrea sa intre pe internet si nu se incarca filmul cu nusce de pe youtube, auzi un suierat, da cu ipadul de pamint, face un salt pe spate dindu-se cu curu' de pamint si se pune pe urlat. daca vrea sa aseze masinutele intr-un fel, iar din nu stiu ce motiv nu reuseste, il simti cum ii cresc dracusorii pe dinauntru, auzi tipatul, absolut toate masinutele zboara in toate partile si se pune pe tropait si urlat. daca el vrea ceva, iar tu altceva ... aici devine cel mai greu. se opune, tipa NUUUU, iti spune raspicat "nu pace!" si incepe dansul negocierii care e cu multe urlete. intr-un final cind isi da seama ca nu reuseste sa obtina ce vrea, se pune pe urlat, tavalindu-se pe jos ... il las sa o faca de multe ori (alteori il iau pur si simplu pe sus si mergem in directia unde tre' sa mergem sau ii distrag atentia cu alte lucruri). cred ca e important sa se confrunte cu asta, de asemenea, incerc sa il las sa iasa singur din criza fiind alaturi de el si spunindu-i cit pot eu de calma in momentele alea "inteleg ca esti suparat si nu iti convine" sau " imi pare rau ca esti suparat".


in weekend am fost la munte, unde ne-am distrat de minune. totusi crizele au fost prezente parca mai mult decit de obicei. ceea ce ma ingrijoreaza, insa, nu este criza lui, cit reactiile oamenilor din jur (cel mai adesea necunoscuti) la asa ceva. adica ma scot din minti si imi vine sa le spun "fuck off, vezi-ti de viata ta!"


eram pe strada principala din sinaia si ne plimbam, la un moment dat i s-a pus pata sa mergem sa ne plimbam fix pe strada, am incercat sa ii explic ca nu ne putem duce acolo - nici o sansa - l-a apucat urlatul si datul cu curu' de pamint. ceea ce l-am lasat. m-am asezat turceste linga el, asteptind sa ii treaca. la un moment dat s-a potolit din urlat, doar statea intins pe spate si se uita la cer, eu linga el. frate, deci absolut toti cretinii care au trecut pe acolo nu s-au putut abtine sa nu proiecteze cacaturile din ei ... "rusine, cum poti sa stai acolo intins pe jos, ce tu iti speli hainele?" / "aoleu, ii e rau, ce are de sta intins pe jos? sa il ridicam." / "vaai dar nu se poate sa zaci asa intins pe jos, hai sus, acum sus!" / un alt cretin si-a ridicat piciorul mimind ca o sa calce pe el spunind "rusine, ridica-te imediat de acolo!". la inceput am fost draguta incercind sa le explic sa ne lase in pace, ca suntem ok. cu doi dobitoci a trebuit sa ma lupt sa nu il ridice cu forta de jos.


nici o mirare ca absolut oriunde - in parc, pe strada, in mall - ii auzi pe majoritatea bruscindu-si copiii cu evaluari de cacat - rusinea, e cel mai ades invocata. Stau si ma intreb ce dracu e rusinea asta de a devenit pilonul de baza al comportamentului oamenilor. E rusine sa plingi, e rusine sa te murdaresti, e rusine sa fii suparat, e rusine sa fii ... a ajuns o rusine sa existam cu toata fiinta noastra. Fiinta a fost mutilata, taiata in doua, jumatatea acceptata e lasata la vedere - se potriveste cu sistemul, cealalta jumatate e ascunsa sub pres, vai de capul lor saracii copii ce-or face cu ea ...


simbata, nu stiu de ce era iarasi suparat si plingind imi spunea cu o tristete "shuparat Toma. shuparat." E dreptul lui sa fie suparat, e dreptul lui sa si-o manifeste, e el acolo ...

Comments:
Draga mea, am traversat si eu cresterea unui copil, si stiu ca intr-o anumita perioada apar anumite asa zise "crize"....nu-i nimic de ingrijorat, aceasta este noua manifestare a copiilor de cristal, care s-au nascut dupa 2000, cand iq-ul lor este mult peste medie, si in care oamenii din jur mai ales din romania, au o mentalitate de ev mediu in privinta educatiei copiilor de cristal, cum imi place mie sa-i numesc. Toma cred ca este foarte inteligent, si trebuie sa-i canalizezi cu toata dragostea atentia spre dezvoltarea personalitatii creative, spre aceel holism superior prin care copiii de cristal exploreaza constructiv si inteligent noua realitatea din jur.Il iubesc pe micul Toma, din ceea ce-mi spui tu despre el, si mai cred ca ar trebui sa faca si un sport, sa-si consume energiile motrice.
 
....ma intereseaza relatia cu copiii de cristal, stii Dana poate ca Toma, vrea sa-ti comunice ceva ce inca tu nu poti accepta constient, poate ca el vrea sa-ti traduca ceva in limbajul lui desigur din interioritatea ta, de obicei cand acesti copiii deosebiti sunt suparati, trebuie sa aflam cei deranjeaza, ce exista ca motiv, ca si cauza radacina....sa identificam nevoile lor, aspiratiile lor angelice, chiar asa prin revolta lor....poate au un mesaj pe care vor sa ni-l transmita si noi adultii care credem ca stim totul, nu stim mare lucru de fapt....asa cred...poate ma insel...nu stiu.
 
@eugen: am citit si eu mult despre copiii acestia. ceea ce incerc sa fac este sa fiu linga el cu multa iubire si sa il las sa fie asa cum este el. apropo' de ce manifesta, clar traim intr-un cimp de constiinta comun, ce exprima el se afla in cimpul nostru comun - chiar daca uneori nu inteleg mare lucru, imi sunt familiare cumva. incerc sa las ceea ce simt si intuiesc sa ne ghideze, mintea si vorbele uneori sunt neincapatoare :-)
 
....copiii de cristal si indigo, sunt in alt regim ontologic, ei vin fara un bagaj karmic care sa le blocheze prea mult drumul spre Lumina Campului Unificat Divin.
...de aceea ma bucur ca nu il opresti inutil de la anumite experiente, caci de obicei ei exploreaza, si nu zabovesc prea mult pe o idee, asa cum parintii nostri erau intr-o stare de nematuritate spirituala, si mai mult traiau preluand tarele parintilor lor....ei chestia ca acesti copiii de azi nu au mai preluat nimic din karma anterioara, si sunt exclusiv liberi sa experimenteze noi dimensiuni a Realitatii fizice si mentale...eu lucrez zilnic cu astfel de copiii, si de multe ori, ma obosesc la cat de mobili sunt, dar trebuie de fiecare data sa simti ceea ce transmit ei, prin latura lor creativa si de joaca, sau mai serioasa.
din ce mi-ai povestit tu, micul Toma este un copil deosebit, de un simt al sensibilitatii si creatiei artistice real prin care acesti copiii se exprima chiar liber, fara sa mai invete aceeasi algoritmi de scoala ca ceilalti copiii de acum 40 de ani, sau 60 de ani.
totul este sa stabilesti armonia, si libertatea responsabila de a se bucura de viata fara a cade in anumite capcane adecvate varstei...o excesiva dependenta pe net, sau dependenta excesiva de desene animate moderne...sunt necesare si acestia, dar paleta de jocuri este mai vasta...
 
@eugen: lucrezi zilnic cu copii de acest fel? imi dai mai multe detalii? ma intereseaza :-)

imi poti scrie pe
idana.blog@gmail.com
 
Post a Comment



<< Home

This page is powered by Blogger. Isn't yours?