Monday, March 07, 2011
nuvele scurte (4)
pe margine ...
pe margine, in punctul in care echilibrul ti se sfarma ai doua alternative ... te agati sau te lasi. nici una din optiuni nu iti arata unde te duce, depinde de ... un ceva de nenumit. de ce anume depinde actiunea ta? greu de spus. e liberul arbitru? e o determinare dincolo de tine?
eram intr-o vizita la un prieten la spital, tocmai avusese un accident grav de masina si era la reanimare. spitalele sunt niste locuri grele prin energia plina de durere si suferinta pe care o contin. fizica si mentala in acelasi timp. sectia de reanimare devine in plan tangibil punctul de granita ... marginea. acolo unii se agata ca sa ramina, altii se lasa plecind. e o lupta pentru unii. o renuntare pentru altii.
cind am intrat in salon am zimbit catre toti si m-am indreptat catre patul prietenului meu. stateam cu el pur si simplu. sunt putine lucruri pe care le poti spune sau face catre un om aflat acolo ... cumva facut bucati, fizice sau emotionale. doar esti. fiind intreg, speri ca intregul tau va aduce un pic de lumina si va alina. in spatele meu, insa, pe un pat pe care nu il vedeam era un suflet care ma fixa si ma atragea imposibil de oprit catre marginea lui. intregul meu se sfarima incet incet, pasind fara sa ma pot impotrivi catre punctul lui de granita ... intre viata si moarte. in disperare si panica, se agata, luptindu-se sa nu se lase dus. m-am intors si l-am privit, un trup atit de slabit ca devenise prea usor ca sa nu se lase dus m-a prins cu o putere pe care nu mi-as fi imaginat-o. marginea lui era atit de abrupta ca nu i-am putut face fata. inima a inceput sa imi bata de nestavilit, o sudoare rece mi-a cuprins tot corpul, aerul nu imi mai ajungea si simteam cum lesin ... era prea puternic si greu ce se intimpla acolo. parca patrunsesem intr-o realitate paralela, iesind din corpul meu pe cale sa se prabuseasca, traiam intr-o alta lume ce nu era a mea. simteam o durere si o groaza ce nu imi apartineau dar le simteam ca fiind ale mele, acolo in lumea aia nou creata. o lume in care viata si moartea se contopeau. cu ultimul strop de putere am iesit din salon, incercind sa ramin conectata la mine si lumea mea ... afara totul a revenit la normal, nu mai simteam nimic. dupa vreo 5 minute am reintrat in salon, incercind sa petrec totusi ceva timp cu prietenul pe care venisem sa il vad ... de cum am pasit in salon, vuuum ... m-am reconectat la ceva-ul ala care ma sugea, fiindu-mi imposibil sa ma sustrag. pe marginea aia ... in realitatea aia am disparut din nou, ca atunci cind simti ca treci pragul dinspre veghe spre somn. m-am mai luptat o vreme sa ramin intreaga, incercind astfel sa il ajut chiar pe omul ala care se agata disperat de orice si oricine ... nu am reusit. simteam ca imi suge toata energia si ca e posibil sa mor chiar odata cu el sau in locul lui. am renuntat si am plecat ...
marginea lui a fost pret de un timp si marginea mea ... el a fost pret de un spatiu eu insami. el nu mai era unu, iar eu nu mai eram altul ... eram impreuna Unul.
pe margine ...
pe margine, in punctul in care echilibrul ti se sfarma ai doua alternative ... te agati sau te lasi. nici una din optiuni nu iti arata unde te duce, depinde de ... un ceva de nenumit. de ce anume depinde actiunea ta? greu de spus. e liberul arbitru? e o determinare dincolo de tine?
eram intr-o vizita la un prieten la spital, tocmai avusese un accident grav de masina si era la reanimare. spitalele sunt niste locuri grele prin energia plina de durere si suferinta pe care o contin. fizica si mentala in acelasi timp. sectia de reanimare devine in plan tangibil punctul de granita ... marginea. acolo unii se agata ca sa ramina, altii se lasa plecind. e o lupta pentru unii. o renuntare pentru altii.
cind am intrat in salon am zimbit catre toti si m-am indreptat catre patul prietenului meu. stateam cu el pur si simplu. sunt putine lucruri pe care le poti spune sau face catre un om aflat acolo ... cumva facut bucati, fizice sau emotionale. doar esti. fiind intreg, speri ca intregul tau va aduce un pic de lumina si va alina. in spatele meu, insa, pe un pat pe care nu il vedeam era un suflet care ma fixa si ma atragea imposibil de oprit catre marginea lui. intregul meu se sfarima incet incet, pasind fara sa ma pot impotrivi catre punctul lui de granita ... intre viata si moarte. in disperare si panica, se agata, luptindu-se sa nu se lase dus. m-am intors si l-am privit, un trup atit de slabit ca devenise prea usor ca sa nu se lase dus m-a prins cu o putere pe care nu mi-as fi imaginat-o. marginea lui era atit de abrupta ca nu i-am putut face fata. inima a inceput sa imi bata de nestavilit, o sudoare rece mi-a cuprins tot corpul, aerul nu imi mai ajungea si simteam cum lesin ... era prea puternic si greu ce se intimpla acolo. parca patrunsesem intr-o realitate paralela, iesind din corpul meu pe cale sa se prabuseasca, traiam intr-o alta lume ce nu era a mea. simteam o durere si o groaza ce nu imi apartineau dar le simteam ca fiind ale mele, acolo in lumea aia nou creata. o lume in care viata si moartea se contopeau. cu ultimul strop de putere am iesit din salon, incercind sa ramin conectata la mine si lumea mea ... afara totul a revenit la normal, nu mai simteam nimic. dupa vreo 5 minute am reintrat in salon, incercind sa petrec totusi ceva timp cu prietenul pe care venisem sa il vad ... de cum am pasit in salon, vuuum ... m-am reconectat la ceva-ul ala care ma sugea, fiindu-mi imposibil sa ma sustrag. pe marginea aia ... in realitatea aia am disparut din nou, ca atunci cind simti ca treci pragul dinspre veghe spre somn. m-am mai luptat o vreme sa ramin intreaga, incercind astfel sa il ajut chiar pe omul ala care se agata disperat de orice si oricine ... nu am reusit. simteam ca imi suge toata energia si ca e posibil sa mor chiar odata cu el sau in locul lui. am renuntat si am plecat ...
marginea lui a fost pret de un timp si marginea mea ... el a fost pret de un spatiu eu insami. el nu mai era unu, iar eu nu mai eram altul ... eram impreuna Unul.
# posted by I-Dana @ 12:14 AM 
