I-dana

basme si povesti

mi-a placut, am raspuns. preluat de la treibadici - la rindul lor de la Madalina Andronic.

1. Ați citit/vi s-au citit povești sau basme în copilărie?
Poate chiar ceva românesc? Ce titluri vă amintiți sau v-au rămas dragi?

nu imi aduc sa mi se fi citit, inainte sa pot citi ma uitam pe pozele cartilor de povesti ce imi picau in mina si inventam povestea pornind de la imagini. cind am crescut mai mare mi le-am citit singura.
imi amintesc cu mare drag povestea balaioarei, povestile lui Creanga si niste carti cu povesti patriotice cu stefan cel mare, etc..

2. Credeți că au avut vreun rol în dezvoltarea voastră, încă din copilărie, ca viitor adult?

absolut, patrundeam in lumea povestilor si participam activ pe timpul povestii dar si mult dupa aceea la toate trairile si intimplarile cartii. cred ca am invatat despre lume prin intermediul povestilor. au reprezentat prima experienta a vietii, poarta catre lume.

3. Sunteți de părere că fenomenul povestitului, mai ales în mediul familial,
are o funcție importantă în educarea copilului încă de la vârste fragede?
(Mai) dezvoltă acesta anumite legături între membri
și transmite valori morale elementare pentru educarea unui copil?

povestea il invata pe copil despre lume si viata in general, personajele din poveste il ajuta sa integreze toate laturile umanitatii, implicit ale lui insusi - de aceea exista personaje pozitive si negative. il ajuta sa invete furia, tristetea, durerea. sa faci lucrul asta cu copiii tai e esential, il ajuti sa inteleaga, ii dai ocazia sa intrebe si sa asimileze viata cu toate aspectele ei. in plus, e un mod de a stimula imaginatia, creativitatea ...

4. Citiți/ați citi povești copiilor dumneavoastră?
Ați alege povești românești, basme din repertoriul internațional
sau cele mai noi cărți pentru copii de pe piață?

toma, la 2 ani si 4 luni nu are inca rabdare sa ii citesti efectiv povestea, rind cu rind si cuvint cu cuvint, dar ne uitam pe cartile de povesti care, obligatoriu, trebuie sa aiba multe poze si spunem povestea pe scurt, punind accentul pe elementele esentiale. de exemplu la scufita rosie se duce direct la pagina cu discutia dintre scufita rosie si lupul deghizat in bunica si spunem impreuna: "grandma' why do you have such big ears (eu) - grenma, uai bii ear?" si asa mai departe ...

deocamdata alegem amestecat, basme de toate tipurile si in romana si in engleza. cred ca toate sunt importante.

5. O carte inainte de culcare sau un desen animat?

seara avem clar desene animate, dar cind intram in camera la culcare citim / spunem poveste sau cintam cintecele.

6. Credeți că o poveste “din carte” stimulează mai mult imaginația unui copil
și simțul său etic elementar decât alte metode care implică povești?*În ce măsură vi se par nepotrivite sau marcante pentru un copil scenele de violență din basme (fie ele românești sau nu)? Ar trebui ele "îndulcite" sau păstrate așa cum au fost create inițial?

nu cred ca scenele de violenta ar trebui indulcite ... tocmai asta e rostul povestilor sa il familiarizeze pe copil cu toate aspectele de constiinta, bucurie - tristete, fericire - durere, zina buna - vrajitoarea ... etc. sunt in noi ca oameni, copilul la rindul lui le contine, deci trebuie invatat ce inseamna fiecare. povestea le dezvaluie insa printr-o "lume" si un cadru mai sigure in care poti explica copilului ce efecte si consecinte pot avea anumite fapte asupra celorlalti.