I-dana

vremea intrebarilor (1)

... sa presupunem (prin absurd) ca creierul nostru este asemenea unui disc (vinil / cd / dvd / whatever). uneori atunci cind nu ai grija de cd, acesta se poate zgiria, adica se formeaza niste linii pe suprafata lui, ce te impiedica sa il mai folosesti. deci, in loc sa te uiti la tot filmul trebuie sa sari pasaje, sau trebuie din cind in cind sa il stergi bine, bine sperind ca isi va reveni ... asta in cazul optimist, in cazul pesimist se blocheaza for good si tot ce ai de facut este sa il arunci la gunoi - si cumperi altul nou.

ok, reintorcindu-ma la comparatia de mai devreme, sa presupunem ca acelasi tip de zgirietura se formeaza pe creier. o sa numesc aceste zgirieturi "pattern-uri". adica un anumit tip de experienta formeaza pe creier un anumit tip de reactie, asociata indestructibil cu un anumit tip de semnificatie. astfel, in anumite momente / situatii specifice declansatoare cazi precum acul patefonului pe zgirietura respectiva ... si dai in gol sau te blochezi, paralizind. si tu stii ce se intimpla, dar nu mai poti iesi de acolo, uneori reusesti sa iti muti acul interior din zgirietura si sa mergi mai departe ... si e ok, dar zgirietura / pattern-ul ala nu dispare niciodata de acolo si in anumite circumstante, pac ai alunecat iar in ea, e built in. daca in ceea ce priveste cd-ul iti poti cumpara unul nou, in ceea ce priveste sufletul ... ce faci?

si acum o sa ma intrebati ... pai, bine, bine ... dar ce treaba are creierul cu sufletul?
pai, chiar asa ... ce treaba are? ca doar e vremea intrebarilor ...