Monday, January 24, 2011
toma @ 2 ani si 3 luni
ieri 2 ani si 3 luni, ne distram, crestem, iubim si ne jucam.
... prima oara l-am dus in mall-ul vitan la locul de joaca acum vreo citeva saptamini. exista un spatiu cu bile si un traseu pe care trebuie sa il parcurga pe burta, urca, coboara, ajungind prin alte cotloane ... l-am bagat in spatiul de joaca (separat de exterior cu o plasa, doar pitici inauntru), initial a stat fericit in primul spatiu plin de bile, dupa care a vrut sa tropaie pe traseu, asa ca l-am scos si i-am dat drumul pe traseu (eu nemaivind acces mai departe) ... a mers un pic pe burta, a coborit intr-un spatiu mic dupa care, ca sa continue, trebuia sa urce... si aici s-a impotmolit. m-am chinuit sa conving vreo citiva copii sa il ridice de fund sa poata merge mai departe. nici o sansa. motiv pentru care m-am descaltat si am intrat sa destelenesc copilul, tirindu-ma caraghios pe burta ... eram precum gulliver in tara piticilor, avind parte de remarci de la pusti de 4-5-6 ani "aaa .. da' tu ce cauti aici?"
... ultima oara am fost simbata, i-am dat pantalonii jos ca sa aiba mai multa mobilitate si i-am dat drumul pe traseu. la primul hop ... "hai mami sus, sus piciorul. impinge-te in picioare, apuca-te cu minutele" ... nimic, tomtom nu se urnea deloc. ok, zic, hai sa mai incerc cu copiii. de data asta, am noroc, gasesc doi de vreo 4-5 ani, unul il apuca de miini si il trage peste un fel de pirleaz, celalalt il impinge de picioare, toma suspendat intre ei, intr-un dezechilibru precar in aer cu burta lipita de obstacolul pe care trebuia sa il sara ridea cu gura pina la urechi. "ih, ih ... aoleu, dar nu putem, e prea greu" tipau copii, rizind si ei. devenise super distractie. reusesc sa il impinga / traga suficient de tare spre directia de inaintare si poc ii dau drumul. toma cade in cap, dar ride in continuare. e moale peste tot pe acolo. bineinteles ca dupa faza asta, in care se prinde ca poate inainta cu ajutor, vrea numai pe traseu. ajunge din nou la obstacolul cu pricina, cei doi copii, la rugamintea mea, se intorc sa treaca ghemotocul rotofei ... toma se lasa rizind in miinile lor, doar le atrage atentia "nu poc poc. nu" - adica sa nu ii mai dea drumul asa brusc. dupa citeva ture, invata cum e cu cocotatul. se chinuie din rasputeri, impingindu-se in picioare si apucindu-se cu miinile de tot ce putea, tinindu-mi mie isonul "shuush, mami. shuush. pinge. pinge"
... cel mai tare a fost la sfirsit cind alerga ca bezmeticul prin tot mall-ul in strampi caci nu mai vroia cu pantofi si pantaloni.
pentru ca afara nu mai stam decit maxim 30-45 minute, in casa vrea in continuu sa se uite la desene animate si sa se joace cu ipad-ul. noua distractie este sa isi gaseasca pe youtube filmulete cu bebelusi si desene animate. habar nu am cum le-a gasit, dar ii place la nebunie youtube-ul. cind ii opresc desenele si ii iau ipad-ul (incercind sa tin un fel de program redus la belit ochii in ecran), face crize de nervi, ori arunca cu dvd-urile pe jos ori se arunca el pe jos tipind - no! no!
somnul ... e in continuare o distractie, dar are noi valente. mai nou se culca foarte tirziu si trezeste invariabil la 7 dimineata sa fie sigur ca sta cit mai mult cu mine si mai prinde ceva timp inainte de a pleca la birou, motiv pentru care sunt in freza. chiar am nevoie de un pic de timp pentru mine si cu mine, macar dimineata ... dar nu ma iarta deloc!
olita este un subiect total neinteresant. stie ca noi mergem la olita mare si el ar trebui sa mearga la olita mica ... dar cind ma anunta ca face "caca" si il pun pe olita, se opreste si nu mai face deloc. sau il intreb "mami faci caca la olita?" - "nu" raspunde invariabil. "dar unde faci caca" - "aco" si imi arata pampersul cu degetul. da, ma rog ... mai asteptam.
vorbitul e mai incet, inca vorbesc cu el in engleza, dar am decis sa o fac doar daca sunt eu si cu el, atunci cind sunt altii prin preajma vorbesc cu el in romana. e mai bine, pentru ca la un moment dat vorbea mai mult in engleza decit in romana, plus ca bona, unii bunici habar nu aveau ce spune ... si-a dat drumul la romana, dar cind facem trecerea de la o limba la alta, turuie neinteligibil in nici o limba.
crestem incet, incet si e tare bine ...
ieri 2 ani si 3 luni, ne distram, crestem, iubim si ne jucam.
... prima oara l-am dus in mall-ul vitan la locul de joaca acum vreo citeva saptamini. exista un spatiu cu bile si un traseu pe care trebuie sa il parcurga pe burta, urca, coboara, ajungind prin alte cotloane ... l-am bagat in spatiul de joaca (separat de exterior cu o plasa, doar pitici inauntru), initial a stat fericit in primul spatiu plin de bile, dupa care a vrut sa tropaie pe traseu, asa ca l-am scos si i-am dat drumul pe traseu (eu nemaivind acces mai departe) ... a mers un pic pe burta, a coborit intr-un spatiu mic dupa care, ca sa continue, trebuia sa urce... si aici s-a impotmolit. m-am chinuit sa conving vreo citiva copii sa il ridice de fund sa poata merge mai departe. nici o sansa. motiv pentru care m-am descaltat si am intrat sa destelenesc copilul, tirindu-ma caraghios pe burta ... eram precum gulliver in tara piticilor, avind parte de remarci de la pusti de 4-5-6 ani "aaa .. da' tu ce cauti aici?"
... ultima oara am fost simbata, i-am dat pantalonii jos ca sa aiba mai multa mobilitate si i-am dat drumul pe traseu. la primul hop ... "hai mami sus, sus piciorul. impinge-te in picioare, apuca-te cu minutele" ... nimic, tomtom nu se urnea deloc. ok, zic, hai sa mai incerc cu copiii. de data asta, am noroc, gasesc doi de vreo 4-5 ani, unul il apuca de miini si il trage peste un fel de pirleaz, celalalt il impinge de picioare, toma suspendat intre ei, intr-un dezechilibru precar in aer cu burta lipita de obstacolul pe care trebuia sa il sara ridea cu gura pina la urechi. "ih, ih ... aoleu, dar nu putem, e prea greu" tipau copii, rizind si ei. devenise super distractie. reusesc sa il impinga / traga suficient de tare spre directia de inaintare si poc ii dau drumul. toma cade in cap, dar ride in continuare. e moale peste tot pe acolo. bineinteles ca dupa faza asta, in care se prinde ca poate inainta cu ajutor, vrea numai pe traseu. ajunge din nou la obstacolul cu pricina, cei doi copii, la rugamintea mea, se intorc sa treaca ghemotocul rotofei ... toma se lasa rizind in miinile lor, doar le atrage atentia "nu poc poc. nu" - adica sa nu ii mai dea drumul asa brusc. dupa citeva ture, invata cum e cu cocotatul. se chinuie din rasputeri, impingindu-se in picioare si apucindu-se cu miinile de tot ce putea, tinindu-mi mie isonul "shuush, mami. shuush. pinge. pinge"
... cel mai tare a fost la sfirsit cind alerga ca bezmeticul prin tot mall-ul in strampi caci nu mai vroia cu pantofi si pantaloni.
pentru ca afara nu mai stam decit maxim 30-45 minute, in casa vrea in continuu sa se uite la desene animate si sa se joace cu ipad-ul. noua distractie este sa isi gaseasca pe youtube filmulete cu bebelusi si desene animate. habar nu am cum le-a gasit, dar ii place la nebunie youtube-ul. cind ii opresc desenele si ii iau ipad-ul (incercind sa tin un fel de program redus la belit ochii in ecran), face crize de nervi, ori arunca cu dvd-urile pe jos ori se arunca el pe jos tipind - no! no!
somnul ... e in continuare o distractie, dar are noi valente. mai nou se culca foarte tirziu si trezeste invariabil la 7 dimineata sa fie sigur ca sta cit mai mult cu mine si mai prinde ceva timp inainte de a pleca la birou, motiv pentru care sunt in freza. chiar am nevoie de un pic de timp pentru mine si cu mine, macar dimineata ... dar nu ma iarta deloc!
olita este un subiect total neinteresant. stie ca noi mergem la olita mare si el ar trebui sa mearga la olita mica ... dar cind ma anunta ca face "caca" si il pun pe olita, se opreste si nu mai face deloc. sau il intreb "mami faci caca la olita?" - "nu" raspunde invariabil. "dar unde faci caca" - "aco" si imi arata pampersul cu degetul. da, ma rog ... mai asteptam.
vorbitul e mai incet, inca vorbesc cu el in engleza, dar am decis sa o fac doar daca sunt eu si cu el, atunci cind sunt altii prin preajma vorbesc cu el in romana. e mai bine, pentru ca la un moment dat vorbea mai mult in engleza decit in romana, plus ca bona, unii bunici habar nu aveau ce spune ... si-a dat drumul la romana, dar cind facem trecerea de la o limba la alta, turuie neinteligibil in nici o limba.
crestem incet, incet si e tare bine ...
# posted by I-Dana @ 1:00 AM 
