I-dana

nepregatiti

deunazi imi dadeam seama ca au fost destule perioade in viata mea cind m-am simtit tare nepregatita. si ma intrebam ce inseamna pentru mine sa fiu nepregatita si care erau elementele comune ale starii asteia ...

am fost nepregatita cind mi-am pierdut vederea la ochiul drept, la fel de nepregatita cind am pierdut ochiul fizic ... la inceput de tot cind m-am nascut si nu am primit ce aveam nevoie ca si copil si m-am simtit respinsa ... cind a murit kiki ... cind am parasit si am fost parasita ... cind am fost mintita sau am fost lovita ... cind l-am nascut pe toma ... acum ma simt nepregatita

ce e comun, e clar, nevoia / dorinta versus raspunsul primit din exterior sau cursul natural al vietii ... eu stiu ca ceea ce traim, viata in sine, este o impletire fantastica intre determinarea noastra personala dar si o determinare ce e mai presus de noi

ceea ce am invatat insa de curind este ca atunci cind esti fidela tie insati si iti e clar ce e in tine si cine esti si chiar ce iti doresti, nepregatirea devine doar o tranzitie, ca o intersectie ... si atunci orice ruta devine posibila. drumul tau poate sa mearga inainte, sau la dreapta sau la stinga ... si nu mai are nici o importanta pe care alegi sa te duci / sau te duce viata ... pe oricare dintre drumuri tu esti intreg, te ai cu totul

abia in momente de genul asta iubesti cu adevarat, il iubesti neconditionat pe cel de linga tine - chiar daca asta presupune chiar sa nu mai fie linga tine, iubesti neconditionat lumea intreaga - chiar daca uneori ti se pare ca ti se opune. abia atunci poti sa spui ca cel mai important lucru pentru tine este sa fii intreg indiferent de milioanele de posibilitati generate de respiratia vietii. abia atunci accepti viata si o iubesti.

abia atunci poti spune "nu" si "da" plenar, cu toata fiinta ta ...