Thursday, December 16, 2010
"calatoria inimii" (john welwood) la ceas de rasarit
unele din cele mai placute momente din zi sunt dimineata foarte devreme (in jur de 6 - 7) cind ma trezesc, imi fac un ceai negru si citesc pe canapeaua din living ... uneori chiar si o ora. afara e inca noapte si totul e amortit, baietii dorm si le simt caldura si linistea cum le invaluie spatiul, fiecare in camera lui ... iar eu, cu picioarele incrucisate sub mine, cu cana de ceai fierbinte, aburind intr-o mina si cartea in cealalta ma las purtata de povestile ce se nasc din paginile cartilor sau din rindurile fiintei mele ...
cartea pe care o citesc acum ma tulbura si ma rascoleste. e vorba despre iubire, relatii si cuplu. o altfel de iubire decit ce invatam de obicei pina la virsta asta. dar mai ales e vorba despre cei care construiesc relatia de iubire. ei, fiecare in parte si ei impreuna in relatie.
in dimineata asta am dat peste un exemplu foarte tare. contextul era ceva de genul - fiecare individ isi cara dupa el experientele din viata asta, in special copilarie (plus alea karmice) si toata viata, dar mai ales in relatie, ele ajung sa se re-editeze, transformindu-se intr-un fel de poveste / scenariu de viata ... inconstient le da viata, le re-genereaza ... pentru ca asa a ajuns sa creada ca este el si lumea in care traieste. exemplul dat este al unui tip C care in copilaria mica fusese lipsit de iubire / tandrete / apropiere materna, iar in viata de adult are dificultati majore in relatii pentru ca "foamea" lui de iubire le sperie pe toate partenerele lui, acestea ajungind sa il paraseasca fiecare in parte, fiind prea coplesite.
povestea in sine este cum este ... o intilnim adesea ... explicatia lui welwood, insa, zguduie profund ... "C, copilul, ca sa supravietuiasca fizic si emotional isi gaseste un fel de EUcare il salveaza, o identitate proprie ... iar asta suna ceva de genul EU SUNT EU DOAR ATUNCI CIND SUNT GOL, INFOMETAT SI LIPSIT DE IUBIRE" .
... asta e povestea / scenariul lui C si tot ceea ce face (inconstient, bineinteles) este sa re-editeze acea poveste ... la mai multe edituri / in diverse manuscrise / cu diferite coperti / in mai multe timpuri si in cu totul alte spatii.
... paradoxul nu il vede, pentru ca povestea il orbeste si ajunge sa il hraneasca ... lasindu-l de fapt la fel de gol si infometat
unele din cele mai placute momente din zi sunt dimineata foarte devreme (in jur de 6 - 7) cind ma trezesc, imi fac un ceai negru si citesc pe canapeaua din living ... uneori chiar si o ora. afara e inca noapte si totul e amortit, baietii dorm si le simt caldura si linistea cum le invaluie spatiul, fiecare in camera lui ... iar eu, cu picioarele incrucisate sub mine, cu cana de ceai fierbinte, aburind intr-o mina si cartea in cealalta ma las purtata de povestile ce se nasc din paginile cartilor sau din rindurile fiintei mele ...
cartea pe care o citesc acum ma tulbura si ma rascoleste. e vorba despre iubire, relatii si cuplu. o altfel de iubire decit ce invatam de obicei pina la virsta asta. dar mai ales e vorba despre cei care construiesc relatia de iubire. ei, fiecare in parte si ei impreuna in relatie.
in dimineata asta am dat peste un exemplu foarte tare. contextul era ceva de genul - fiecare individ isi cara dupa el experientele din viata asta, in special copilarie (plus alea karmice) si toata viata, dar mai ales in relatie, ele ajung sa se re-editeze, transformindu-se intr-un fel de poveste / scenariu de viata ... inconstient le da viata, le re-genereaza ... pentru ca asa a ajuns sa creada ca este el si lumea in care traieste. exemplul dat este al unui tip C care in copilaria mica fusese lipsit de iubire / tandrete / apropiere materna, iar in viata de adult are dificultati majore in relatii pentru ca "foamea" lui de iubire le sperie pe toate partenerele lui, acestea ajungind sa il paraseasca fiecare in parte, fiind prea coplesite.
povestea in sine este cum este ... o intilnim adesea ... explicatia lui welwood, insa, zguduie profund ... "C, copilul, ca sa supravietuiasca fizic si emotional isi gaseste un fel de EU
... asta e povestea / scenariul lui C si tot ceea ce face (inconstient, bineinteles) este sa re-editeze acea poveste ... la mai multe edituri / in diverse manuscrise / cu diferite coperti / in mai multe timpuri si in cu totul alte spatii.
... paradoxul nu il vede, pentru ca povestea il orbeste si ajunge sa il hraneasca ... lasindu-l de fapt la fel de gol si infometat
# posted by I-Dana @ 12:36 AM 
