Wednesday, July 14, 2010
"leaganul respiratiei" herta muller
adesea am spus ca nu eu imi aleg cartile, ci ele ma aleg pe mine. de nenumarate ori mi-a "picat" in mina cite o carte exact la momentul potrivit. acea carte ducea o poveste ce mie imi trebuia in etapa in care ma aflam si ma ajuta sa mai urc o treapta pe scara vietii. "leaganul respiratiei" mi-am cumparat-o in aeroport pentru ca imi uitasem cartea acasa si de obicei citesc in avion si seara in hotel. mi s-a parut scumpa 13.80 Euro. nu stiu inca de ce a ajuns la mine, stiu doar ca povestea ei m-a zguduit teribil si ca are legatura cu una din temele importante ale vietii mele - "foamea".
pe scurt, e o carte despre foame si Ingerul foamei, o poveste reala a unui prizonier de 17 ani intr-un lagar sovietic. 5 ani despre supravietuire si infometare, in care singura pirghie prin care reuseste sa supravietuiasca este in mod paradoxal foamea insasi. de parca relatia cu ea devine singura gura de oxigen pe marginea vietii, la malul mortii - o relatie inspaimintatoare si voluptoasa, cu elemente dure si extrem de contrare ... apropierea si perversiunea, teroarea si intimitatea, calaul si salvatorul, unicul martor si prieten in iadul dorului si al golului ... viata si moartea, iubirea si distrugerea laolalta intr-un "doi" de neseparat. el, baiatul nedevenit inca barbat, si ingerul lui ... ingerul foamei
nu ma pot abtine sa extrag citeva fraze:
"mersul lucrurilor
adevarul gol-golut e ca avocatul Paul Gast i-a tot furat neveste-sii supa din blid, pina ce ea nu s-a mai putut scula si-a murit nemaiavind cum face altfel, asa si cum el fura supa din blid fiindca foamea lui n-avea cum face altfel, asa cum el a inceput sa ii poarte paltonul din blana de iepure si n-avea ce-i face ca ea murise, asa cum nici ea n-avea ce-i face ca nu se mai putuse scula, asa cum mai apoi cintareata Loni, a purtat ea paltonul si n-avea ce-i face ca prin moartea nevestei devenise liber un palton, asa cum nici avocatul n-avea ce-i face ca devenise liber si el prin moartea nevestei, si nici ca a vrut sa o inlocuiasca cu Loni, asa cum nici Loni n-avea ce-i face ca voia sa aiba un barbat in spatele paturii, sau ca voia un palton, sau ca nu era cu putinta sa separi una de alta, asa cum nici iarna n-avea ce-i face ca era strasnic de geroasa, iar paltonul calduros, asa cum nici zilele n-aveau ce-i face ca erau un lant de cauze si consecinte, asa cum nici cauzele si consecintele n-aveau ce-i face ca erau adevarul gol-golut. asta era mersul lucrurilor, si pentru ca nimeni n-avea ce-i face, nimeni nu putea face nimic."
"traim. traim doar o singura data
in vremea-lui-piele-si-oase n-aveam nimic altceva in creier in afara zazaitului vesnic: gerul biciuieste, foamea insala, oboseala ingreuiaza, dorul mistuie, plosnitele si paduchii musca. voiam sa fac un troc cu obiectele care, fara a trai, nu sunt moarte. voiam sa cad la invoiala asupra unui troc salvator intre corpul meu si linia orizontului sus in aer si drumurile prafoase jos pe pamint. voiam sa le imprumut rezistenta si sa traiesc fara corp, si dupa ce va fi trecut ce-i mai rau, sa ma strecor iar in corpul meu. toate astea nu aveau nimic de a face cu moartea, erau contrarul ei.
punctul zero e ceea ce-i de nespus. noi doi, punctul zero si cu mine, suntem de acord ca nu se poate vorbi despre el, ci cel mult in jurul lui. trocul salvator nu suporta comparatie. este obligatoriu si direct precum:
1 lopata de carbuni cu virf = 1 gram de piine"
adesea am spus ca nu eu imi aleg cartile, ci ele ma aleg pe mine. de nenumarate ori mi-a "picat" in mina cite o carte exact la momentul potrivit. acea carte ducea o poveste ce mie imi trebuia in etapa in care ma aflam si ma ajuta sa mai urc o treapta pe scara vietii. "leaganul respiratiei" mi-am cumparat-o in aeroport pentru ca imi uitasem cartea acasa si de obicei citesc in avion si seara in hotel. mi s-a parut scumpa 13.80 Euro. nu stiu inca de ce a ajuns la mine, stiu doar ca povestea ei m-a zguduit teribil si ca are legatura cu una din temele importante ale vietii mele - "foamea".
pe scurt, e o carte despre foame si Ingerul foamei, o poveste reala a unui prizonier de 17 ani intr-un lagar sovietic. 5 ani despre supravietuire si infometare, in care singura pirghie prin care reuseste sa supravietuiasca este in mod paradoxal foamea insasi. de parca relatia cu ea devine singura gura de oxigen pe marginea vietii, la malul mortii - o relatie inspaimintatoare si voluptoasa, cu elemente dure si extrem de contrare ... apropierea si perversiunea, teroarea si intimitatea, calaul si salvatorul, unicul martor si prieten in iadul dorului si al golului ... viata si moartea, iubirea si distrugerea laolalta intr-un "doi" de neseparat. el, baiatul nedevenit inca barbat, si ingerul lui ... ingerul foamei
nu ma pot abtine sa extrag citeva fraze:
"mersul lucrurilor
adevarul gol-golut e ca avocatul Paul Gast i-a tot furat neveste-sii supa din blid, pina ce ea nu s-a mai putut scula si-a murit nemaiavind cum face altfel, asa si cum el fura supa din blid fiindca foamea lui n-avea cum face altfel, asa cum el a inceput sa ii poarte paltonul din blana de iepure si n-avea ce-i face ca ea murise, asa cum nici ea n-avea ce-i face ca nu se mai putuse scula, asa cum mai apoi cintareata Loni, a purtat ea paltonul si n-avea ce-i face ca prin moartea nevestei devenise liber un palton, asa cum nici avocatul n-avea ce-i face ca devenise liber si el prin moartea nevestei, si nici ca a vrut sa o inlocuiasca cu Loni, asa cum nici Loni n-avea ce-i face ca voia sa aiba un barbat in spatele paturii, sau ca voia un palton, sau ca nu era cu putinta sa separi una de alta, asa cum nici iarna n-avea ce-i face ca era strasnic de geroasa, iar paltonul calduros, asa cum nici zilele n-aveau ce-i face ca erau un lant de cauze si consecinte, asa cum nici cauzele si consecintele n-aveau ce-i face ca erau adevarul gol-golut. asta era mersul lucrurilor, si pentru ca nimeni n-avea ce-i face, nimeni nu putea face nimic."
"traim. traim doar o singura data
in vremea-lui-piele-si-oase n-aveam nimic altceva in creier in afara zazaitului vesnic: gerul biciuieste, foamea insala, oboseala ingreuiaza, dorul mistuie, plosnitele si paduchii musca. voiam sa fac un troc cu obiectele care, fara a trai, nu sunt moarte. voiam sa cad la invoiala asupra unui troc salvator intre corpul meu si linia orizontului sus in aer si drumurile prafoase jos pe pamint. voiam sa le imprumut rezistenta si sa traiesc fara corp, si dupa ce va fi trecut ce-i mai rau, sa ma strecor iar in corpul meu. toate astea nu aveau nimic de a face cu moartea, erau contrarul ei.
punctul zero e ceea ce-i de nespus. noi doi, punctul zero si cu mine, suntem de acord ca nu se poate vorbi despre el, ci cel mult in jurul lui. trocul salvator nu suporta comparatie. este obligatoriu si direct precum:
1 lopata de carbuni cu virf = 1 gram de piine"
# posted by I-Dana @ 12:56 PM 
