Wednesday, July 14, 2010
"leaganul respiratiei" herta muller
adesea am spus ca nu eu imi aleg cartile, ci ele ma aleg pe mine. de nenumarate ori mi-a "picat" in mina cite o carte exact la momentul potrivit. acea carte ducea o poveste ce mie imi trebuia in etapa in care ma aflam si ma ajuta sa mai urc o treapta pe scara vietii. "leaganul respiratiei" mi-am cumparat-o in aeroport pentru ca imi uitasem cartea acasa si de obicei citesc in avion si seara in hotel. mi s-a parut scumpa 13.80 Euro. nu stiu inca de ce a ajuns la mine, stiu doar ca povestea ei m-a zguduit teribil si ca are legatura cu una din temele importante ale vietii mele - "foamea".
pe scurt, e o carte despre foame si Ingerul foamei, o poveste reala a unui prizonier de 17 ani intr-un lagar sovietic. 5 ani despre supravietuire si infometare, in care singura pirghie prin care reuseste sa supravietuiasca este in mod paradoxal foamea insasi. de parca relatia cu ea devine singura gura de oxigen pe marginea vietii, la malul mortii - o relatie inspaimintatoare si voluptoasa, cu elemente dure si extrem de contrare ... apropierea si perversiunea, teroarea si intimitatea, calaul si salvatorul, unicul martor si prieten in iadul dorului si al golului ... viata si moartea, iubirea si distrugerea laolalta intr-un "doi" de neseparat. el, baiatul nedevenit inca barbat, si ingerul lui ... ingerul foamei
nu ma pot abtine sa extrag citeva fraze:
"mersul lucrurilor
adevarul gol-golut e ca avocatul Paul Gast i-a tot furat neveste-sii supa din blid, pina ce ea nu s-a mai putut scula si-a murit nemaiavind cum face altfel, asa si cum el fura supa din blid fiindca foamea lui n-avea cum face altfel, asa cum el a inceput sa ii poarte paltonul din blana de iepure si n-avea ce-i face ca ea murise, asa cum nici ea n-avea ce-i face ca nu se mai putuse scula, asa cum mai apoi cintareata Loni, a purtat ea paltonul si n-avea ce-i face ca prin moartea nevestei devenise liber un palton, asa cum nici avocatul n-avea ce-i face ca devenise liber si el prin moartea nevestei, si nici ca a vrut sa o inlocuiasca cu Loni, asa cum nici Loni n-avea ce-i face ca voia sa aiba un barbat in spatele paturii, sau ca voia un palton, sau ca nu era cu putinta sa separi una de alta, asa cum nici iarna n-avea ce-i face ca era strasnic de geroasa, iar paltonul calduros, asa cum nici zilele n-aveau ce-i face ca erau un lant de cauze si consecinte, asa cum nici cauzele si consecintele n-aveau ce-i face ca erau adevarul gol-golut. asta era mersul lucrurilor, si pentru ca nimeni n-avea ce-i face, nimeni nu putea face nimic."
"traim. traim doar o singura data
in vremea-lui-piele-si-oase n-aveam nimic altceva in creier in afara zazaitului vesnic: gerul biciuieste, foamea insala, oboseala ingreuiaza, dorul mistuie, plosnitele si paduchii musca. voiam sa fac un troc cu obiectele care, fara a trai, nu sunt moarte. voiam sa cad la invoiala asupra unui troc salvator intre corpul meu si linia orizontului sus in aer si drumurile prafoase jos pe pamint. voiam sa le imprumut rezistenta si sa traiesc fara corp, si dupa ce va fi trecut ce-i mai rau, sa ma strecor iar in corpul meu. toate astea nu aveau nimic de a face cu moartea, erau contrarul ei.
punctul zero e ceea ce-i de nespus. noi doi, punctul zero si cu mine, suntem de acord ca nu se poate vorbi despre el, ci cel mult in jurul lui. trocul salvator nu suporta comparatie. este obligatoriu si direct precum:
1 lopata de carbuni cu virf = 1 gram de piine"
adesea am spus ca nu eu imi aleg cartile, ci ele ma aleg pe mine. de nenumarate ori mi-a "picat" in mina cite o carte exact la momentul potrivit. acea carte ducea o poveste ce mie imi trebuia in etapa in care ma aflam si ma ajuta sa mai urc o treapta pe scara vietii. "leaganul respiratiei" mi-am cumparat-o in aeroport pentru ca imi uitasem cartea acasa si de obicei citesc in avion si seara in hotel. mi s-a parut scumpa 13.80 Euro. nu stiu inca de ce a ajuns la mine, stiu doar ca povestea ei m-a zguduit teribil si ca are legatura cu una din temele importante ale vietii mele - "foamea".
pe scurt, e o carte despre foame si Ingerul foamei, o poveste reala a unui prizonier de 17 ani intr-un lagar sovietic. 5 ani despre supravietuire si infometare, in care singura pirghie prin care reuseste sa supravietuiasca este in mod paradoxal foamea insasi. de parca relatia cu ea devine singura gura de oxigen pe marginea vietii, la malul mortii - o relatie inspaimintatoare si voluptoasa, cu elemente dure si extrem de contrare ... apropierea si perversiunea, teroarea si intimitatea, calaul si salvatorul, unicul martor si prieten in iadul dorului si al golului ... viata si moartea, iubirea si distrugerea laolalta intr-un "doi" de neseparat. el, baiatul nedevenit inca barbat, si ingerul lui ... ingerul foamei
nu ma pot abtine sa extrag citeva fraze:
"mersul lucrurilor
adevarul gol-golut e ca avocatul Paul Gast i-a tot furat neveste-sii supa din blid, pina ce ea nu s-a mai putut scula si-a murit nemaiavind cum face altfel, asa si cum el fura supa din blid fiindca foamea lui n-avea cum face altfel, asa cum el a inceput sa ii poarte paltonul din blana de iepure si n-avea ce-i face ca ea murise, asa cum nici ea n-avea ce-i face ca nu se mai putuse scula, asa cum mai apoi cintareata Loni, a purtat ea paltonul si n-avea ce-i face ca prin moartea nevestei devenise liber un palton, asa cum nici avocatul n-avea ce-i face ca devenise liber si el prin moartea nevestei, si nici ca a vrut sa o inlocuiasca cu Loni, asa cum nici Loni n-avea ce-i face ca voia sa aiba un barbat in spatele paturii, sau ca voia un palton, sau ca nu era cu putinta sa separi una de alta, asa cum nici iarna n-avea ce-i face ca era strasnic de geroasa, iar paltonul calduros, asa cum nici zilele n-aveau ce-i face ca erau un lant de cauze si consecinte, asa cum nici cauzele si consecintele n-aveau ce-i face ca erau adevarul gol-golut. asta era mersul lucrurilor, si pentru ca nimeni n-avea ce-i face, nimeni nu putea face nimic."
"traim. traim doar o singura data
in vremea-lui-piele-si-oase n-aveam nimic altceva in creier in afara zazaitului vesnic: gerul biciuieste, foamea insala, oboseala ingreuiaza, dorul mistuie, plosnitele si paduchii musca. voiam sa fac un troc cu obiectele care, fara a trai, nu sunt moarte. voiam sa cad la invoiala asupra unui troc salvator intre corpul meu si linia orizontului sus in aer si drumurile prafoase jos pe pamint. voiam sa le imprumut rezistenta si sa traiesc fara corp, si dupa ce va fi trecut ce-i mai rau, sa ma strecor iar in corpul meu. toate astea nu aveau nimic de a face cu moartea, erau contrarul ei.
punctul zero e ceea ce-i de nespus. noi doi, punctul zero si cu mine, suntem de acord ca nu se poate vorbi despre el, ci cel mult in jurul lui. trocul salvator nu suporta comparatie. este obligatoriu si direct precum:
1 lopata de carbuni cu virf = 1 gram de piine"
Monday, July 12, 2010
on the go
intirziere 30 minute la zborul de paris, teoretic nu e mult, practic as fi preferat sa le stau cu toma ... covrigei sarati, chips-uri, alune si sucuri singura oferta la salonul business de pe otopeni ... deh. in ultima vreme imi aranjez plecarile la milimetru astfel incit sa petrec cit mai putin timp departe de toma. merg doar pentru ce am de facut, cel mai adesea din avion direct in meeting si invers sau prefer sa zbor noptile pentru calatoriile mai lungi. legatura cu toma este ceva ce nu am mai trait pina acum, imi e extrem de greu sa fiu departe de el, iar dorul de el dilata timpul si ii da o greutate ce imi atirna undeva pe dinauntru ... cu siguranta exista avantajul noptilor dormite cap-coada si timpul petrecut cu mine ... cu ipod-ul in urechi si cartea sub ochi, acolo sus pe nori zbor ... si e al naibii de bine
intirziere 30 minute la zborul de paris, teoretic nu e mult, practic as fi preferat sa le stau cu toma ... covrigei sarati, chips-uri, alune si sucuri singura oferta la salonul business de pe otopeni ... deh. in ultima vreme imi aranjez plecarile la milimetru astfel incit sa petrec cit mai putin timp departe de toma. merg doar pentru ce am de facut, cel mai adesea din avion direct in meeting si invers sau prefer sa zbor noptile pentru calatoriile mai lungi. legatura cu toma este ceva ce nu am mai trait pina acum, imi e extrem de greu sa fiu departe de el, iar dorul de el dilata timpul si ii da o greutate ce imi atirna undeva pe dinauntru ... cu siguranta exista avantajul noptilor dormite cap-coada si timpul petrecut cu mine ... cu ipod-ul in urechi si cartea sub ochi, acolo sus pe nori zbor ... si e al naibii de bine
Monday, July 05, 2010
barcelona ... my love
primul contact cu barcelona acum multi ani a fost navalnic si ravasitor ... precum o tornada de vint si praf pornita din mare dinspre statuia lui columb, a urcat incet pe rambla si m-a prins pe linga boqueria market. s-a strecurat subtil in interior si m-a rasucit de sus in jos, de la stinga la dreapta la nesfirsit. am fost vreme de ore pierduta de realitatea asta si dusa pe trimbite de vint si vuiet, totul urla in fiecare celula a mea, mintea facuse shut down, asistam tacuta si speriata la o naprasnica furtuna ... imi repetam intruna "las-o sa treaca! nu te opune. vine si pleaca ... las-o sa treaca ..."
au urmat alte vizite pline de bucurie, zumzet de palavrageala ce nu se opreste niciodata fie zi ori noapte, ecouri de pahare si vase spalate noaptea tirziu printre stradutele inguste si inalte pina la cer, mare albastra si soare cald. iubire si zbor ...
si altele cu meetinguri lungi, oameni multi, bugete si strategii, branduri si cine linistite ...
inspiratii si respiratii in alt an. iubire si moarte. rai si iad, vorbe nespuse, frici nelasate la suprafata. gol in stomac si iubire pina la stele. dor si teama. tristete veche de cind ma stiam, speranta alba precum lumina, plimbari frumoase pe strazi diagonale ... si nori
ultima data, acum doi ani, am fost cu toma ... in burtica, eram in 6 luni. zimbeam neincetat amindoi, i-am aratat barcelona in plimbari lungi, i-am povestit despre mine si nu numai. am ris si l-am mingiiat. a aflat despre barcelona din mine. orasul in sine se dovedea cu fiecare cuvint, pas si traire o prelungire a mea. cresteam in ea, iar ea se contura in mine ... mult plin
inapoi in barcelona saptamina asta.
primul contact cu barcelona acum multi ani a fost navalnic si ravasitor ... precum o tornada de vint si praf pornita din mare dinspre statuia lui columb, a urcat incet pe rambla si m-a prins pe linga boqueria market. s-a strecurat subtil in interior si m-a rasucit de sus in jos, de la stinga la dreapta la nesfirsit. am fost vreme de ore pierduta de realitatea asta si dusa pe trimbite de vint si vuiet, totul urla in fiecare celula a mea, mintea facuse shut down, asistam tacuta si speriata la o naprasnica furtuna ... imi repetam intruna "las-o sa treaca! nu te opune. vine si pleaca ... las-o sa treaca ..."
au urmat alte vizite pline de bucurie, zumzet de palavrageala ce nu se opreste niciodata fie zi ori noapte, ecouri de pahare si vase spalate noaptea tirziu printre stradutele inguste si inalte pina la cer, mare albastra si soare cald. iubire si zbor ...
si altele cu meetinguri lungi, oameni multi, bugete si strategii, branduri si cine linistite ...
inspiratii si respiratii in alt an. iubire si moarte. rai si iad, vorbe nespuse, frici nelasate la suprafata. gol in stomac si iubire pina la stele. dor si teama. tristete veche de cind ma stiam, speranta alba precum lumina, plimbari frumoase pe strazi diagonale ... si nori
ultima data, acum doi ani, am fost cu toma ... in burtica, eram in 6 luni. zimbeam neincetat amindoi, i-am aratat barcelona in plimbari lungi, i-am povestit despre mine si nu numai. am ris si l-am mingiiat. a aflat despre barcelona din mine. orasul in sine se dovedea cu fiecare cuvint, pas si traire o prelungire a mea. cresteam in ea, iar ea se contura in mine ... mult plin
inapoi in barcelona saptamina asta.
