I-dana

zbor

iubesc zborul, acolo sus in avion ma rup cumva de lumea asta, parca timpul si spatiul se anuleaza, iar pe cerul albastru doar sunt. dincolo de ginduri, dincolo de pasii mici sau mari pe care trebuie sa ii fac in mod normal ca sa traiesc ...

cind calatoresc ma reintorc in mine, rupta si in acelasi timp regasita. e un fel de solve / coagula precum o respiratie a universului ...

exista insa anumite drumuri care ma epuizeaza si care ma fac sa renunt la bucuria zborului ... unul dintre ele este cel spre kazakhstan. e prea mult ... de exemplu, ca sa am doua zile pline acolo - sa zicem marti si miercuri - trebuie sa plec din bucuresti luni dimineata ca sa ajung marti la 4 dimineata acolo si sa plec din kazakhstan joi dimineata la 4 ca sa ajung in bucuresti tot joi la 10 dimineata. e prea mult si prea departe de toma atita timp ... in orice exista probabil pros & cons, uneori iti trebuie doar maiestrie sa faci balanta dintre cele doua sa fie in echilibru ... altfel esti supt de energie si atit