I-dana

nu imi mai e frica

... bullshit! mi-e frica, nu cred ca as mai fi om daca nu mi-ar fi frica. poate doar daca mi-as extirpa nucleul amigdalian si s-ar sterge definitiv acest sentiment, si chiar si asa, cred ca in amprenta fiintei mele ar ramine ceva din ceea ce numim frica ...

dar, ceea ce pot spune este ca frica, in general, no matter la ce se refera nu ma mai paralizeaza cum o facea cindva. sunt senina orice s-ar intimpla. ma simt capabila sa accept orice posibilitate de drum pe care ar lua-o fiinta mea. drumul vietii mele e plin de intersectii, rascruci, drumuri mai mari sau mai mici. ceea ce am inteles este ca toate sunt ale mele, iar pe unde o iau tine pe de o parte de mine - optiunea mea avind o determinare directa, dar si de o supraordine care e dincolo de mine - plasindu-ma astfel in mod natural in lume si in univers. drumul meu va merge pe acolo pe unde trebuie sa mearga. si chiar daca uneori sunt in strafundurile pamintului sau in inaltul cerului inseamna ca acolo trebuie sa fiu. si incerc sa iau din fiecare bucata de drum ce imi da, iar ceva-ul ala sa il provoc sa ma ajute sa cresc mai departe ...

mi-e frica, dar sunt intreaga orice s-ar intimpla ...