I-dana

nimic intimplator

pe masura ce cresc interior imi dau seama ca nimic din ce ni se intimpla in viata nu este intimplator. sunt lucruri sau oameni sau experiente care vin pentru ca noi sa invatam ceva, sa pasim mai departe pe scara vietii. ma uit la mine, ma uit la cei dragi, ma uit la altii si parca totul are un sens, pe care uneori il vezi, alteori nu. uneori esti pregatit, alteori nu.

caz 1

o fetita de 2 ani este data de catre mama ei surorii acesteia pentru ca aceasta sora nu avea copii, in vreme ce mama naturala mai avea deja un copil mai mare. de ce pe cea mica? de ce nu pe cea mare? cum se fac oare alegerile astea? cum se poate intimpla asa ceva? fetita de 2 ani creste, nu intelege mare lucru din ce i s-a intimplat, sunt lucruri inauntru ferecate, tristeti neplinse, dureri nevindecate, dar nu are timp, nu stie si nici nu e ajutata sa le vorbeasca / sa le ierte / sa le vindece. fetita de 2 ani creste, ajunge femeie, face la rindul ei o fetita ... iar cind aceasta implineste 2 ani exista o presiune fantastica din partea familiei sotului sa isi dea propria fetita surorii sotului sa o infieze. nu e deloc intimplator ca fetita de 2 ani - acum femeie - este pusa intr-o situatie de a-si pierde fetita tot la virsta de 2 ani. viata, destinul, dumnezeu ii da cumva o sansa sa isi retraiasca propriul abandon pe care nu l-a digerat si a ramas precum o rana vie pe sufletul ei ascuns. "vroiau sa imi ia copilul ca sa ma inlature pe mine. vroiau sa scape de mine". ea nu traieste pierderea copilului, ci isi retraieste propria pierdere. se simte din nou abandonata, neiubita, inlaturata. nu si-a dat propriul copil, din pacate nu a reusit nici sa vindece propria rana - a dus-o mai departe toata viata, schingiuita de frica unui alt posibil abandon ce se ascunde la coltul fiecarei zi, fiecarei trairi si experiente sub diverse infatisari - tradare / pierdere / persecutie ...

caz 2

un tata isi paraseste familia - sotia si baietelul de citiva ani, indragostindu-se de altcineva si in scurt timp formind o alta familie cu noua iubita. in timpul asta rupe legatura cu prima familie, aproape ca nu isi mai vede baietelul. baietelul creste, devine barbat, se casatoreste, face la rindul lui un copil - o fetita, iar cind aceasta face citiva ani, baietelul parasit de tata - devenit barbat acum - se indragosteste de alta femeie si isi paraseste familia - sotia si fetita. la inceput rupe legatura cu fetita, aproape ca nu o mai vede ... in timp insa revine, se intoarce la copil, reia legatura cu aceasta si joaca un rol sanatos de tata, pentru ca chiar daca si-a parasit sotia nu isi paraseste si copilul.

caz 3

un alt tata isi paraseste familia - sotia si cele 2 fetite. una dintre fetite, atunci cind devine femeie, casatorita fiind, se indragosteste de un alt barbat - acest barbat nu este insa un barbat oarecare, ci este insurat si are 2 fetite la rindul lui. dupa o lunga poveste de dragoste, acest barbat isi paraseste sotia si cele 2 fetite si se casatoreste cu fetita abandonata.

sunt doar 3 exemple, gasim multe altele doar uitindu-ne in jur si ascultind povestile oamenilor. caram dupa noi "bocceluta" in care sunt inmagazinate atit de multe lucrusoare - ale noastre personale, ale familiei, ale timpurilor si vietilor de dinainte. o vrem sau nu o vrem, e bocceluta noastra - uneori reusim sa vindecam lucruri din noi, sa depasim emotii dure ce ni s-au intiparit pe suflet, si atunci bocceluta devine mai usoara. mai lasam din povara si e bine. crestem, devenim mai buni, mai usori, mai aproape de dumnezeu. alteori nu reusim in viata asta si le ducem mai departe si dupa moarte, le lasam chiar mostenire copiilor si copiilor copiilor nostri.