Monday, January 04, 2010
fiinte & aripi
... ultima aparitie e despre aripi. nu despre zbor, pentru ca in lumea asta zborul are o alta valenta. verbele in general isi schimba continutul. poti vedea cu ochii inchisi. poti auzi fara urechi. poti calatori fara a te deplasa fizic. poti zbura inaltindu-te doar cu mintea. poti merge stind.
un cal alb, de culoarea luminii cu o coama lunga pina aproape de pamint calatoreste intr-o lume albastra despre care imi vine sa spun ca e cerul pentru ca vad stelele. totul e albastru. desi mergem, nu simt / vad pamintul sub picioare. totul e albastru clar, cald si rece in acelasi timp. calul e dus de un fel de capastru de o femeie inger imbracata intr-o rochie alba, lunga pina in pamint si niste aripi imense de un alb imaculat. aripile sunt strinse pe spate, drepte si extrem de frumoase. in viziunea mea, femeia inger sunt eu. uneori il pun pe toma pe calul alb, de care sunt legata intr-un fel greu de descris, de parca am fi una si aceeasi fiinta. ultima oara am avut viziunea cu calul alb in stare de veghe, cind toma avea febra 40 - il tineam in brate si l-am plimbat eu - femeia inger si calul cel alb printre stele, sub lumina ...
... dar prima si prima data calul alb mi-a aparut acum multi ani in vis, cu siguranta nu intimplator ... iar atunci am scris o poveste ca sa pot reprezenta, in care eu eram Ana ...
"...pentru ca ea stia. Era secretul ei, al Anei si al Doamnei Prea Frumoase, care noapte de noapte, atunci cind pleoapele se inchideau, cind ciinii amuteau si stelele atipeau, venea cu chip de Cal Alb frumos la poarta casei Anei. Venea insotita de toti caii pamintului – bidivii negri, semeti, cu coama fluturind in bataia noptii, cu coapse puternice de barbati si piept frumos, cu ochi negri, patrunzatori si calzi, cu suflete mari. Numai Ea, doamna Cal era alba ca laptele, un alb stralucitor de iti lua ochii. Frumoasa ca un inger, blinda ca o mama, vesela ca o fecioara, batea la poarta Anei, sora ei de suflet. Iar Ana cu lacrimi de fericire in ochi o primea noapte de noapte, pe Doamna Cal, sufletul ei pereche. O conducea in grajdul cald si primitor pentru a se odihni dupa fiecare zi de truda. Frumoasa Doamna Cal, pasea obosita, alaturi de toti fratii ei, bidivii, intra in grajd mina in mina cu Ana. Erau fericite. Doamna Prea Frumoasa se dezbraca alene de vestmintele de cal, raminind Ea – o preafrumoasa fata, identica la chip cu Ana. Se intindea pe patul frumos aranjat de Ana si adormea. Nu mai stiai sa spui care e una si care e cealalta. Dormeau una in bratele celeilalte, frumoase si tinere, si atit de fericite.
Se trezeau amindoua cind soarele venirea isi anunta cu o sulita alba si o pala de lumina. Erau proaspete si zglobii ca doi copii. Doamna Prea Frumoasa redevenea Doamna Cal, vestmintul si-l punea, iar Ana, copila cea mica a familiei se pregatea de inca o zi. Ele stiau ca este doar o zi – frumoasa si plina de intimplari si mai stiau ca la sfirsitul ei se vor revedea cu drag si dor. Era secretul lor si al Lunii de pe cer care le mingiia noapte de noapte, le incalzea cu brate moi, le alina cu soapte dulci si le crestea ca pe doua fiice ale ei"
... ultima aparitie e despre aripi. nu despre zbor, pentru ca in lumea asta zborul are o alta valenta. verbele in general isi schimba continutul. poti vedea cu ochii inchisi. poti auzi fara urechi. poti calatori fara a te deplasa fizic. poti zbura inaltindu-te doar cu mintea. poti merge stind.
un cal alb, de culoarea luminii cu o coama lunga pina aproape de pamint calatoreste intr-o lume albastra despre care imi vine sa spun ca e cerul pentru ca vad stelele. totul e albastru. desi mergem, nu simt / vad pamintul sub picioare. totul e albastru clar, cald si rece in acelasi timp. calul e dus de un fel de capastru de o femeie inger imbracata intr-o rochie alba, lunga pina in pamint si niste aripi imense de un alb imaculat. aripile sunt strinse pe spate, drepte si extrem de frumoase. in viziunea mea, femeia inger sunt eu. uneori il pun pe toma pe calul alb, de care sunt legata intr-un fel greu de descris, de parca am fi una si aceeasi fiinta. ultima oara am avut viziunea cu calul alb in stare de veghe, cind toma avea febra 40 - il tineam in brate si l-am plimbat eu - femeia inger si calul cel alb printre stele, sub lumina ...
... dar prima si prima data calul alb mi-a aparut acum multi ani in vis, cu siguranta nu intimplator ... iar atunci am scris o poveste ca sa pot reprezenta, in care eu eram Ana ...
"...pentru ca ea stia. Era secretul ei, al Anei si al Doamnei Prea Frumoase, care noapte de noapte, atunci cind pleoapele se inchideau, cind ciinii amuteau si stelele atipeau, venea cu chip de Cal Alb frumos la poarta casei Anei. Venea insotita de toti caii pamintului – bidivii negri, semeti, cu coama fluturind in bataia noptii, cu coapse puternice de barbati si piept frumos, cu ochi negri, patrunzatori si calzi, cu suflete mari. Numai Ea, doamna Cal era alba ca laptele, un alb stralucitor de iti lua ochii. Frumoasa ca un inger, blinda ca o mama, vesela ca o fecioara, batea la poarta Anei, sora ei de suflet. Iar Ana cu lacrimi de fericire in ochi o primea noapte de noapte, pe Doamna Cal, sufletul ei pereche. O conducea in grajdul cald si primitor pentru a se odihni dupa fiecare zi de truda. Frumoasa Doamna Cal, pasea obosita, alaturi de toti fratii ei, bidivii, intra in grajd mina in mina cu Ana. Erau fericite. Doamna Prea Frumoasa se dezbraca alene de vestmintele de cal, raminind Ea – o preafrumoasa fata, identica la chip cu Ana. Se intindea pe patul frumos aranjat de Ana si adormea. Nu mai stiai sa spui care e una si care e cealalta. Dormeau una in bratele celeilalte, frumoase si tinere, si atit de fericite.
Se trezeau amindoua cind soarele venirea isi anunta cu o sulita alba si o pala de lumina. Erau proaspete si zglobii ca doi copii. Doamna Prea Frumoasa redevenea Doamna Cal, vestmintul si-l punea, iar Ana, copila cea mica a familiei se pregatea de inca o zi. Ele stiau ca este doar o zi – frumoasa si plina de intimplari si mai stiau ca la sfirsitul ei se vor revedea cu drag si dor. Era secretul lor si al Lunii de pe cer care le mingiia noapte de noapte, le incalzea cu brate moi, le alina cu soapte dulci si le crestea ca pe doua fiice ale ei"
# posted by I-Dana @ 3:14 AM 
